Vineri, 22 Ianuarie 2016 - 05:57 AM ARTE: Cine este Krikor Zambaccian, nume facut notoriu in Romania de Adrian Nastase. Armeanul, un mare colectionar de arta, si-a donat toata averea statului roman

Publicat de: ---

Nascut la Constanta, la 6 februarie 1889, Krikor Zambaccian avea sa creasca in casa parinteasca de pe strada Mircea cel Batran, in zona veche a orasului, alaturi de fratele sau Onik . Tatal era contabil la o firma de negot cu tesaturi, iar mama era menajera.

Micul Krikor a invatat la liceul din Constanta, dar familia avea ambitii si posibilitati financiare care i-au permis sa il trimita la Institutul Superior de Comert din Anvers. Ia lectii de vioara si prinde gustul artei vizitand muzee celebre si cumparand tablouri de la tineri pictori.

„Economiseam cate ceva din banii pe care mi-i trimitea familia pentru intretinere si, din cand in cand, cumparam un tablou. Nu o data am cumparat tablouri de la tineri pe care nu-i cunostea nimeni si care mai tarziu au ajuns celebri“, marturisea colectionarul de arta, citat de publicistul constantean Simion Tavitian, in volumul „Armenii dobrogeni in istoria si civilizatia romanilor“ (Editura Ex Ponto, 2004).

Krikor ii castiga prietenia lui Ion Minulescu, care ii dedica poezia „Sosesc corabiile“, publicata in 1907:

„Lui Krikor Zambaccian

Sosesc corabiile,

Vino,

Sa le vedem cum intra-n port -

Sa le vedem cum, obosite de-atata lupta cu furtuna,

Isi lasa ancorele grele sa cada una cate una,

Asa cum fiecare parca si-ar ingropa cate un mort!...

Sosesc cu panzele umflate,

Ca niste sanuri de femeie

Pe care-o buza patimasa le-a-nvinetit de sarutari,

Si parca-aduc cu ele toata splendoarea vechilor serbari

In cinstea lui Neptun -

Temutul stapan al Marilor Egee.

Sosesc din larg, misterioase,

Ca niste semne de-ntrebare...

Nu stim din care fund de lume -

Din rasarit,

Sau din apus -

Dar stim ca ori de unde pleaca

Ne-aduc vesti noi si-ndestulare...

Sosesc corabiile...

Vino,

Sa le-ntrebam ce ne-au adus!...“

Tanarul Krikor se intoarce la Constanta in 1913 si peste un an este mobilizat pe frontul Primului Razboi Mondial. Asa ii cunoaste printre camarazi pe pictorul Camil Ressu sau pe sculptorul Cornel Medrea. In orasul natal avusese ocazia sa ii intalneasca pe pictorii care isi gaseau inspiratia in Dobrogea: Marius Bunescu (cel care avea sa joace un rol important in organizarea Muzeului National de Arta) si Ion Theodorescu-Sion.

Intors din razboi, se stabileste la Bucuresti, unde incepe sa se afirme ca un fin cunoscator al artei. Publica lucrari de critica despre artistii plastici ai vremii – Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrascu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba, Camil Ressu.

In anul 1947 face prima donatie catre statul roman: 240 opere de arta din colectia sa si casa din parcul Filipescu, de pe strada ce-i poarta astazi numele. In Muzeul Zambaccian isi are locul galeria marilor pictori si sculptori romani, inclusiv Brancusi, dar si straini: Picasso, Cezanne, Matisse, Renoir. „Multumesc lui Dumnezeu ca m-a invrednicit sa realizez aceasta colectie pe care o donez poporului roman. Aduc omagiul meu talentelor romanesti care in elanul lor m-au ridicat si pe mine spre piscuri de lumina. Ma simt usurat, ca acela care s-a spovedit si s-a impartasit. Plec de aici iluminat“, a spus Krikor Zambaccian la inaugurarea muzeului sau. In omagiile elitei intelectualitatii romanesti, colectionarul este decorat de Regele Mihai, cu medalia Meritul Cultural in grad de Ofiter.

Un an mai tarziu este primit in randurile Academiei Romane. Corneliu Baba descrie in amintirile sale care era cea mai mare desfatare a colectionarului Zambaccian: noaptea cobora din dormitorul de la etaj si mergea in odaile unde erau expuse tablourile si sculpturile. Trecea pe la fiecare, le mai aranja, le stergea de praful nevazut, apoi se aseza intr-un fotoliu si ramanea in contemplare ore in sir. Arta ii vorbea, iar el stia s-o asculte.

Sfarsitul vietii i-a adus amaraciunea subrezirii sanatatii. S-a imbolnavit de Parkinson, apoi de cataracta si inevitabil a orbit. Cea mai grea pedeapsa pentru iubitorul de frumos. Dar frumosul ii ramasese in fata ochilor mintii. Krikor H. Zambaccian a murit la 18 septembrie 1962, iar dupa 15 ani comunistii ii inchid muzeul si muta colectia. Uniunea Armenilor din Romania reuseste redeschiderea sa in 1996, pentru a bucura ochii unei lumi intregi.

Muzeul Zambaccian este situat pe strada cu acelasi nume, la nr. 21A, in Bucuresti. Iata cum il descriu muzeografii pe cel care a dat Romaniei un templu al artei:

„Colectionar, critic de arta si, nu in ultimul rand, un adevarat Mecena al vremurilor sale, Krikor H. Zambaccian (1889-1962) a alcatuit de-a lungul intregii sale vieti una dintre cele mai bogate si valoroase colectii de arta din Romania - cuprinzand pictura, sculptura, grafica si mobilier - pe care a daruit-o statului roman in trei etape succesive: in 1947, in 1957 si ultima parte in 1962.

Actul de donatie a inclus si casa in care a locuit colectionarul, construita dupa planurile arhitectului C.D. Galin pentru a servi atat ca locuinta, dar si ca spatiu de expunere a operelor de arta. Colectia era deschisa pentru amatorii de arta o zi pe saptamana inca din 1942, an in care casa a fost terminata. Constructia a fost extinsa ulterior, in l957, cu scopul de a largi spatiul de expunere.

Colectia se remarca prin calitatea exceptionala a lucrarilor de arta romaneasca care reflecta gustul desavarsit al colectionarului. Operele prezentate alcatuiesc o veritabila istorie a picturii romanesti moderne in capodopere. Sunt prezente lucrari de varf ale maestrilor secolului al XIX-lea sau de la inceputul secolului al XX-lea: Aman (Autoportret), Grigorescu (Intrare in padurea Fontainbleau, Peisaj din Bretagne, Portret de femeie), Andreescu (Iarna la Barbizon), Luchian (Lautul, Scara cu flori, Tufanele in ulcica). Alaturi de acestia se regasesc lucrari ale artistilor din perioada interbelica: Tonitza (Katiusa lipoveanca, Nina in verde), Pallady (Natura statica cu manusa neagra), Petrascu (Autoportret cu bereta rosie, Natura statica, Portretul lui Zambaccian), Iser, Darascu, Ressu etc. Capacitatea colectionarului de a intui adevarata valoare artistica era egalata doar de generozitatea sa, Zambaccian fiind un sprijin moral si material pentru multi dintre artistii de valoare ai epocii.

Zambaccian descopera si lanseaza pictori si sculptori, achizitioneaza cele mai valoroase opere ale multora dintre ei si deseori da comenzi speciale unor artisti aflati la inceputul carierei, artisti al caror talent il apreciaza in mod deosebit, precum Alexandru Padina, Alexandru Ciucurencu, Ion Tuculescu, Corneliu Baba, Horia Damian. Sculpturi de Brancusi (Cap de copil), Paciurea (Bust de femeie), Milita Petrascu, Oscar Han (Arcasul) si Cornel Medrea intregesc expunerea.

In 2008 muzeul a fost inchis pentru lucrari de consolidare si renovare a cladirii si de reamenajare a expunerii. O buna parte din lucrarile prezente in noua formula expozitionala au fost restaurate.

In urma lucrarilor de renovare a casei, spatiul de expunere a fost extins. Sunt prezentate acum in totalitate cele 19 panze apartinand maestrilor scolii franceze: Delacroix, Corot, Renoir, Sisley, Pissarro, CĂŠzanne, Picasso, Matisse, Bonnard, Utrillo, Marquet. Aceasta este cea mai substantiala si valoroasa grupare de pictura franceza dintr-o colectie publica romaneasca.

O alta noutate cu prilejul redeschiderii este sala dedicata lucrarilor de grafica semnate de personalitati ale picturii precum Grigorescu, Tonitza, Iser, Ressu, Petrascu, Pallady, Stefan Dimitrescu si Magdalena Radulescu.

Muzeul Zambaccian a fost inaugurat in martie 1947, iar pentru eforturile si generozitatea sa colectionarul a fost decorat de catre Regele Mihai.“

In cinstea sa, o strada de pe malul marii din Constanta natala poarta numele Krikor H. Zambaccian.

Pe aceeasi tema:

Vizita cu ghidaj gratuit, duminica, la Muzeul K.H. Zambaccian din Capitala

(666 )