Declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu la întoarcerea în ţară după "triumfalul" turneu în SUA se înscriu în rândul acţiunilor bine cunoscute ale şefului statului prin care urmăreşte scopuri personale destul de clare, în primul rând acumularea unui capital de imagine cât mai consistent în vederea punerii în aplicare a planurilor sale autoritariste.

Sunt multe de analizat în legătură cu fiecare subiect abordat în discursul de pe aeroportul Henri Coandă. În numărul de faţă ne vom rezuma la tema parlamentului unicameral. Este un domeniu destul de vast, complicat, cu foarte multe conotaţii şi consecinţe. Nu este locul aici pentru a-l trata exhaustiv. Ceea ce ne îndeamnă, totuşi, să ne referim la respectiva temă (desigur, la numai câteva componente) este modalitatea prin care preşedintele Băsescu intenţionează să-şi atingă propriile ţinte.
Aşadar, reprezentanţii partidelor parlamentare au fost invitaţi să participe - în această săptămână - la consultări pe diverse subiecte între care modificarea Constituţiei în vederea instituirii parlamentului unicameral. Potrivit legii fundamentale, dar şi legii referendumului, se cer parcurse anumite proceduri, ideea principală constituind-o obţinerea unui acord cvasigeneral al formaţiunilor politice reprezentate în Parlamentul României. Dl preşedinte a spus, în esenţă, că - în cazul în care nu se va ajunge la un asemenea acord - referendumul tot va avea loc. Adică, domnia sa îl va convoca. Punct.
În aceste împrejurări, la ce mai folosesc preconizatele consultări? Să afle şeful statului care sunt părerile liderilor partidelor politice parlamentare? Păi, până acum, ei şi-au tot exprimat opiniile, cu vârf şi îndesat. Crede preşedintele că îi va convinge pe cei care au altă poziţie? Puţin probabil. Există interese puternice care explică respectivele poziţii.
Vom avea, desigur, prilejul să analizăm pe toate feţele tema parlamentului unicameral. Cu siguranţă, dezbaterea va antrena segmente importante ale spectrului politic şi ale societăţii civile. Se vor iniţia sondaje de opinie, cu întrebări bine ticluite din care va rezulta, indubitabil, că "poporul vrea parlament unicameral". De altfel, preşedintele a "sugerat", în stilul său caracteristic, ce vor avea de pătimit cei care nu se vor supune voinţei poporului, fie şi numai prin cârcoteli.
Acum, este un prilej pentru partidele, ONG-urile responsabile, pentru liderii de opinie să acţioneze. Faptul că şeful statului a declarat, cu zâmbetul său inconfundabil, că "dacă nu, Da", adică îşi va impune propria formulă, indiferent de poziţiile partidelor, de alte opinii, este de natură a provoca o foarte mare îngrijorare.
Cele trei argumente aduse de şeful statului în susţinerea poziţiei sale merită, la rândul lor, o discuţie serioasă. Toate pot, fi interpretate în cea mai populistă "cheie". De altfel, la unele aspecte ne-am referit într-un precedent editorial. Apelul "la popor" - prin referendum - este o armă cu două tăişuri.
Experienţa istorică arată că - pe această cale - s-au instaurat numeroase regimuri dictatoriale. Tocmai de aceea Constituţia şi Legea aferentă impun anumite reguli prudenţiale în privinţa referendumului.
În legătură cu poziţia preşedintelui interesează nu numai ceea ce a afirmat, ci şi ceea ce n-a spus. Orice lucru pe lumea aceasta nu este integral rău sau integral bun. Sistemul bicameral are avantajele lui din perspectiva exercitării puterii în stat. Altfel, n-ar exista în zeci şi zeci de ţări cu regimuri democratice consolidate, în unele dintre ele cu o tradiţie de sute de ani. A omite elementele pozitive ale sistemului bicameral înseamnă adoptarea unei poziţii incorecte.
Departe de noi intenţia de a jigni pe cineva, dar tot sondajele de opinie ne permit să observăm cu obiectivitate: o mare parte a populaţiei nu se poate pronunţa, în cunoştinţă de cauză, în legătură cu avantajele şi dezavantajele sistemului unicameral. "Ideea" preşedintelui nu poate să nu fie pusă şi în relaţie cu această stare de fapt şi de spirit. Mai ales, accentul pus pe latura pecuniară dă foarte mult de gândit. Dacă Parlamentul costă, de ce nu-l desfiinţăm de tot? Cu siguranţă, se vor găsi destui adepţi ai acestui punct de vedere. Vrem - nu vrem, se cuvine să acceptăm ideea că "democraţia costă". Ori, tocmai aici se află miezul acelui "dacă nu, DA!". Este posibil ca această formulă să placă multor concetăţeni, dezamăgiţi de clasa politică dâmboviţeană, dornici să existe ordine, siguranţă în ţară, mai puţină corupţie şi nedreptate. Or toate aceste deziderate se pot împlini numai într-un regim democratic; oricât de imperfect ar fi, numai un astfel de regim este incomparabil mai bun decât autoritarismul.

---

Publicat de : Valentin Stănilă
Data publicării: 18 Sep 2005 - 23:00