Expoziţia "2 în 1" - Grafică şi Caricatură de Octavian Andronic şi Ana Ştefania Andronic

(5092 cuvinte în acest text)
(15796 afişări)  

Fundaţia AlegRO si Fundaţia Culturală Artex organizează în perioada 15 - 31 martie 2011, la Cercul Militar Naţional, expoziţia de grafică digitală, pictură şi grafică satirică "2 în 1" aparţinând artiştilor Ana Ştefania Andronic (Buzu) şi Octavian Andronic (ANDO).

"2 în 1"  provoacă publicul să descopere dialogul pertinent al celor doi artişti, reliefând două personalităţi, două generaţii şi două viziuni prin duetul "vizual" tată-fiică. Este prima ieşire în public, împreună, a celor doi artişti care, în ciuda genurilor diferite pe care le practică , se regăsesc în perimetrul artei autentice şi al originalităţii stilurilor.

"Trebuie să mărturisesc că mă încearcă o emoţie, probabil ceva mai mare decât cea a protagonistei acestui eveniment. Explicaţia este simplă: este fiica mea şi, cu siguranţă, cel mai talentat membru al familiei! Genetic, o generaţie preia încărcătura emoţională a alteia pe principiul vaselor ( sanguine) comunicante."  - (Octavian Andronic, la primul vernisaj al Anei Ştefania)

Periplul în universul artistic al celor doi artişti se compune din aproximativ 70 de lucrări de grafică satirică, digitală şi pictură şi va putea fi vizitat în fiecare zi intre orele 11.00 – 19.00.

Vernisajul  expoziţiei va avea loc în data de 15 martie, la galeria Cercului Militar Naţional (Bulevardul Regina Elisabeta, nr. 24, Sectorul 5, Bucureşti), începând cu ora 18.00. În cadrul evenimentului va avea loc şi lansarea volumului de caricatură "Andografia – 2010", semnat de ziaristul Octavian Andronic.

Fundaţia AlegRO este o organizaţie civică, înfiinţată în anul 1999, cu scopul de a contribui la consolidarea principiilor democratice, la creşterea încrederii şi responsabilităţii publicului faţă de procesul electoral, pentru educarea tinerei generaţii în spiritul valorilor europene într-o societate aflată în tranziţie.

Fundaţia Culturala Artex crede într-o abordare originală a dezvoltării culturale a oraşelor din România, prin proiecte inedite, creative şi interdisciplinare.  Fundaţia Culturală Artex susţine şi promovează exprimarea liberă a ideilor, încurajând creativitatea şi expresivitatea individuală. Pentru mai multe detalii despre proiectele Fundaţiei Culturale Artex vă rugăm să accesaţi site-ul: www.artexfoundation.org.

Marti, 15 Martie 2011, Galeria Artelor de la Cercul Militar National (CCA) a fost gazda unui vernisaj original: expozitia de grafica, pictura si caricatura a unei familii de artisti - Octavian Andronic(tata) si Ana Stefania Andronic (fiica).

In fata unei asistente-record au rostit alocutiuni de prezentare si recomandare a operei expozantilor criticul de arta Alin Galatescu si acad. Razvan Theodorescu. Au vorbit, deasemenea, in calitatea lor de cunoscatori si iubitori ai genului, domnii Adrian Nastase si Ion Iliescu.

Printre invitati s-au numarat un esalon consistent de jurnalisti (Cornel Nistorescu, Octavian Stireanu, Carol Roman, Dan Medeanu, Aristotel Bunescu, Stelian Turlea, Dora Muller, Carmen Movileanu, Ioan Tudor Vasilescu, Bogdan Belciug, Corneliu Vlad, Val Voiculescu, Adriana Irimescu, Nely Lukian, Florentin Scaletchi, Georgiana Capuerde, Gianina Corondan), oameni de afaceri (Anca Vlad, Sorin George Nicolescu, Dan Dragoi, Dinu Rizescu, Ion Toanchina, Cristian Tantareanu, Paul Andronic, Petru Apostol, George Padure, Octav Cobzareanu, Nela Pavalache, George Bosman, Stefan Caldare, Radu Cutucache, Mirica Dimitrescu, Stefan Dulu, Alexandru Feig, Victor Dragan, Liliana Dragan), artisti plastici (Albert Poch, Nicolae Mirodoni, Gheorghe D.Constantinescu, Octavian Covaci), oameni de cultura (actorul Mircea Albulescu, prof.univ. Stefan Cazimir), reprezentanti ai unor institutii publice (Ioan Hidegcuti - FRG, Valer Dorneanu - Avocatul Poporului, Corneliu Turianu - CNSAS), medici (prof.dr Mircea Beuran, prof.dr.Dorin Sarafoleanu, dr.George Budileanu, dr.Liana Andronic), juristi ( Ion Ionescu, Doru Trifoi, Dan Popa, Gheorghe Dinu, Pastorel Zugravescu), politicieni (Viorel Pana, Codrin Stefanescu, Victor Opaschi, Ristea Priboi), militari ( gral.r. Bartolomeu Savoiu, cdor.r. Viorel Andronic), bancheri ( Ion Nitu), cadre didactice universitare (Alex Enaceanu, Gabriel Garais), reprezentanti ai corpului diplomatic (sotia ambasadorului Iordaniei la Bucuresti), membri ai comunitatii internationale de afaceri ( Daniel Roberts, patron Romanian International Bank, Gregor Aufhauser, manager general Grand Hotel Marriott), reprezentanti ai galeriei-gazda ( Cercul Militar National), rude si prieteni ai expozantilor.

La finalul ceremoniei de deschidere Octavian Andronic a multumit celor care au contribuit la realizarea acestui act de cultura: organizatorilor - Fundatiile AlegRo si ARTEX ( presedinte Catalin Visan) si sponsorilor: Companile FILDAS (Anca Vlad), Graphis (Daliana Pacuraru), Romfracht (Vladimir Mitroi), URBB (Octav Cobzareanu) si Right Gift (Ioana Udrea).

Expozitia va fi deschisa pana pe data de 31 Martie, si va putea fi vizitata zilnic intre orele 11-19.

Stenograme:

Răzvan Theodorescu: „Ce înseamnă Octavian Andronic o spune faptul că la această expoziţei se află cel mai important şef de stat din perioada post-decembristă şi cel mai important prim-ministru din perioada post-decembristă. Asta spune tot (...)
În Andografiile sale politica este numitorul comun al unui demers absolut remarcabil, aşa cum trebuie să fie orice caricaturist de talie, se împreunează în opera celui care, dacă nu mă înşel, la 37 de minute după ce dictatorul s-a urcat în elicopter, acum 21 de ani, a întemeiat un ziar. Aşa este domnule Andronic?
Om al cetăţii de la bun început, om al cetăţii în timpul campaniei electorale, om al cetăţii când a fondat ziarul “Libertatea”, om al cetăţii tot timpul, cu activitatea frenetică a celui care este ziaristul şi caricaturistul pe care l-am iubit. Alături de Ando, o avem pe Buzu. Această întâlnire de doi uluitori, admirabili mânuitori ai penelului.
Am descoperit acest gust cu totul special al Anei pentru ironie şi acest dar, neobişnuit pentru graficieni - gustul pentru culoare.
Un bun cunosctător al artei, care se numeşte Adrian Năstase, a spus despre pictura Anei Andronic un lucru pe care îl găsesc remarcabil. Artă adolescentină. Când spun asta, înţeleg o vibraţie specială, cultivată, ironică, absolut remarcabilă.
Pentru Ando, e cronica vieţii noastre în ultimii 20 de ani ai unei naţiuni exuberante, care, ca într-un desen al său, nu-şi găseşte drumul. Nu este momentul să politizăm, deşi Ando face în opera sa politică, pentru că noi românii suntem politică, tot timpul. Dar Ando mai este ceva: este caricaturistul care merge spre un public cultivat, spre dumneavostră. Fiindcă cine face ce face el este de admirat. Cine face ceea ce face el nu se adresează nici Tanţei, nici lui Costel. Se adresează unui public românesc cultivat. Pentru această îngemănare, să le mulţumim celor doi Andronic. “

Octavian Andronic: “De domnul Adrian Năstase mă leagă nu numai tinereţea militară – am “luptat” amândoi în aceeaşi unitate de infanterie, este un episod pe care l-am invocat amândoi în repetate rânduri – dar şi faptul că a avut bunăvoinţa şi delicateţea ca la prima expoziţie a Anei, acum un an, să facă oficiul de prezentare a acesteia. Îi sunt îndatorat şi recunoscător pentru acest gest şi îl rog să spună şi de data asta câteva cuvinte. “

Adrian Năstase: “Domnul academician Theodorescu a remarcat, ca şi mine, o operă de artă importantă.
Cu Octavian Andronic am fost complici multă vreme – folosesc acest termen pentru că în ultima vreme am experienţe interesante în domeniul procedurilor speciale - dar am fost complici în redactarea unei reviste – “Pui de lei” - care ne-a salvat de foarte multe lucruri dificile – mărşăluirea pe terenul de instrucţie pe vremea când eram în armată. Vreau să remarc deosebirea dar şi continuitatea firească de generaţii din aceste două încăperi.
Avem de-o parte zona mai exuberantă, zona mai de culoare, mai plină de forţă, o zonă care înseamnă şi o combinaţie între munca de benzi desenate şi zona a ceea ce înseamnă vis, probabil trăire mult mai intensă şi în partea cealaltă Octavian Andronic, care este de fapt în alb şi negru, încearcă să prezinte lucrurile într-o exprimare sintetică. Este probabil zona în care unii fac scandal pentru că nu sunt obişnuiţi cu critica dură la adresa puterii, dar în măsura în care vom încerca să găsim o continuitate între generaţii, vom descoperi că este firesc să avem aceste lucruri într-un fel normale, între generaţiile celor care încearcă să găsească un drum valabil.
Desnele lui Ando sunt desene care sintetizează de la fraze şi propoziţii până la linia care încearcă să arate esenţa. Fiecare dintre aceste imagini înseamnă de fapt o radiografie a unei realităţi, a unei zile de tensiune şi a unei situaţii complicate.
M-a întrebat cineva care este diferenţa dintre teorie şi practică. Teorie este atunci când ştii totul, dar nimic nu funcţionează. Practica este atunci când totul funcţionează, dar nimeni nu ştie de ce. Aici, în societatea în care trăim azi, am reuşit să reunim teoria cu practica. Nimic nu funcţionează şi nimeni nu ştie de ce. Probabil că aceste desene ne pun nişte întrebări la care fiecare dintre noi se simte tentat să răspundă. Şi, de aceea, dincolo de bucuria culorii din această sală, felicitări Anei pentru toată această evoluţie pe care şi eu am putut s-o remarc, pornind de la panourile acelea extraordinare şi atât de reuşite, de la expoziţia anterioară, la aceste desene „decodate”, cum spunea foarte bine academicianul Theodorescu. Îi felicit pe cei doi şi cred într-adevăr că arta este, mai ales acum, şi trebuie să fie politică.”

Octavian Andronic: „În urmă cu zece ani, când am vernisat ultima mea expoziţie – până la aceasta – la Galeria Bancorex, ultima expoziţie care s-a ţinut sub egida Bancorex, după aceea instituţia ca atare a dispărut în neant. Domnul Preşedinte Iliescu mi-a făcut atunci onoarea de a participa la vernisaj, în calitatea pe care o avea de şef al Opoziţiei. A participat la vernisaj alături de reprezentantul Puterii la acea vreme, premierul Radu Vasile, şi nu pot să nu-mi reamintesc cu plăcere acel moment în care puterea şi opoziţia se aflau împreună, într-o sală, amuzându-se de aceleaşi realităţi. Îi mulţumesc domnului preşedinte că m-a onorat din nou cu prezenţa domniei sale în această seară. O să-l rog să vă adreseze câteva cuvinte.”

Ion Iliescu: „Octavian Andronic ne-a obişnuit cu apariţiile sale, ca grafician şi ca ziarist. Şi eu am remarcat momentul respectiv, când şi-a asumat apariţia primului ziar, la Revoluţie. Atât în ceea ce scrie cât şi în grafica sa, are o putere de sinteză extraordinară. Printr-o caricatură surprinde elemente esenţiale ale vieţii politice. Este un fel de cronică şi expoziţia sa şi cartea pe care a scos-o acum şi alte cărţi pe care le-a scos înainte, inclusiv culegerile „Punctul pe Y”, exprimă sinteze foarte pertinente şi la obiect, foarte bine concentrate ale fenomenului care s-a produs. De aceea orice apariţie a sa este un eveniment nu doar artistic, dar şi un eveniment în viaţa noastră.

Este o întâmplare fericită, tată şi fiică să se reunească în aceeaşi expoziţie şi, într-adevăr, prezenţa fiicei dă această notă de prospeţime, care reuşeşte să se prezinte cu atâta forţă, cu acurateţea observaţiei şi cu moştenirea de la tată, spiritul ironic foarte tipic, care sintetizează cu umor tot ceea ce transfigurează. Este o desfătare, o încântare să le admiri lucrările şi vreau să le mulţumesc pentru acest moment din viaţa noastră.”

Alexandru Ruşi: „Cu umilinţă îmi cer iertare că am îndrăznit a cuvânta după domniile voastre. Dar există o explicaţie: mai bine de 40 de ani de amiciţie, de înţelegere, de certuri urmate de împăcare cu cel care tată fiind, astăzi expune din nou şi la aşa tată, aşa fată, ia ton şi ea, alături de el. E greu să defineşti frumuseţea, se spune însă că nu-i furmos ce-ţi place ţie, e frumos ce-mi place mie. Este foarte dificil să spui de ce tabloul de acolo este mai frumos decât cel de dincolo, de ce caricatura nr. 1 are ceva în plus faţă de caricatura nr.10 ş.a.m.d. Fiecare are un mesaj încriptat, pe care îl descoperi făcând paşi mărunţi, observându-l şi analizându-l. Aş vrea, în acest moment, să ofer un buchet de flori Anuţei şi un buchet de flori celei care de de două ori 365 de zile a luptat, s-a străduit, a ieşit pe uşă ca să intre pe geam, pentru ca în cele din urmă să reuşească să adune forţele celor doi şi să ne ofere astăzi acest moment de încântare. Este mama Anei, care merită toate aprecierile pentru lupta ei.”

CLICK PENTRU GALERIE FOTO...

EVENIMENTUL REFLECTAT ÎN PRESĂ

Ando şi Buzu, expoziţie „2 în1” (Jurnalul Naţional - 17 Martie 2011)

Octavian Andronic şi Ana Ştefania Andronic – duet vizual artistic, în premieră

De la metafore grafice ancorate în realitatea momentului, pline de hazul unei societăţi perturbate la per­fec­ţiu­nea liniilor de contur şi efervescenţa coloristică a unei percepţii „adolescentine”, expoziţia „2 in 1” semnată de cunoscutul publicist şi caricaturist Octavian Andronic (Ando) împreună cu fiica sa, Ana Ştefania Andronic (Buzu), reuneşte un duet „vizual” al cărui punct co­mun se regăseşte în perimetrul artei autentice. Expoziţia a fost vernisată recent la Cercul Militar Naţional, în prezenţa unui public numeros. Cei doi artişti şi-au unit astfel creativitatea şi au pus la cale, în premieră, un periplu artistic de gra­fică digitală, pictură şi grafică satirică, care adună peste 70 de lucrări.

„Ideea unei expoziţii în familie a fost a Anei, care a dorit să fim împreună, chiar dacă ar putea părea că genurile noastre nu sunt prea apropiate. Trebuie să mărturisesc că mă încearcă o emoţie, probabil ceva mai mare decât cea a protagonistei acestui eveniment. Explicaţia este simplă: este fiica mea şi, cu siguranţă, cel mai talentat membru al familiei”, a spus ziaristul. Dacă la Ando conturul se subjugă mesajului, la Buzu el subliniază esteticul: „Consider că am dobândit un stil propriu, aparte, care se identifică prin expresie, de aceea mă concentrez mai mult pe portetristică, deoarece pe lângă desenul fizic/figurativ, există şi interpretări psihologice tipice caracterului uman. Este motivul pentru care am ales omul ca subiect principal în lucrările personale – astfel orice privitor se poate regăsi în înfăţişarea şi starea personajelor mele”, a declarat Ana Ştefania Andronic.

Prezent la lansare, fostul pre­şe­dinte Ion Iliescu a descris expoziţia ca fiind o îngemănare fericită tată – fiică: „Această notă de prospeţime a tinereţii, a adolescenţei care reuşeşte să se prezinte cu atâta forţă, cu o forţă a creaţiei şi o forţă a observaţiei şi cu moştenirea de la tată – spiritul iro­nic foarte fin cu care înfăţişează tot ceea ce ne prezintă. Este o desfătare, o încântare şi vreau să le mulţumesc şi să-i felicit pe amândoi pentru acest moment din viaţa noastră”, a afirmat Ion Iliescu. La vernisaj au mai fost prezenţi academicianul Răzvan Theo­dorescu, Adrian Năstase, ac­to­rul Mircea Albulescu, Gianina Coron­dan ş.a.

Expoziţia va putea fi vizitată în fiecare zi, până la 31 martie, între orele 11:00 şi 19:00, la Cercul Militar Naţional.

Omul zilei: Octavian Andronic (Jurnalul Naţional - 16 Martie 2011)

Octavian Andronic (Ando) împreună cu fiica sa, Ana Ştefania (Buzu), şi-au unit forţele creatoare şi au pus la cale, în premieră, o expoziţie de grafică digitală, pictură şi grafică satirică intitulată „2 în 1”, care reuneşte apro­ximativ 70 de lucrări. Duetul vizual tată-fiică poate fi vi­zitat până la 31 martie, între orele 11:00-19:00, la Cercul Militar Naţional, o provocare lansată publicului curios să descopere „dialogul” artiştilor. Cu ocazia vernisajului, Octavian Andronic a lansat şi volumul de caricatură „Andografia – 2010”. Şefania Andronic a absolvit Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universităţii Naţionale de Artă, secţia grafică şi este doctorand în arte vizuale. A expus în cadrul mai multor expoziţii colective şi a unor expoziţii personale de artă digitală. Octavian Andronic are la activ un număr impresionant de expoziţii perso­nale şi participări la expoziţii colective, în ţară şi peste hotare. A obţinut premii importante la Saloanele naţionale de Umor şi la expoziţii internaţionale, fiind iniţiatorul ge­nului „Videocartoon” (caricaturii animate pentru televiziune), reprezentativă fiind rubrica tv „Andografia Zilei”.

Cu ocazia acestei colaborări artistice, Jurnalul Naţional îl declară pe Octavian Andronic „Omul zilei”.

Expo marca Andronic (Jurnalul Naţional - 15 Martie 2011)

„2 în 1”, o inedită expoziţie de gra­fică digitală, pictură şi grafică sati­rică aparţinând artiştilor Ana Ştefania Andronic (Buzu) şi Octavian Andronic (Ando) va fi vernisată astăzi, ora 18:00, la galeria Cercului Militar Naţional. Lucrările ex­pu­se vor provoca publicul să des­co­pe­re dialogul pertinent al celor doi artişti, reliefând două personalităţi, două generaţii şi două viziuni prin duetul „vizual” tată-fiică. Expoziţia ce marchează prima ieşire împreună a celor doi va fi deschisă până la 31 martie. În cadrul evenimentului, ziaristul Octavian Andronic îşi va lansa volumul de caricatură „Andografia – 2010”.

Arta "2 in 1" - de Georgiana Capuerde

Fiica si tata - amandoi talentati foc. Doua genuri diferite care surprind cu originalitate si umor lumea asa cum e.

Ana Andronic si Octavian Andronic si-au lansat in aceasta seara expoziţia de grafică digitală, pictură şi grafică satirică “2 în 1″, la Cercul Militar Naţional, in prezenta a zeci de invitati (Ion Iliescu, Adrian Nastase, Razvan Theodorescu, Alin Galatescu, Octavian Stireanu, Cornel Nistorescu etc.). Daca aveti drum prin centru, nu ratati!

Expozitia este deschisa pana la 31 martie, intre orele 11.00 – 19.00.

Ando și Buzu: Ironie inteligentă și măiestrie grafică (Timpul - 23 Martie 2011)

Octavian Andronic (Ando) și fiica sa, Ana Ștefania (Buzu), expun pentru prima dată împreună, reunindu-și lucrările de grafică digitală, pictură și grafică satirică sub titlul „2 în 1”, la Galeria Artelor de la Cercul Militar Național din București.

Cu această ocazie, Octavian Andronic a lansat și volumul de caricatură „Andografia – 2010”.

Octavian Andronic este publicist și caricaturist cu un palmares impresionant, deținând numeroase premii naționale și internaționale.

Genul „Videocartoon” (caricatura animată pentru televiziune) pe care l-a inițiat este cunoscut publicului larg prin rubrica de televiziune „Andografia zilei”.

Ana Ștefania Andronic a absolvit Liceul de Artă „Nicolae Tonitza” din București și Facultatea de Arte Plastice, Secția Grafică, a Universitatății Naționale de Artă. A ilustrat reviste și a participat la mai multe expoziții de grup și personale. Este doctorand în arte vizuale.

La vernisajul din 15 martie au luat cuvântul criticul de artă Alin Gălățescu, academicianul Răzvan Theodorescu, precum și politicienii Adrian Năstase și Ion Iliescu.

„Ana Andronic a fost o bucurie pentru mine și o revelație în același timp. Este un prototip al noii generații de artiști plastici. (…) Am remarcat aici forța creativă, personajele și faptul că a reușit să-și mențină paleta cromatică și expresivitatea în zona neorealismului fantastic.” (Alin Gălățescu)

„În teoria comunicării se spune că Orientul este atașat imaginii și Occidentul verbului. Ei bine, mânuitorul verbului șfichiuitor și mânuitorul unui desen absolut remarcabil, așa cum trebuie să fie orice caricaturist de talie, se îngemănează în opera celui care a întemeiat un ziar: Libertatea. Deci om al cetății de la bun început (…), cu o acuitate care este acuitatea caricaturistului și cu șfichiul pe care l-am iubit întotdeauna la Ando. (…) La Ana am descoperit acum acest gust cu totul special pentru ironie, acest duct al liniei perfect și, neobișnuit pentru graficieni, gustul pentru culoare.” (Răzvan Theodorescu)

„Probabil că aceste desene ne pun niște întrebări la care fiecare dintre noi se simte tentat să răspundă. (…) Felicitări Anei pentru toată această evoluție pe care și eu am putut să o remarc pornind de la tablourile acelea extraordinare și atât de reușite de la expoziția anterioară la aceste desene de cetate, cum spunea atât de bine academicianul Teodorescu.” (Adrian Năstase)

„Atât în ce scrie, cât și în grafica sa are o putere de sinteză extraordinară. Printr-o caricatură surprinde elemente esențiale ale vieții politice. Este, de aceea, un veritabil cronicar. (…) Exprimă sinteze și analize foarte pertinente și foarte la obiect. (…) Surpriza pentru mine este o îngemănare fericită tată și fiică în această expoziție și această notă de prospețime a tinereții și a adolescenței care reușește să se prezinte cu o forță a creației, cu o forță a observației și cu moștenirea de la tată: spiritul ironic. (…) Este o desfătare, o încântare.” (Ion Iliescu)

Cele aproape 70 de lucrări din expoziția „2 în 1” semnate de Ando și Buzu pot fi admirate până pe 31 martie, între orele 11.00 şi 19.00.

Anca ALBU

Andromahia* – de Daniel Nicolescu (Ziarul Financiar - 21 Martie 2011)

"Ziarul Financiar" a consemnat, în suplimentul său, "Ziarul de Duminică", unul dintre evenimentele culturale autentice ale ultimelor zile: vernisajul expoziţiei de grafică, pictură şi caricatură "2 în 1", a plasticienilor Octavian Andronic (ANDO) şi Ana Ştefania Andronic (BUZU).

Vă prezentăm cronica semnată de Daniel Nicolescu.

Doi sâni ca două dealuri (sau invers) printre care trece o cărare. Titlul: "Silicon Valley".

Trei secvenţe grafice suprapuse. În fiecare câte un televizor, care surprinde: 1. capul unei crainice; 2. bustul ei şi 3. picioarele dezgolite ale aceleiaşi doamne/domnişoare.

Pe fiecare dintre cele trei ecrane stă scris, în ordine: "Vizionare plăcută"; "Numai cu acordul părinţilor" şi, respectiv, "Interzis minorilor".

Un motan ("tehno...cat") care tocmai înghite un mouse de calculator.

Pe o foaie format A3, se înghesuie opresant dinspre exterior spre centru o armată de litere; în mijloc, scriitorul care, în curând, nu va mai avea spaţiu vital şi aer, din pricina propriei literaturi invazive.

Îmi dau seama că o astfel de prezentare a unor caricaturi riscă, într-un fel, să semene cu încercarea de explicare a unor bancuri. Sau cu o derizorie hermeneutică a anecdotei. Ando (Octavian Andronic), un personaj arhicunoscut publicului nostru, desenator de talent, cu linie epurată şi dinamică, graficând moravuri politice actuale sau tare umane eterne la mai multe televiziuni şi jurnale scrise, este, de multă vreme, surprinzător mai ales prin poantele sale, prin raţia de umor, de cele mai multe ori inspirat, pe care ne-o oferă (era o vreme când o făcea cotidian, în Andografia zilei). La nivel stilistic (cu excepţia unor mici exerciţii de îndemânare, vezi "Escheromania", foto 4) nu caută să inoveze, ci să vâre, în aceeaşi matrice grafică, imagini ale unei actualităţi acute, şi să ne stârnească zâmbete (triste, apăsate, îngândurate, după caz) sau, pur şi simplu, râsul franc. Asta când nu ne oferă nişte utile (şi deloc sforăitoare), mici lecţii de morală. Andofabulele sale trebuiesc, pentru a fi preţuite cum se cuvine, văzute. Povestirea lor (aşa cum am încercat în rândurile liminare ale acestui articol) nu poate decât să le înăbuşe şarmul, aşa cum literele ameninţă să-l sufoce pe scriitorul incontinent din caricatura pe care tocmai am descris-o.

Dacă despre Octavian Andronic se ştie tot, în ordine biografică şi artistică, despre "Buzu" (vezi site-ul său personal www.buzu.ro), adică Ana Ştefania Andronic, se cuvine să aducem nişte lămuriri. S-a născut în 1981, a absolvit Liceul de Artă "Nicolae Tonitza" şi Universitatea Naţională de Arte, secţia Grafică, în 2004. Două personale, în 2008 şi 2009. Specializare postuniversitară în artă digitală şi tehnici computerizate, prin stagii efectuate la companii internaţionale precum UBISOFT; GAMELOFT; VIVENDI; NAMCO. Este doctorand în Arte Vizuale, cu tema "Istoricul benzilor desenate" (prof. Zamfir Dumitrescu).

Ana Ştefania este o aşchie care a sărit departe de trunchi. Se joacă cu stilurile grafice (foto5-8) cu o dezinvoltură rară, este vivace, modernă şi proteică. Liniile sale nu sunt vehiculul vreunui mesaj, ci o expresie a libertăţii interioare, un imn ironic-tandru adus vizualului fără frontiere.

Din pură întâmplare, cu doar câteva zile înainte să-i văd expoziţia, răsfoiam online paginile unui site seducător, www.artludik.com, produsul de web al Galeriei Artludik, cu sediul pe insula Saint Louis din Paris. Creată de Jean-Jacques şi Diane Launier, aceasta este cea dintâi galerie, la nivel mondial, consacrată "artiştilor care se ascund îndărătul capodoperelor cinematografului, benzii desenate şi jocurilor video... şi care creează de dragul divertismentului".

Ludicii de ei îi expun pe Moebius, pe John Howe, pe Giger şi pe Genndy Tartakovsky, pe Marjane Satrapi, pe incredibilul mangaka, dl. Taniguchi, dar şi tineri din noul val de plasticieni, pe nedrept strânşi sub deviza îngustă de producători de entertainment. E un spaţiu exploziv, inovator tehnic, nebun de ludic şi de serios în acelaşi timp, care atrage din ce în ce mai mulţi amatori de experienţe vizuale inovatoare, dar şi din ce în ce mai mulţi colecţionari autentici. Planşe printate (într-un singur exemplar, cu semnătura de garanţie a patronului galeriei) pornesc de la 2.000 de euro...

Nu am făcut această divagaţie de amorul artei (deşi poate că tocmai asta am făcut), ci doar ca să evoc sentimentul de invidie cordială pe care un asemenea spaţiu expoziţional mi l-a trezit. Odată cu acela de tristeţe că, la noi, artiştii de factura celor din scuderia Artludik încă ezită să apară. Iată că m-am înşelat. Ana Ştefania Andronic ar putea oricând, prin oricare dintre picturile sau desenele sale, să stea pe simezele galeriei amintite. Are o forţă grafică uluitoare, ia în cătare fizionomii rebele şi le face să freamăte de viaţă, combină culorile în armonii sau disonanţe surprinzătoare. Cu un ton decis, viril aproape (de aici şi andro... mahia), în profund constrast cu suavitatea chipului autoarei.

*) Octavian Andronic, Ana Ştefania Andronic, Expo 2 în 1, 15-31 martie, Cercul Militar Naţional

DANIEL NICOLESCU. Absolvent, în 1982, al Universităţii Bucureşti, Facultatea de filologie, secţia română-portugheză. Redactor principal (şi, începând cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, între 1985-2003. Colaborări (cronică literară, cronică plastică, traduceri) la numeroase reviste culturale, începând cu 1974. Redactor şi art-director la diverse publicaţii din ţară. A semnat mai multe volume de traduceri şi un volum de interviuri. Din anul 2000 până în 2009 - editor executiv la Ziarul de Duminică.

Cronica unei cărţi nelansate: ANDOgrafia 2010 (Ziarul Financiar - 21 Martie 2011)

Gazetarul şi scriitorul Stelian Turlea s-a dovedit a fi mai dinamic chiar decât autorul. "Ziarul Financiar" din această săptămână a publicat o inspirată şi sugestivă cronică a volumului de caricatură şi foiletoane satirice "Andografia 2010", a ziaristului şi caricaturistului Octavian Andronic. Lansarea volumului ar fi trebuit să aibe loc odată cu vernisajul expoziţiei "2 în 1" din 15 Martie, însă din motive...obiective acest lucru nu s-a mai întâmplat. Prilej pentru ca Stelian Turlea să prefaţeze în mod inedit nu doar cartea, ci şi evenimentul propriu-zis.

După volumul în care a reunit o parte dintre desenele expoziţiei din septembrie 1999, acesta este primul "exerciţiu bibliografic de carictură" pe care Octavian Andronic îl face, după cum însuşi mărturiseşte într-un cuvânt-înainte.

Se întâmplă în al 13-lea an de existenţă a videocaricaturii, varianta animată printr-un procedeu computerizat, care face din ea un mic show de televiziune. "Andografia" a început la ProTV, în 1998, şi a trecut mai apoi prim mai multe televiziuni.

În 13 ani, Andronic a realizat şi difuzat aproape 4.000 de desene "animate". O parte, aproximativ 300, se regăsesc în volumul de faţă - cele din anul 2010. Sunt însoţite de două feluri de texte - "Foileton 2010", scrieri rareori mai mari de o filă, pe o temă a zilei, şi "Gura lumii", ziceri culese din spusele zilelor anului.

Atât în desenele animate, cât şi în textele însoţitoare, Ando se arată exact cum îl ştim - satiric fără a distruge, glumeţ dar cu tâlc, reuşind să pună, cum tot el a insistat, "punctul pe Y", adică, în cele de in urmă, să fie un moralist foarte interesat de viaţa cetăţii.

ANDO (de Neagu UDROIU)

De-ar fi să îi căutăm împreună o siglă ,opţiunea mea se cunoaşte: creionul. L-am intuit din capul locului pe Ando - un voievod în principatul creioanelor prin care un tânăr caligraf periscopa realitatea, dându-i forme de trăire încărcate de metafore. Nu-l ştiam ca înfăţişare, ca altfel m-aş fi mirat cum poate stânca să solfegieze din frunză?

Acum, că îl ştiu, şi nu de azi de ieri, mă miră altele care îl privesc. Au şi trecut peste noi ploi musonice înzestrate cu mugete şi descărcări electrice de gabarit. Pe unii dintre noi ne-au speriat. Pe alţii , nu. Ando a rămas între cei din urmă, nepăsător şi rece precum platanul din Cişmigiu din apropierea Monumentului Ostaşului Francez (modelat de Ion Jalea cu gândul la eroismul francezilor în transeele războiului ce i-a smuls un braţ). Şi-a văzut de treabă acolo unde s-a întâmplat să i se considere utilă prezenţa şi isteţimea, a robotit cât e ziua de mare cu încrederea că este de făcut ce ştie el a face, a investit încredere în cei ce păreau a gândi limpede şi corect.

La ora de faţă, Ando se cuvine să fie privit drept ceea ce este: o pagina luminoasă a istoriei presei din pricipatele danubiene, un capitol distinct al civilizaţiei prin scris şi caligrafiat. Existenţa lui la pupitrul celui dintâi cotidian al României de după Revoluţie a reprezentat o şansă a generaţiei sale de a se situa şi exprima de partea crezurilor anotimpului abia început. Eram într-un sezon în care verticalitatea şi buna credinţă aveau trecere la bursa zilei, consideraţi pioni ai mersului înainte călăuziţi de nevoia de democraţie la care să cotizeze oricine se crede în stare. Cereţi "Libertatea" acelor zile pe la biblioteca de cartier şi veţi avea în simţuri chinurile plumbului pus să alerge sub însemnele noutăţii, solidarităţii şi respectului de sine (pot zice că i-a lipsit inspiraţia în clipa ratării unui brand de mare succes: a uitat să inventeze pagina 5; i-au luat-o alţii înainte şi tot aşa o ţin). Veţi descoperi un mod de a face presă într-un climat de confidenţă deplina intre coechipieri, asezarea în straie potrivite, inspirate dar ferite de accente ţipătoare, predilecţia pentru argumentaţia la vedere, relaţie de necesară comunicare cu societatea. Cărţile scrise de el conving cu supra masură.

Importantul condeier şi manager de presă al acestor ani, incontestabil şi inseparabil soldat în transeele presei "de după", Ando rămâne ceea ce a fost şi înainte, este şi azi, va fi şi după": un caligraf. Precum miniaturiştii unor vârste îndepărtate ale scriiturii, unde semnul grafic era convocat să însoţească, să parfumeze şi să fixeze prin accent tremurul literei, graficianul cu acelaşi nume trudeşte conştiincios întru consolidarea literei prin alfabetul propriu şi prin dicţionarul de semne specific. Îl urmărim prin gazete, putem să-i simţim respiraţia la televizor. Când şi când, cu o sesizabilă şi apreciabilă constanţă, iese la întâlnirea directă cu publicul. Expoziţia este pronaosul în care se săvârşeşte slujba expunerii spre libera privire în fereastra deschisă către privitorul avizat şi devotat. Expoziţiile unde expune Ando sunt vitralii filigranate, amprentate de inspiraţie, talent, originalitate şi personalitate.

La fel a fost şi de curând, la Cercul Militar Naţional, unde Ando şi-a convocat aproape cunoscuţi, simpatizanţi, cunoscători. Într-o defilare panotată cu dexteritate şi ştiinţa persuasiunii, panouri cu respirări asociate trăirii cotidiene. Expunerile sale nu aşteaptă echipe de zgomote, comportamente de peluză la derbiuri de cartier. Cei care se pricep a gusta hazul ca mod de a uita de necaz îşi potolesc greu puseuri de râs. Preferă zâmbetul, acceptat şi adoptat drept mijloc şi instrument curativ. Profilaxia prin râs este un apanaj al celor înzestraţi cu humor.

Surpriză la Cercul Militar National! Avem de-aface nu cu un Ando ci cu doi. Aşa se şi numeşte întâmplarea: "Expo (e drept, cam criptografic): 2 în1". Asta pentru că în încăperea următoare se răsfaţă lucrările semnate de Buzu. Adolescenţi, adolescente, nuduri (în sugestie), visătoare drumul lung al îngheţatei către buze, braţe de Afrodita, coafuri atinse de eleganţă, umeri graseiaţi, sâni rotunjori, chipuri în aşteptarea decriptării, Marian, Mariuca, bărbaţi femei, arbore trimiţând către Ieseu. Şi, mai ales, ştiinţa reprezentării obrajilor, a frezei şi coafurii, frunţii. A ochilor halucinant de stăruitori în a-i ţine minte.

Este locul în care convingerea mea a devenit implacabilă: artistul prezent în expoziţie nu poate fi decât o tânără Domniţă, mândră şi suavă ca o garofiţă. Am fost confirmat de documente. Îi ştiu şi numele: Ana Ştefania Andronic. Buzu a luat de la tatăl furat de somn instrumentarul trebuincios şi a cerut drept de cetate şi certificat de suveranitate. A reuşit.