Chiar dacă nu a început campania electorală, Nea Fane face repetiţii ca să vadă care schemă îl favorizează în convingerea vecinilor electori. Aşa că şi-a instalat un piedestal construit din cutia aragazului care i-a luat foc la trei zile de la cumparare, a studiat din toate părţile, timp de o săptămână, statuia lui Kogalniceanu şi, cu abecedarul şi aritmetica nepotelului sub braţ, se suie zilnic, la ceas de seară pe cutia lui de aragaz, aşezată în faţa celei mai luxoase cârciumi din cartier - “Bomba cu şpriţ si bere”.

De fapt şpriţul si berea sunt doar pretexte pentru conlocuitorii din zonă care-şi parlamentează nevoile şi necazurile. Şi cum Nea Fane e un tip isteţ, apucă prin fereastra deschisă câte un crâmpei de discuţie, murmură câteva clipe ceva numai de el înţeles, şi ducând teatral degetul la tâmplă începe expozeul care, obligatoriu, acaparează şi atenţia, şi aprobarea tuturor.

Mai zilele trecute cineva se plângea că la nu ştiu care post TV s-a facut mişto la adresa zilei de 23 august şi a celor care au sărbatorit-o până nu demult. Nea Fane a prins mesajul din zbor, şi-a amintit de emisiunea cu pricina şi a început:
“ - Aşa e, cum zice Nea Cepielea! Când nu mai au ce să spună de rău, ăştia o dau în sus şi în jos cu “nostalgicii”, de parcă noi am avea creerele spălate cu leşie de malta şi nu putem compara ce-a fost cu ce este.De ce nu fac dom’le un IRSOP ca să se vadă câţi nostalgici mai sunt? Vă spun eu de ce. Le e frică, domnilor! Frică cu fa mare, căci atunci ar trebui să facă un govern la Mizil.
Ce am realizat în 13 ani? Să vă spună Gogu Mutu care, după ce a rămas şomer , a vândut lucrurile, apoi casa, apoi nevasta…dar se îndoapă cu democraţie… norocul lui că-i daţi voi să bea. Asta e! N-are omu’ de muncă. Avem şosele de reparat, avem şomeri, dar n-avem betoane fiindcă, exprimandu-mă rethoric, am vândut fabricile, şi acum cimentul pentru români este mai scump decât cel care se exportă.A mai rămas să vină chinejii să ne facă ei drumurile. Aseară am primit o depeşă de la corespondentul meu care-l însoţeşte pe dl. Preşedinte în prea umblarea sa prin China. Aşa am aflat că omuleţii ăştia, mici şi cu ochii oblici, au construit în cinci ani 20.000 km. de autostradă.Vă întrebaţi cum or fi făcut.Nu ştiu să vă răspund, dar precis n-au pus democraţie românească în beton fiindcă atunci, în loc de un metru cub le ieşea doar un sfert.”