Volumul ''Dictionar politic: I de la Iliescu'', lansat în prezenta fostului sef al statului

(6719 cuvinte în acest text)
(11936 afişări)  

Volumul "Dicţionar politic: I de la Iliescu" de Octavian Andronic a fost lansat, luni, la Bucureşti, în prezenţa mai multor personalităţi din politica românească, printre care şi fostul şef al statului, Ion Iliescu.

Printre cei prezenţi la evenimentul organizat la sediul Fundaţiei "Nicolae Titulescu" din Capitală s-au numărat şi Petre Roman, Corina Creţu, Iosif Boda şi Adrian Severin.

În "Dicţionar politic: I de la Iliescu", Octavian Andronic prezintă evenimente esenţiale din viaţa politică a lui Ion Iliescu.

"Şi eu am citit cartea cu interes", a declarat Ion Iliescu. El a spus că volumul semnat de Octavian Andronic "prezintă viaţa noastră de zi de zi" şi realizează "tabloul unei generaţii".

În plus, Iliescu a vorbit şi despre perioada de dinaintea Revoluţiei."Trăiam într-o atmosferă în care te temeai şi de propria umbră (...) E greu pentru generaţia tânără să înţeleagă. Cartea este o microcronică a evenimentelor pe care le-am trăit", a mai spus el.

"Sigur, poţi înnebuni", s-a referit Iliescu la perioadele dificile din viaţa sa. "Viaţa m-a croit astfel (...) de tânăr a trebuit să iau pe umerii mei foarte multe greutăţi", a adăugat acesta.

Pe de altă parte, Octavian Andronic a mărturisit că volumul "Dicţionar politic: I de la Iliescu" este cel de-al doilea dintr-o lungă serie, care a debutat cu "Dicţionar politic: B de la Băsescu". Totodată, Andronic l-a descris pe Ion Iliescu drept "cel mai important om politic pe care l-a dat România postcomunistă" şi a spus că "Dicţionar politic: I de la Iliescu" este "un portret în mişcare" al acestuia.

Evenimentul de lansare a cărţii a avut loc cu două zile înainte de cea de-a 80-a aniversare a lui Ion Iliescu, fapt pentru care participanţii la manifestare i-au urat acestuia, în avans, "La mulţi ani!". Iosif Boda chiar i-a spus, în glumă, lui Ion Iliescu: "Moşule, ce tânăr eşti!". În cadrul discursului său, Boda a făcut şi o comparaţie între Ion Iliescu şi "un fantastic şi rezistent urcător de munte".

"Domnul Iliescu şi cu mine ne cunoaştem de mult", a spus, la rândul său, Petre Roman. Acesta consideră că volumul semnat de Octavian Andronic este "un tablou întregitor despre Ion Iliescu". "Am fost adeseori în situaţia de a purta un dialog despre Ion Iliescu, în care mi-a fost foarte greu să menţin poziţia mea faţă de el. (...) Erau mulţi oameni care îl blamau", a afirmat Roman.

El a adăugat că tandemul "Iliescu-Roman" "a traversat momentele cele mai dificile din istoria politică a României". De asemenea, Petre Roman a spus că Ion Iliescu a readus "sentimentul răspunderii" în politica românească.

În schimb, Adrian Severin l-a descris pe Ion Iliescu drept un om care "a devenit o instituţie publică".

Volumul "Dicţionar politic: I de la Iliescu" de Octavian Andronic a fost publicat la editura Fundaţiei AlegRO.

Sursa: Mediafax

"I. de la Iliescu”, de Octavian Andronic

Cunoscutul jurnalist, analist politic şi editorialist Octavian Andronic a lansat pe 1 martie, la sediul Fundaţiei Europene "Nicolae Titulescu", volumul "Dicţionar politic: I. de la Iliescu". Potrivit jurnalistului, volumul este partea unei serii de volume, primul, "B de la Băsescu" fiind publicat la sfârşitul anului trecut.

"Această serie de volume din care face parte 'I de la Iliescu’ şi ‘B de la Băsescu’ este rezultatul unui pariu care l-am făcut în urmă cu zece ani, acela de a scrie în fiecare zi câte un comentariu pe o problemă importantă de politică", a explicat autorul, care a precizat că vor mai urma două astfel de volume. Autorul a spus că volumul lansat luni este "un portret în mişcare susţinând că ceea ce a avut de spus a spus în carte şi la momentul când a scris-o".

Personajul principal al cărţii Ion Iliescu, a spus că a citit cartea cu interes şi a apreciat forţa de sintetizare a graficianului şi scriitorului Octavian Andronic care, cu câteva trăsături de condei, a surprins câteva momente şi caractere. "Am citit aceste elemente de sinteză, care reprezintă o cronică a vieţii noastre după 1989. Această carte este o veritabilă cronică de istorie, un moment de istorie şi tabloul unei epoci sau a unei generaţii", a susţinut Ion Iliescu.

El a vorbit despre libertatea de exprimare câştigată în decembrie 1989 şi de temerile de până atunci ale oamenilor. "Fiecare se temea de umbra proprie. Ne săream să ne dăm drumul la gânduri. Trăiam înainte de 1989 într-un climat de care fiecare se temea de vecinul său şi de umbra sa", a povestit social-democratul. El consideră că volumul lansat luni reprezintă o cronică "condensată" a evenimentelor pe care poporul român le-a trăit cu mare densitate.

Ion Iliescu a mai istorisit cum, încă de tânăr, a trebuit să ia pe proprii umeri responsabilităţi care l-au călit pentru viaţă. "Am intrat în viaţă şi m-am dăruit unui crez. Mulţi se miră cum eu am rezistat. Mulţi se miră cum eu şi Emil Constantinescu mergem la multe evenimente diverse. Am dovedit că am reuşit să trecem peste multe momente de încărcătură şi că oameni cu opinii diferite pot convieţui. Viaţa înseamnă diversitate, iar diversitatea dă bogăţia vieţii şi interesul pentru ea", a spus fostul preşedinte. Potrivit acestuia, în istorie rămâne doar "esenţa" şi că a fi cronicarul unei asemenea perioade reprezintă un lucru deosebit.

Analisticul politic Iosif Boda consideră că volumul "I de la Iliescu" nu îi aduce un omagiu lui Ion Iliescu şi că de fapt acesta "pozează" un moment din viaţa noastră contemporană. "Cred că o să vină vremea când o să încercăm să judecăm rolul unei persoane politice în funcţie de ceea ce a lăsat în urmă", a spus Boda.

Prezentă la lansare, eurodeputata PSD Corina Creţu a caracterizat volumul drept un instrument de lucru pentru cei care urmăresc politica românească şi i-a urat "La mulţi ani!" celui care a marcat de 20 de ani încoace spaţiul politic. "Ion Iliescu este un reper pentru noi, dar şi pentru adversarii politici. Cei 16 ani petrecuţi alături de Ion Iliescu nu au fost uşori, au fost de tranziţie. Dar societatea românească a mers înainte", a spus europarlamentarul, care a precizat că Ion Iliescu nu s-a dezis de convingerile sale nici când a pierdut şi nici când a câştigat.

La rândul său, europarlamentarul PSD Adrian Severin a spus că volumul ar putea să poarte ca subtitlu "De la instituţia prezidenţială la instituţia Iliescu". "Ca orice personalitate marcantă, şi care marchează o epocă, Ion Iliescu are admiratori dar şi critici. Domnul preşedinte a umblat pe înălţimi şi nu în subsoluri. Acei 20 de ani au fost marcaţi de personalitatea Ion Iliescu şi aceşti ani îi vor purta numele", a spus Adrian Severin.

Fostul premier Petre Roman prezent şi el la eveniment a arătat că tandemul "Iliescu-Roman" a traversat cele mai dificile momente. "Ion Iliescu a reuşit să mă încarce cu sentimentul de răspundere - un lucru azi care azi poate să pară desuet. Haideţi să repunem în mişcare sentimentul răspunderii în politica românească", a îndemnat Petre Roman.

AGERPRES

Alocuţiunile invitaţilor

Iosif Boda
"Autorul vrea să surprindă un tablou in mişcare, dar vreau să mişc o a doua putere. Evoluează fantastic în lumea şi a ideilor, dar trebuie să spună pentru a ajunge din urmă şi în anumite privinţe chiar de a prefaţa anumite mişcări ale social-democraţiei europene, pentru dl Iliescu, dar dumnealui s-a mişcat la fel de constant şi pe scena politică. Eu l-aş compara cu un fantastic de rezistent ce se cheamă, în zona mea, purtator de lume. Nu a luat-o ştiţi la proba de viteză ca să ajungă repede la jumătatea muntelui şi unde sa înceapă să gâfâie şi să nu mai poată urca, nu, cu un pas egal de data aceasta, a reuşit să ajungă chiar în varful muntelui. Spre deosebire de cel care aburcă bolovanul în traiectorie gotică în Occident. Gotic, bolovanul, nu se rastoarnă înapoi şi nu cred că trebuie să luăm totul de la capăt.

Octavian Andronic ne-a oferit această posibilitate cu volumul lui de debut "Dicţionar Politic", fiecare literă este particularizată la cineva anume impus de o situaţie dată, şi a început cu preşedinţii. Nu este o încercare de a face astăzi, Octavian Andronic nu face astăzi o reflexie şi nu îi aduce astăzi un omagiu lui Ion Iliescu.

Nu, volumul nu este unul omagial, volumul este un rezultat, dacă vreţi, din ceea ce face colegul nostru care pozează, adică surprinde segmente, momente din viaţa noastră, momente de regulă marcate de activitate şi prezintă uneori, să zicem aşa, etichetele pe care dl Iliescu le pune şi le pune cu un talent fantastic.

În opinia mea Octavian Andronic rămâne un mare grafician, are un talent deosebit ca din cîteva linii care nouă ni se par doar aşa nişte semne pe hîrtie el reuşeşte, pe parcursul unei pagini, unui A4, atât să descrie o situaţie dată şi sunt convins că dacă astăzi ar publica cîteva din materialele publicistice scrise în urmă cu 7 – 8 - 9 ani fără să pună data, ele sunt aplicabile unor situaţii de astăzi făra nici un fel de schimbare. Este talentul lui. Este probabil talentul aceluia care dacă şi-ar fi ales meseria de sculptor, de cioplitor cum se spune pe la noi, la fel ar fi furat materie din teren cu care a lucrat la figurat şi, cred, cu durată. Eu nu vreau sa prefaţez acum, probabil alte manifestări vor fi consacrate unui eveniment care nu se întămplă foarte des, nu este dator lui să parcurgă 8 decenii din care o bună parte îl resusţin în viaţa politică, care, vrând nevrând să îşi pună pecetea pe cursul istoriei, încercând să readucă, dacă vreţi, fluviul care a ieşit din matca normală, şi a ieşit la noi din păcate, să încerce, cu tot sistemul pe care îl gândise, îl crease, îl transformase, să readucă oarecum ca această ţară, să readucă cât mai mult posibil spre matca normală, spre cursul direct al istoriei, cel de la care ne-am abătut în urmă cu câteva decenii.

Eu cred că o sa vină încet, încet vremea cînd o să încercăm să judecăm şi vom şi reuşi să judecăm rolul uneia sau alteia dintre personalităţile politice, vom scrie multe chestiuni episodice în funcţie de, cum să spun, ceea ce laşi cert în urmă, în urma ta, pentru a întra în istorie.

Nu am decât sa îl felicit pe autor şi sa îi urez şi lui succese, şi să-i urez mai ales domnului Iliescu ani mulţi, ani mulţi cu sănatate şi cu reflecţie intelectuală, spiritiuală, la fel de proaspătă şi poate cei mai tineri mai învaţa ceva de la dânsul, nu e rău să mai deschizi din cînd în cînd o carte, că nu e rău nici dacă eşti în nu ştiu ce funcţie de conducere să citeşti, să incerci să te menţii în contact, cît se poate astăzi, în implozia asta informaţională, să te menţii în contact cu literatura de specialitate, cu tot ce este, tot ce se poate cuprinde cât de cât mintea umană, iar să poţi la varsta asta să fii astăzi, să fi unul dintre cei mai proaspeţi studenţi ai epocii tale, care citeşte bibiliografia obligatorie şi cea suplimentară pe care toţi istoricii o implică, este un lucru foarte rar.

Felicitari!"


Corina Creţu
"Am şi eu emoţii să particip la acest eveniment, vreau să felicit în primul rând pe domnul Andronic pentru iniţiativa sa, ne cunoaştem de foarte mult timp, de 20 de ani şi i-am admirat întotdeauna profesionalismul şi preocuparea cu care explică spaţiul românesc. Sigur că acest Dicţionar este în primul rînd un foarte bun instrument de lucru pentru toţi cei care urmăresc evenimentele politice. Sunt emoţionată pentru că văd în această sală mulţi oameni care într-un fel sau altul ne-au marcat, ca să spun aşa, evoluţia şi bineînţeles că printre aceşti oameni politici este şi domnul Iliescu pe care îl cunosc de mai bine de 16 ani, păcat că nu putem întoarce timpul înapoi. Împlineşte în această săptămână, e ziua dînsului într-adevar, trebuie sa îi urăm "La multi ani!".

Acest dicţionar îi este dedicat, este omul care în opinia mea a marcat spaţiul politic în ultimii 20 de ani şi a devenit un reper atât pentru noi cei care îl susţinem cît şi pentru adversarii săi politici. Eu cred că, cum spunea dl Boda, avem tot timpul de învăţat, ceea ce am învaţat eu de la dînsul este ce înseamnă să te dedici şi să îţi pui viaţa în slujba unui ideal, să îţi asumi responsabilitaţi şi să înveţi mecanismele democratice, să le respecţi. Cei 16 ani pe care eu i-am petrecut alături de domnul Ion Iliescu nu au fost deloc ani uşori, au fost ani de tranziţie, o tranziţie uneori haotică, dar dacă privim în urmă, eu cred sincer că societatea romanească a progresat foarte mult în aceşti ani şi am văzut aici, în Dicţionar, câteva referiri la perioada (CPUN), a urmărit în acea perioadă din postura de ziarist, toată această dezbatere dacă a făcut comparaţie cu activitatea mea din Senatul României şi acum din Parlamentul European, eu cred că acea descoperire a fost o perioadă extraordinar de benefică pentru societatea romanească, a fost cea mai originală şi poate cea mai productivă şcoală a parlamentarismului, un spaţiu al dezbaterii şi cred că din acest punct de vedere este meritul domnului preşedinte Iliescu că a făcut posibil existenţa unei asemenea arene de dezbatere şi a încurajat libera exprimare a celor ce au făcut parte din el .

Cum spunea domnul Boda, nu ştiu dacă putem aduce aici omagiul şi recunoştinţa noastră faţă de domnul Iliescu, dar eu cred că au fost foarte multe momente şi n-aş vrea decât să amintesc dezbateri legate de Constituţie, spiritul de la Snagov, care a deschis calea pregătirii în procesul de aderare la Uniunea Europeană, tratatul cu Ungaria a fost o perioadă foarte agitată ca parte a procesului de reconciliere între cele doua ţări, strategia de dezvoltare durabilă, aderarea la NATO, Consiliul Economic Social, sunt atâtea si atâtea subiecte asupra cărora domnul preşedinte Iliescu şi-a pus amprenta . Şi eu personal sunt mult prea onorată că am crescut la ceea ce s-ar putea numi cred, "şcoala Ion Iliescu", şi sunt recunoscătoare eforturilor sale de a ne ajuta sa învăţăm, să profesăm şi să ne asumăm responsabilităţi.

În toată această stare, în tot acest vacarm politic, uneori avem sentimentul, nu stim încotro s-o luăm, dar cred că acest reper de om care nu s-a dezis niciodată de convingerile sale, nici atunci când a pierdut, nici atunci când a câştigat, cred că ar trebui sa fie un fel de reper pentru toată lumea. Şi n-aş vrea să spun mai mult şi cred că Ion Iliescu are locul sau aparte în acest Dicţionar aşa cum are locul său aparte în istoria contemporană a Romaniei. Şi-a cucerit acest loc tocmai pentru că probabil nu şi-a dorit în mod expres acest lucru.

Dl Iliescu ne dă în fiecare zi această lecţie. Şi aş vrea sa-l felicit pe dl Andronic pentru opera sa, pentru străduinţa pe care o depune şi bineînţeles, încă o dată să-i urez dlui Preşedinte "La mulţi ani! Şi tot ce vă doriţi, şi sper că în continuare să fim alături de dumneavoastră şi dumneavoastră alături de noi. Mă bucur foarte mult să salut oameni pe care nu i-am văzut de atâţia şi atâţia ani, şi să vă doresc o primăvară cât mai frumoasă!"


Adrian Severin
"Eu vă mulţumesc că, după atâţia oameni învăţaţi aţi invitat şi pe cineva din popor să spună două cuvinte.

Într-adevăr, mi se pare şi mie, că iniţiativa lui Octavian Andronic este importantă şi este binevenită. Este importantă, pentru că această carte subliniază şi un alt, un subtitlu, de la instituţia prezidenţială la Iliescu, pentru că după ce a ocupat această funcţie, după ce a dat expresie unei instituţii publice, a devenit el însuşi, dl Iliescu, o instituţie publică. Şi cred că acesta este un lucru esenţial, rar, şi tocmai pentru că este rar, fenomenul trebuie studiat. Ca orice personalitate marcantă, şi ca orice personalitate care marchează o epocă, şi dl Ion Iliescu este o personalitate controversată. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că are admiratori şi are detractori. Asta este un lucru bun. Este un lucru bun pentru tine însuţi, pentru că dacă toată lumea te-ar admira ai începe să te îndoieşti de autenticitatea acestei admiraţii, şi de fundamentele ei. Partea proastă pentru noi toţi este că o parte din aceşti critici sunt de fapt detractori, sunt oameni de rea credinţă, şi din acest punct de vedere nu toţi cei care ne critică, nu toţi cei care te critică sunt critici. Dar faptul că există păreri proprii, pareri contra, este, în sine, marca unei personalităţi reale, a unei personalităţi autentice, şi mecanismul acestor controverse trebuie el însuşi analizat şi studiat. Două vorbe îmi vin în minte acuma, două vorbe la care mă gândesc adesea. Una spune că: "atunci când mergi pe culmi te bate vântul". Pe dl preşedinte Iliescu l-a bătut vântul, şi l-a bătut cu o forţă extraordinară. Pot să spun că şi eu am suflat câteodată în toanele acestea, însă tocmai acest lucru este dovada faptului că a umblat pe înălţimi, şi că nu a umblat prin subsol. În al doilea rând, a doua vorbă care îmi vine în minte este aceea care spune că "numai în pomul care face poame, face fructe, se aruncă pietre". Deci, din acest punct de vedere, din nou, dacă facem proba acestei, sau credem în această zicală, e limpede că toate aceste pietre care s-au aruncat, sunt tocmai atestarea faptului că pomul a făcut roade. Şi oricum am vrea, oricum am crede, orice am spune, este clar că aceşti cel puţin ultimi 20 de ani, de la Revoluţie încoace, au fost marcaţi de personalitatea dlui Ion Iliescu. Şi pentru că această epocă îi va purta numele neîndoielnic, efortul de a analiza este extrem de important, chiar acest efort este astăzi prilejuit de o Aniversare. Seneca dacă nu mă înşel, spunea că "Tinereţea începe de la 80 de ani", deci suntem exact, dle Preşedinte, la vârsta tinereţii celei mai mature, de la care aşteptăm foarte foarte mult în continuare."


Octavian Ştireanu
"Eu sunt chiar onorat de această şansă pe care o am de a vorbi într-o asemenea instituţie, în faţa unui distins auditoriu, în care, e adevărat, sunt foarte mulţi colegi şi prieteni, unii chiar din secolul trecut, şi desigur, un asemenea prilej este absolut memorabil.

Aş spune că, într-un limbaj publicistic, nu ştiu dacă această carte este scrisă de autorul ei sau de personajul ei. E adevărat că personajul acestei cărţi face parte din rândul acelor personalităţi care pot să înrâurească viaţa unei comunităţi, chiar a unei naţiuni, darămite viaţa, cariera unui autor de cărţi sau de jurnalism. Voi încerca să dau, în scurta-mi intervenţie ca expresie acestei convingeri.

Octavian Andronic, autorul aceste cărţi, este un om pe care-l admir pentru extraordinara sa mobilitate profesională. Este un om multimedia. Împlineşte şi el, sau a împlinit deja 4 decenii de activitate în presă, în presa jurnalistică. E adevărat că aceste 4 decenii sunt aşa simetric împărţite de anul 1989. Are o prospeţime şi în grafică, şi în condei, dar asta n-ar fi posibilă dacă n-ar avea o maturitate şi o prospeţime în idei. Asta îi dă sa fie foarte mobil şi să aibă o paletă foarte largă pentru care întotdeauna l-am admirat şi l-am invidiat pozitiv desigur. Şi atunci când a inaugurat această serie de "Dicţionare Politice" cu "B de la Băsescu", mi-a făcut şansa, mi-a facut plăcerea, onoarea să zic aşa, de a-i scrie eu prefaţa la acest prim volum. Prefaţa mea se intitula "A de la Andronic", scrisă în cartea "B de la Băsescu".Acuma văzând cum evoluează dicţionarul aş putea spune că el a premeditat de fapt ca dl Boda să scrie prefaţa de la Băsescu (.......)

Şi eu puteam să scriu foarte uşor despre dl Iliescu, acum şi chiar am şi scris, este un text undeva, mărturiile şi spuneam că scriu colegialitatea acum, pentru că este într-adevăr în situaţia, în limbajul pe care îl evoca cumva Corina Creţu, este în situaţia de a nu mai da nimănui nimic. Dl Iliescu poate să dea propriul său exemplu. Suntem cu toţii în situaţia în care încă mai avem nevoie de asemenea exemple. Dânsul nu dă funcţii şi nu dă privilegii, dar dă un lucru de nepreţuit, propriul său exemplu. Ce-am avut de spus, am putut să spun acolo, pentru că într-o vreme în care mă bătea gîndul să mă abat, ieşisem din partidul, fostul partid Democrat şi chiar nu mă mai interesa cumva politica, dânsul este cel care m-a recuperat în sensul pozitiv al lucrurilor şi a făcut să mai rămân încă o perioadă de vreme în această activitate.

Dati-mi voie să redau pe scurt câteva dintre cadrele pe care Octavian Andronic le realizează în legătură cu portretul domnului Ion Iliescu. Pentru că suntem la o zi şi de marcarea acestei apariţii editoriale, dar şi de omagiere a acestei personalităţi. Spune Octavian Andronic undeva, el ce a avut de spus a spus: "spre deosebire de aproape toţi cei care s-au perindat pe scena politică românească, de la redescoperirea democraţiei, dl Ion Iliescu are marea calitate de a fi mereu acelaşi, de a nu se îmbăta din vinul puterii şi de a nu suferi mai mult decât este cazul de pe urma gustului amar al eşecului. Are calitatea de a-şi păstra trăsăturile de caracter care au facut din el un reper de echilibru, într-o perioadă atât de supusă dezechilibrelor. Preşedintele se află spre finalul unei cariere politice îndelungate şi complexe care l-a purtat şi într-un timp şi în altul spre suişuri sau spre abisuri. A privit şi succesele şi insuccesele cu naturaleţe şi cu înţelepciune, ajungând să facă din fiecare înfrângere, indiferent căror cauze s-a datorat, platforma următorului succes."

Şi mai este aicea, pentru că suntem contemporani cu lumea în care trăim, mai este o însemnare a lui ANDO, ultima care închide acest volum de altfel, în legătură cu recentele evenimente din viaţa partidului pe care l-a fondat dl Ion Iliescu. Spune Octavian Andronic aici: " Iliescu a fost cel care a stabilit definitiv relaţia sa cu partidul, fără să mai aştepte vreo ofertă otravită din partea acestuia. I-au trebuit 5 ani şi multe frustrări ca să construiască cu răbdare şi în condiţii de adversitate brandul care acum îl aşează deasupra organigramei. În preajma celei de a 80-a aniversări Iliescu şi-a regasit tonusul şi rigoarea de altadată epuizând .... în care nu se aflau puţini dintre cei care îl considerau o frână în calea .... partidului, dar care acum întind mâna spre el, ca spre colacul salvator de la înec. A fost sâmbată suprema revanşă pentru preşedintele fondator şi momentul clarificării definitive a relaţiei sale personale cu istoria partidului. Ceea ce trebuia să se întâmple în 2005, după un ultim mandat prezidenţial de succes, din activitatea preanefericită degraţiere a lui Cozma, de reacţia de respingere a Coaliţiei, baronilor ameninţaţi.... s-a întâmplat acum. Brandul Iliescu triumfă în faţa funcţiilor şi hotărârilor de partid, iar fondatorul nu va mai avea nevoie vreodată de deferenţa prostănacilor aflaţi vremelnic în capul mesei.

Acum cartea se cheamă "I de la Iliescu". I de la Iliescu cred că înseamnă I de la intransigenţa în apărarea unor principii morale, I de la inspiraţia cu care dl preşedinte a găsit adesea soluţii la problemele cele mai complicate , I de la indulgenţa cu care a ştiut să ia fiecare om aşa cum este, să ne ia pe toţi pe fiecare în parte aşa cum suntem fără să ne forţeze a intra în tipare şi poate să fie un I de la insistenţa şi de la încăpăţânarea cu care apăra şi încearcă să prezerve anumite precepte şi anumite valori morale. Pentru aceste lucruri, în litera I cred că încap mult mai multe calităţi, o dată cu numele şi cu personalitatea dlui Ion Iliescu.

Aş vrea să fac acum o scurtă notă asupra ediţiei, o notă de tipograf să zic aşa. Prefaţa dlui Boda pare să fie scrisă în anul 2008. Eu nu contest calităţile dl Boda de a fi premonitoriu, aş putea zice, în ceea ce ar putea să scrie aicea. Şi a doua chestiune, tot cu o gelozie nu chiar invidie, vad că această carte s-a datorat iniţiativei unui fost coleg de clasă, de la administraţia prezidenţială, Victor Opaschi, pe care Octavian Andronic îl numeşte cu particularitate "eminenţa cenuşie" a domnului Ion Iliescu. Vreau să îi spun cu colegialitate şi public, dl Ion Iliescu a avut calitatea de a se înconjura cu mai multe eminenţe cenuşii, Victor Opaschi a fost una dintre eminenţele cenuşii, celelalte care au făcut echipa .... "


Academician Dan Berindei
"Cartea aceasta mi-a trezit amintiri (.........)

Sigur că este vorba de dl Ion Iliescu. Vreau să spun şi eu câteva cuvinte despre dl Iliescu.

Eu sunt într-un fel un judecator, este o sarcină foarte complicată, dl Iliescu a avut şi atâtea dispute, şi noi istoricii le avem uneori. Un coleg de-al meu spunea "Fereşte-ne Doamne de istoric!". Dar vreau să spun câteva cuvinte, pentru că în primul rând suntem colegi. Amândoi am fost elevii Liceului Spiru Haret (....) şi dl Ion Iliescu devine octogenar, deci nu mai sunt singur pe acest drum.

Dl Ion Iliescu am spus ca se confundă cu noi toţi. Se confundă cu existenţa noastră, cu problemele noastre, cu reuşitele şi, desigur, cu eşecurile. Nu suntem mulţumiţi, dar pentru că suntem şi oameni, şi oamenii se uită întotdeauna la jumatatea goală a paharului decât la jumătatea plină. Realitatea este că paharul e pe jumatate plin, dar sigur, mai este foarte mult drum până când vom ajunge ca paharul să fie într-adevar plin, aşa ca să ne mulţumească.

Iar dl Ion Iliescu, pentru dânsul în primul rând, ca şi pentru noi toţi, are o calitate extraordinară. Într-adevăr, într-o lume politică în schimbare, eu îl văd acelaşi. Evoluţiile dânsului sunt, ca să spun aşa, evoluţii interioare. Gândirea dânsului a evoluat încet-încet, un om atât de abil, dar care în acelaşi timp este un înţelept. Nu se grăbeşte, dar când a ajuns la o concluzie, aceea se confundă cu dânsul. Şi are meritul că în această perioadă, vrând-nevrând, a fost partea de siguranţă a societăţii noastre, începând din acea zi de 22 Decembrie. Eu cand aud treaba cu complotul, cu lovituri de stat, mă gândesc numai la acea zi, pentru ca dl Sârbu a facut o treabă bună filmând şi când vezi filmul acela, îţi dai seama ce haos nemaipomenit, din toate punctele de vedere era, şi acest haos a trebuit stăpânit. Şi această echipă, ca să spun aşa încropită, a reuşit să stăpânească zăpăceala aceea infinită. În aceşti 20 de ani am auzit atâtea programe politice, atâtea promisiuni care, daca scuturăm aşa, câte au ramas? Acel program al Revoluţiei vom vedea că s-a aplicat. Nu numai că s-a aplicat, dar sunt lucruri care au devenit drepturi comune, că le-am şi uitat. Atâtea şi atâtea lucruri care au intrat în cotidian, şi eu cred că dânsul şi în acel moment şi în momentele care au trecut a fost cel care a ştiut să ţină un echilibru, o frână, să nu lase uneori istoria recentă să o ia razna. E un mare merit. Şi apoi mai are un merit extraordinar, atât de rar în societatea noastră. Eu mă ocup cu oamenii de la 1848, cu oameni care au dat de la ei, cu Nicolae Filipescu care şi-a consumat jumătate din avere pentru ca sa decidă avantgarda. Eu cu aceştia m-am întâlnit. Astăzi din păcate oameni din aceştia rar să îi mai vezi. Ion Iliescu este un om cinstit, un om modest. A fost atacat în toate felurile, dar nimeni nu i-a pus la îndoială această cinste. Eu îi doresc din tot sufletul Mulţi Ani!"


Petre Roman
"Întâi despre dl Andronic şi despre această lucrare lansată, cum nu se poate mai potrivit în preajma acestei frumoase aniversări.

Imediat după Revoluţie, în l-am cunoscut pe Octavian Andronic ca ziarist, şi mă interesa ce spune ca ziarist, fiindcă aveam sentimentul că e un om care are convingeri, dar are şi cumpătare, echilibru, pentru a încerca să desluşească cum stau lucrurile de fapt. După aceea a făcut emisiuni de televiziune – am fost la câteva dintre ele, totdeauna mi s-a părut foarte interesant acest amestec profesionist, între dorinţa de a spune ceea ce credea şi în acelaşi timp de a nu lăsa deoparte lucrurile care întregesc un tablou. Acuma ne oferă un tablou întregitor din perspectiva dumnealui despre Ion Iliescu. Am răsfoit cartea, nu pot să spun că am citit-o, fiindca acum am văzut-o pentru prima dată. La un moment dat, într-un mod firesc apare şi numele meu în legătură cu o chestiune care este o veche controversă, la care nu vreau să mă refer acuma. A fost adeseori situaţia de a purta o discuţie, de a fi într-o dezbatere, de a purta un dialog pe tema Ion Iliescu, în care să-mi fie foarte foarte greu să menţin convingerea mea, şi poziţia mea faţă de Ion Iliescu, fiindcă cum spuneam, adesea a fost confruntat cu oameni care-l blamau, îl acuzau pe Ion Iliescu mai ales pentru ceea ce nu făcuse.

Cu alte cuvinte, pe nedrept. Sigur că de multe ori unii au încercat să mă îmbie, să mă îndemne, să accept anumite propoziţii incorecte despre Ion Iliescu şi cred că sunt suficiente mărturii care să spună că nu am făcut acest lucru. De altfel, dacă istoria consemnează tandemul Iliescu – Roman, care este o realitate, acest tandem care a realizat, a produs ce a produs, a traversat momentele cele mai complicate, cele mai dificile cu putinţă din istoria politică a acestor 20 de ani, dar eu vreau s-o plasez sub semnul unui sentiment, ba chiar a unei stări puternice, spirituale şi psihice, cu care a trebuit să trăiesc, şi de fiecare dată s-o depăşesc din cauza lui Ion Iliescu.

Şi anume din momentul în care împreună intrăm în această, să spunem, aventură a Revoluţiei, pentru noi a fost de foarte multe ori o aventură, Ion Iliescu, probabil şi pe fondul educaţiei mele, a reuşit să mă încarce cu ceea ce astăzi pare, din păcate, un lucru distrus, cu sentimentul de răspundere. N-am putut să scap niciodată de această, nu-i zic povară, de această puternică încărcătură, pe care i-o datorez cu recunoştinţă şi cu onoare lui Ion Iliescu. Şi dacă adeseori am regăsit drumul, chiar în momente în care relaţia noastră a fost una de restrişte, una în care nu ne-am înţeles, una în care am avut păreri diferite, am putut să restabilesc un dialog sincer şi bun. A fost, cred, datorită acestui sentiment pe care-l aveam, l-am purtat împreună cu dumnealui, încărcat cu şi mai multă raspundere.

Când astăzi văd atâţia oameni politici în fruntea ţării care, fără niciun fel de reţinere, jenă, ruşine, înţeleg să se prezinte ca oameni care nu au sentimentul răspunderii, pentru înaltele şi foarte înaltele funcţii pe care le au, eu nu mai înţeleg cum am pornit noi doi la drum, fiindcă noi eram covârşiţi de sentimentul răspunderii, în fiecare ceas, în fiecare minut, în fiecare oră, Ion Iliescu niciodată, într-o manieră întotdeauna prietenească şi apropiată, să mă pună în situaţia să asum această răspundere, să ne asumăm această răspundere. Au fost momente foarte complicate. Şi eu nu mai puteam să înţeleg şi n-aş fi vrut să înţeleg niciodată cum se poate face politică, la nivelul răspunderii pentru ţară, fără răspundere, fără propria răspundere. Este singurul lucru care mă deranjează foarte tare cu adevărat în ce se întâmplă astăzi în politica românească. Şi m-am bucurat foarte mult şi, sincer, pentru că Ion Iliescu şi acum, în momentul în care lăsînd la o parte textele scrise, a fost el însuşi omul politic care dorea să se exprime, în felul lui, atât de bine înţeles de români, a exprimat acest lucru.

Astăzi, în politica românească văd că acest sentiment a dispărut, are ecou uitat, dar în momentul în care Ion Iliescu spune în maniera aceea ilustrată, într-un anume fel accentuată, tensionată într-un fel anume, acest lucru are importanţă.De aceea nu pot să-i fac o urare lui Ion Iliescu, pentru că, îi fac una pe viitor: "Haideţi să repunem în mişcare sentimentul răspunderii în politica românească!"


George Potra
"Cei care aţi asistat acum vreo 2-3 săptămâni la lansarea cărţii "România şi Europa", semnată de dl Ion Iliescu, ştiţi că nu întâmplător noi am discutat atuncea, elogiind, despre un testament politic al domnului Ion Iliescu, prin ceea ce scrie, prin ceea ce scrie omul politic, ceea ce scrie intelectualul Ion Iliescu. Acea carte fiind extrem de bogată în domenii, puncte de vedere, probleme de maximă preocupare, nu doar pentru România, ci pentru soarta continentului, soarta comunităţii.

Cred că putem adăuga cu permisiunea dumneavoastră, dle Iliescu, la ceea ce ziceam că trebuie să-l recunoaştem ca personaj politic – simţul responsabilităţii, pe care puteţi să-l lăsaţi moştenire sau trebuie luat şi preluat ca moştenire în clasa politică, într-o clasă politică astăzi însă confruntată cu abandonarea realităţii în foarte multe planuri, cu trădarea care intervine des pe un plan din ce în ce mai larg şi cu incertitudini în zone în care nici nu cred că trebuie să te aştepţi."


Neagu Udroiu
"Două, trei vorbe vreau să vă spun, dar nu pot la un eveniment care este legat de Andronic, de Ando cum îi zicem noi, să nu încerc să vă fac cunoştinţă, să vă fac cunoscute părerile mele despre acest domn, înalt la stat, care a intrat cu adevărat în presă în ziua de 22 Decembrie 1989. El este conducătorul primului ziar politic la noi, după ce totul intrase în situaţia ştiută la 22 Decembrie 1989. De ce fac aceasta suplinire? Pentru că prin aceasta Andronic a creat o şcoală, a dovedit că a înţeles ce are de făcut, nu numai el, ci noi toţi ceilalţi, care n-aveam cum să demonstrăm, fiecare în felul nostru, că înţelegem ceva din lumea în care trăim. Ori Andronic rămâne şi din acest punct de vedere un reper, şi credeţi-ne, noi cei care ne-am implicat alături de el, împreună cu el într-o serie de situaţii, unele mai complicate decît altele, am continuat să-l privim drept ceea ce s-a dovedit Ando ca este nu numai ..... Vreau să spun că el înainte de 1989 era cunoscut prin creioanele pe care le desena el. Avea o suita întreagă de colecţii de desene, în care el nu era foarte prezent. În orice caz el a dovedit şi calitatea aceasta de om de scris, o longevitate remarcabilă şi mai ales o stabilitate formidabilă în aderenţa faţă de nişte idei extrem de bine înţelite.
Sigur că Andronic are şi el lipsurile lui, şi una fundamentală aş zice este aceea că deşi libertatea a fost a lui, el nu mai este a ei ...

Întrucât suntem aici legaţi de o carte care-l priveşte pe Ion Iliescu, nu eu sunt cel care trebuie să-l descriu, nu eu sunt cel care să-i fac recomandări dlui preşedinte, dar aş zice 2-3 chestiuni şi anume: sunt unul dintre cei care au fost foarte mulţi ani în raza de mişcare a dlui Iliescu, mă consider unul din cei care am crescut de la început şi rămân încrezător în semnificitatea, demnitatea şi verticalitatea ideilor sale. Îmi amintesc că tot sunau în urechile noastre, tot felul de clopote bătute în turnuri, uneori extrem de răsunătoare şi voluminoase. La nivelul străzii însă, lucrurile stăteau altfel decât păreau ele a fi interpretate superficial în mare viteză. Eu, într-un volum prin care domnul, eminenţa de care se vorbea, îl are din câte ştiu în pregătire, ar urma să spun câteva cuvinte chiar despre sărbătoritul nostru, de politică. Dar eu nu vreau să devoalez conţinutul, ci doar intenţia. Aş dori, printr-o suită de fapte diverse să arăt că eu, cel care am stat undeva prin apropiere, nu l-am vazut numai pe omul politic de mare suprafaţă, nu numai pe românul prefaţat de gânduri, tremurând efectiv pentru ceea ce urmează să se întâmple mâine sau poimâine, ci şi omul de toată ziua, acel om pe care-l zăream odată într-o maşină. M-am uitat să văd cum o mai fi arătând după nişte ani. Era foarte relaxat în fotoliul de langă şofer.

George Potra: "Cu permisiunea domnului preşedinte, vreau să expun colegial interesul nostru personal pentru cartea dlui Octavian Andronic. Individual, aş spune doar 2-3 cuvinte. Nu este cartea doar a unui om inteligent, ci şi a unui om cu har. Două lucruri care nu neapărat se suprapun. Este cartea unui om care are capacitate analitică, consecvent cu propriile sale idei, şi mai ales este cartea unui om care nu este interesat mărunt în ceea ce face. ....... Şi cred că numai cei ce au văzut toate celelalte, îl acceptă, îl văd credibil.

Domnule coleg, eu vă felicit şi pentru această carte şi mă bucur că sunteţi viu ca un personaj credibil, în rândul unei prese, care prin foarte mulţi oameni, care poartă acest atribut, şi-a pierdut credibilitatea. Din păcate nu ştiu dacă veţi reuşi să restabiliţi echilibrul pentru mesaj şi pentru faţa care arătam ......

Dl preşedinte, Fundaţia Europeană Titulescu şi Asociaţia ...., care functionează aici de câteva decenii, ţin să vă aducă din nou, să vă exprime sentimentul de gratitudine pentru ceea ce aţi făcut, atunci cand aţi putut face, chiar şi când n-aţi mai fi putut face ceva, de faptul că sunteţi aici, ceea ce contează foarte mult pentru noi, din punct de vedere moral.

Vă mulţumim, vă facem urări de sănătate şi cum spunem adesea de bunăstare sufletească.
Şi nu în ultimul rând, vă dorim să aveţi parte şi de prieteni.
Vă mulţumim!"


Ion Iliescu
"Eu sunt obiectul muncii, obiectul cărţii. Eu nu am de gând să vorbesc despre carte, şi mai ales vreau să vă spun că şi eu am citit-o printre rânduri. Cu dl Andronic ne cunoaştem bine, am avut chiar prilejul la sediul redacţiei sal să ne întâlnim. Ne-am întalnit adesea, la diverse emisiuni, la posturile de televiziune la care dl Andronic a fost realizator de emisiuni, inclusiv cel din această carte, în timpul campaniei electorale din 1996, dânsul a fost cel care a asigurat un comperaj obiectiv şi de calitate.

Însă aş aprecia mai ales forţa cu care graficianul Octavian Andronic, caricaturistul realizează trăsături de condeiuri, încercând să surprindă situaţii, cu acelaşi talent, într-o manieră foarte condensată, reuşeşte să realizeze schiţe de moment, de viaţă, de situaţiuni, de evenimente şi oamenii participanţi la ele. Am citit aceste crochiuri, care adunate, prezintă o adevarată cronică a vieţii noastre de după 22 Decembrie 1989. Acest talent, aceasta capacitate de a surprinde elementele reprezentative ale unui tot face din această carte o veritabilă cronică. Este un moment de istorie adunat pe un spaţiu destul de restrâns, dar care dă tabloul unei epoci, pe care am trăit-o, tabloul unei generaţii. Dar libertatea aceasta de a te exprima a fost pentru o generaţie întreagă, provocată, pentru că trăia până atunci, sub apasarea unei atmosfere încrâncenate (.........................)

Această carte este o cronică originală a evenimentelor pe care le-am trăit cu foarte mare intensitate."

Click pentru album foto...

Radio România

Domnului Octavian Andronic

Puţini condeieri - cum cu modestie şi decenţă vă autointitulaţi - au curajul „să taie în carne vie” pentru a face o selecţie în scrierile date, cândva, publicităţii!... Mânat de un deadline pe 3 martie a.c, aţi amânat fără ezitare lucrul la un alt op aflat pe biroul dumneavoastră şi aţi început, „frenetic", să pregătiţi... volumul al II-lea al seriei Dicţionar politic.

Personal nu am avut nicio clipă - şi nu am nici acum, cu „I de la Iliescu" în faţă - sentimentul - nici măcar bănuiala! - că faceţi parte din ceea ce se cheamă - cu o expresie deja consacrată - „oamenii preşedintelui".

Atracţia pentru „sfera puterii" v-o fi tentat, poate, la un moment dat, dar interesul dumneavoastră a mers ferm - de la 1996, să zicem, până la 22 februarie 2010! - spre cunoaşterea, prin comentarea şi analiza „la cald" a faptelor şi evenimentelor politice, a „subiectului" observat şi urmărit perseverent o întreagă epocă postrevoluţionară!

„Turul de forţă" pe care l-aţi făcut - împreună cu dăruita şi profesionista dumneavoastră echipă - pentru „I de la Iliescu" nu va fi, probabil, - cred că vă aşteptaţi - o „lovitură de presă" (ori editorială), dar cititorii adevăraţi vor aprecia opul şi aşteaptă cu sporit interes anunţatele apariţii din ciclul „Mileniul III, Deceniul I - cronologie comentată".

Mă număr, cu voia dumneavoastră, printre ei.

Vă mulţumesc şi vă doresc mult succes în continuare!

Cu deosebită stimă şi consideraţie,
Măria Ţoghină
Preşedinte director general