Sâmbătă, 08 Octombrie 2005 - 08:29 AM Aleg.RO: Mai avem nevoie de Opoziție?

Publicat de: Valentin Stănilă

azi Întrebarea se justifică în momentul în care încercăm să sintetizăm principalele evenimente politice din cursul acestei săptămâni. Dacă s-a ajuns să se considere că au avut loc autentice consultări între președintele țării și partidele parlamentare, în absența reprezentanților Opoziției, atunci categoric s-a înscris în termenii cei mai gravi, pe ordinea de zi, însăși rațiunea de a fi a ceea ce într-un regim democratic înseamnă contraponderea la Puterea existentă.
Un analist aprecia că "Băsescu merge mai departe și fără Opoziție", considerând acest fapt ca un gest de suprem curaj politic. S-au emis și alte păreri, în sensul că Opoziția mai mult încurcă și, prin urmare, orice se întreprinde pentru a fi pusă în imposibilitatea de a influența mersul evenimentelor, evoluția țării, a societății este, dacă nu legal, cel puțin legitim.
Este adevărat că, în întreaga perioadă postdecembristă, raporturile dintre Putere și Opoziție au fost viciate de numeroase apucături dâmbovițene. Facem o asemenea afirmație deoarece nu numai în perioada interbelică, ci și pe vremea votului censitar, din secolul alXIX-lea, s-au înregistrat numeroase și grave derapaje de la respectarea principiilor elementare ale democrației, între care (poate) pe primul loc se află asigurarea tuturor condițiilor pentru manifestarea neîngrădită a Opoziției. Piesa "O scrisoare pierdută", ca și schițele lui Caragiale depun mărturie asupra modului strâmb în care s-au așezat raporturile la care facem trimitere.
Modul în care președintele țării, primul-ministru, liderii partidelor din coaliția majoritară se adresează Opoziției, termenii folosiți pentru caracterizarea acțiunilor ei, manevrele la care recurg pentru a reduce la tăcere vocile critice din zona partidelor parlamentare și chiar neparlamentare reprezintă probe de necontestat ale unei atitudini structural nedemocratice (ca să nu zicem antidemocratice). În definitiv, de ce încearcă să se diminueze, până aproape de anulare, posibilitățile Opoziției de a-și promova propriile politici? În condițiile în care există o majoritate parlamentară, orice lege inițiată de Putere poate să fie adoptată fără probleme deosebite. Că nu se întâmplă așa, nu se explică prin pretinsele "tălpi" puse de președinții celor două Camere, ci prin defecțiunile în funcționarea coaliției la Putere, începând cu alegerea greșită a priorităților (vezi și recentele declarații ale baroanei Emma Nicholson) și terminând cu chiulul proverbial al senatorilor și deputaților din partidele care o compun.
Nu se poate vorbi, în momentul de față, doar de accente "nepotrivite" în discursul exponenților Puterii. Excese de limbaj au fost și cu siguranță vor mai fi.
De data aceasta avem de-a face cu o strategie și cu un program menite să împiedice Opoziția să se manifeste. În afară de dorința de-a dreptul obsesivă de înlocuire a președinților celor două Camere parlamentare, se acționează pentru schimbarea președinților și vicepreședinților consiliilor județene care aparțin Opoziției, iar în ceea ce privește justiția a devenit cât se poate de clar că se operează o selecție programată în defavoarea unor reprezentanți ai fostei guvernări. Chiar dacă, în majoritatea cazurilor, sunt suspiciuni lipsite de probele strict necesare, un anumit efect tot se obține: în atmosfera creată, orice invitație la procuratură - fie și numai în calitate de martor - aruncă o pată, aproape de neșters, asupra persoanei în cauză.
Prin aceste exemple n-am epuizat, firește, întreaga gamă de procedee anti-Opoziție. Unele sunt primitive, altele sofisticate, unele vădesc o brutalitate ieșită din comun, altele ne oferă surpriza unor subtilități nebănuite, dar toate, fără excepție, confirmă că se petrec lucruri inadmisibile pe scena politică românească.
În locul unei confruntări, oricât de dure, pe terenul ideilor, asistăm la tentative de linșaj politic. Nu ne jucăm cu vorbele. Ar însemna să dăm dovadă de o inadmisibilă miopie (nu neapărat politică, ci general umană) pentru a nu sesiza în recentele declarații ale șefului statului intenția clară de a institui un regim prezidențial autoritarist. Și care ar fi principala piedică în realizarea acestui "proiect"? Evident, Opoziția! Oricât de antipatici ne-ar fi unii foști guvernanți, nu putem să nu vedem că nu este vorba despre aprecierea corectă a faptelor lor, ci despre un grav atentat la însăși bazele democratice ale statului de drept.


(1008 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Azi
· Alte știri din sursa
Azi

· Alte știri de la Valentin Stănilă


Azi: Cea mai citită știre din sursa Azi:

Mai avem nevoie de Opoziție? | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.57466602325439 seconds.