A fost nevoie ca Iohannis să organizeze o dezbatere cu sine însuși, înconjurat de jurnaliști de casă aleși pe sprânceană, ca să nu-l incomodeze, ca să aflăm care a fost realizarea sa (poate unica) din cei cinci ani de mandat prezidențial: „Fără mine statul de drept s-ar fi prăbușit!”. A jucat, deci, rolul de proptea a ceea ce el numește „stat de drept”, iar majoritatea celor care înțeleg în ce fel de societate trăiesc, îl numesc „statul paralel” al securiștilor și procurorilor. Într-adevăr, statul acela nu numai că nu s-a prăbușit, dar a și fost consolidat prin grija permanentă a președintelui față de instituțiile prin care și-a putut exercita puterea și controlul asupra celorlalte paliere ale arhitecturii statale. Și îi lipsea, ce drept, un prilej festiv ca să își proclame această performanță, obținându-l prin servilismul oamenilor și a instituțiilor care așteaptă doar răsplata jertfei patriotice.
Gestul TVR de a difuza in extenso și exclusiv manifestarea de propagandă electorală a unuia dintre candidați, ignorând-o pe cea a celuilalt, descalifică instituția care dorește să i se recunoască obiectivitatea și ar merita o sancțiune corespunzătoare din partea CNA pentru inegalitatea șanselor oferite celor care se bat, fiecare pe strada lui, pentru obținerea mandatului. Cât despre cei care l-au lustruit fără jenă pe Iohannis, a fost nevoie să intervină un tânăr din asistență care să îi pună singură întrebare adevărată: de ce cei din „comisie” nu i-au pus și întrebări incomode? Evident că nu a răspuns la ea…
Octavian ANDRONIC