Nea Fane vs. Mardeală
”Tu te uiți la TV? Te uiți , că știu eu! La Tucă, la Horia, sau la Păunescu? Nu te uiți la ăștia? Atunci ești cu ăia de scriu zi de zi ce visează noaptea, sau ce le dictează protectorii din umbră! Păi unde-i separația dom’le, numai la spitalul de urgentă? Știi ce fac toată ziua, de dimineață până dimineața următoare? Înjură în metafore stând turcește pe capacul unui butoi plin cu voci și condeie amatoare…dăi în…”
“Păi bre Nea Fane…" încerci tu să te retragi politicos…Dar el nu te lasă. Continuă argumentația de parcă ar ține în gură două capace de Moca-Mola:
“Ăla de-i zice Rellu Mardeală, de stă vis-à-vis în apartament de 4 miliarde, este propietarul cotidianului ”Mardeala”?... Este și președintele “Partidului Rellu Mardeală”?…
Asta-i ! N-ai prins șpilul? E clar ca o lacrimă de zmoală. Ziar de partid, egal disciplină de partid. Iar mâzgăliciul scrie ce zice…partidul, nu ce ne doare pe noi, ce spun eu, sau tu, sau …ea, …ia uite cum trece tinerețea pe lângă noi…ce lume bună dom,le... Așa, unde am ramas?...ah!da!...
Știi că acum o lună mi-am cumpărat în rate un aragaz produs pe undeva prin C(ontinentul) E(uropean), după cum scrie pe etichetă. Atâta bucurie pe nevasta-mea când a văzut câtă deșteptăciune este indesită în dânsul (deh!, așa-s moldovencele, respectuase) încât s-a și apucat să facă o friptură la rotHisor, să meargă berea. C-așa-i obiceiul, să uzi lucrurile noi. Și cum ne uitam noi și ne minunam cum se rumenește carnea, odată ce o văd pe Sofronica făcându-mi un semn hepatic spre direcția butoanelor. Toate, șase la număr, se topeau ca o lingură de untură…ce să-ți mai povestesc…după două zile am constatat că se topise și sertarul de sub cuptor.
Femeie pragmatică, nevasta-mea a luat cheia franceză, a desfăcut racordul, l-a dus în beci pe “european” și mi-a reproșat că am aruncat banii pe aiurea în loc să luăm un aragaz autohton de Satu Mare.”
După o noapte albă,cu buzunarul plin de bilete RATB, am dat o tură prin marile redacții locale și naționale, considerând că pățania mea trebuie cunoscută spre folosul public. Ți-ai găsit! Am fost sictirit politicos, academic aș zice, cu lozinci de genul ”nu se încadrează în politica ziarului”.
Ultima speranță care mi-a rămas a fost dl.președinte Rellu Mardeală. Amabil, cu aere de om preocupat de soarta semenilor săi, m-a ascultat răbdător, dând din cap cu eleganță. Nu știu cum dracu am făcut dar, printre amănuntele relatate, am scăpat numele de marcă al obiectului cu pricina. Atâta mi-a trebuit. Domnului Mardeală i s-au congestionat bătăturile și, înainte de a-mi arăta ușa, a strigat scuipându-și cuvintele: ”...ești inconștient dom’le, lovești în Europa acum, când trebuie să ne integrăm?”
Chiar așa! Când?