Trei scaune goale, ieri, la masa prezidată de prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu. Ele nu erau rezervate oricui, ci tocmai aliaţilor premierului, liderii PD Emil Boc, Adriean Videanu şi Vasile Blaga.

Aceştia puteau fi găsiţi în Cluj sau Bucureşti şi nici unul dintre ei nu s-a obosit să-şi motiveze convingător absenţa ori să explice totala lipsă de reprezentare a partidului de la consultările politice organizate de şeful Guvernului. Gestul lor – deliberat şi consfinţit în clinchet de pahare, cu o seară înainte, la cârciumă cu preşedintele Traian Băsescu – echivalează cu un mesaj fără echivoc transmis premierului: acela că, dacă nu încetează cu iniţiativele personale şi opiniile separate, vor fi mult mai multe scaune goale, de data asta chiar în Cabinetul pe care-l conduce.



Emiţătorul mesajului nu este însă PD, ci şeful statului, căruia premierul şi PNL i se opun în chestiunea parlamentului unicameral, propunând, în schimb, trecerea la republica parlamentară şi la votul uninominal. Erijarea lui Tăriceanu în postura de mediator al crizei politice din Legislativ cu numai două zile înaintea consultărilor cu partidele, la Preşedinţie, pare să-l fi deranjat pe mediatorul constituţional Traian Băsescu, aflat în plină ofensivă politică şi de imagine. Dacă, în declaraţiile oficiale, liderii PD au afirmat că s-au consultat mereu cu premierul pe problemele de integrare aflate pe agenda întâlnirii, iar prezenţa lor „fizică” nu a fost posibilă „din motive obiective”, premierului i-au comunicat, conform unor surse guvernamentale, că „nu-i lasă Traian Băsescu”. De altfel, e greu de crezut că preşedintele executiv Adriean Videanu, primarul Capitalei, nu a putut să se rupă pentru un ceas din activitatea de supraveghere a cotelor apelor în Bucureşti ca să demonstreze că „foarte buna colaborare cu liberalii”, de care vorbea zilele trecute, nu este doar un basm.

Mai evident în situaţia de faţă decât în altele cu potenţial conflictual care au precedat-o, PD se dovedeşte a fi cureaua de transmisie dintre palatele Cotroceni şi Victoria, când comunicarea directă dintre acestea se întrerupe. Mai mult de-atât, ca partid prezidenţial, PD este un docil instrument în mâna şefului statului, care îl foloseşte ori de câte ori vrea să pună în aplicare un plan politic, aşa cum s-a întâmplat în cazul anticipatelor sau, acum, la impunerea proiectului privind reforma parlamentară. Complet lipsit de voinţă politică proprie – fapt explicabil prin aceea că structura sa de conducere este rezultatul combinaţiilor lui Traian Băsescu –, PD merge orbeşte pe mâna preşedintelui, convins că va aduna puncte pe seama acestuia. Dependenţa dusă până la identificarea cu preşedintele l-a transformat însă într-un partid imprevizibil şi periculos pentru stabilitatea coaliţiei de guvernământ. Secvenţa scaunelor goale la reuniunea patronată, ieri, de Tăriceanu constituie o avanpremieră la scena în care pediştii, mai devreme sau mai târziu, le vor spune „Adio!” liberalilor.

Dacă situaţia premierului – care a fost sfidat de aliaţi şi n-a reuşit să pună capăt războiului parlamentar – nu este deloc confortabilă, nici Traian Băsescu nu stă foarte bine. Oricât de populară ar fi ideea parlamentului unicameral, ea nu poate fi băgată cu forţa pe gâtul partidelor. Replica prezidenţială „Se va face oricum” sună ca o intenţie clară de faultare a jocului democratic, ceea ce aruncă umbre groteşti peste imaginea şi aşa autoritară a şefului statului. Repetarea episoadelor conflictuale cu guvernul, partidele, presa, adăugate unui bagaj asemănător din perioada cederistă, îi întăresc reputaţia de specialist în amorsarea crizelor. Poporul pe care zice că se bazează l-a ridicat deja în sondaje la cotele atinse de Ion Iliescu, la începutul anilor ’90. De-aici încolo e greu să mai crească, fiindcă acelaşi popor vede că, în loc să se împlinească urarea „Să trăiţi bine!”, are parte numai de bătălii politice. Aşa că, înainte de a răsturna toate scaunele, Traian Băsescu şi PD ar trebui să mediteze la coborâre.

---

Publicat de : Rodica CIOBANU
Data publicării: 23 Sep 2005 - 07:06