„Igen” astăzi, „Nem” mâine. Aşa decurg relaţiile UDMR cu partenerii de guvernare, în ciuda aparenţelor de perfectă înţelegere pe care liderii celor patru partide se străduiesc să se afişeze.

Se bate palma astăzi că Legea minorităţilor intră în pachetul pentru care Guvernul îşi asumă răspunderea în Parlament, mâine se suceşte Mona Muscă şi nu mai vrea. Marko Bela intră la negocieri dure cu ministrul şi o convinge să accepte legea aşa cum o vrea UDMR, Mona Muscă se răzgândeşte în ziua următoare şi-i trimite vicepremierului 17 pagini de amendamente prin fax. Încep din nou discuţii. Ministrul Culturii se lasă greu, dar acceptă cu jumătate de gură. Fix a doua zi, în şedinţa de guvern, Muscă declamă că nu va fi niciodată de acord cu includerea Legii minorităţilor în pachetul de reformă a Justiţiei şi cere dezbaterea proiectului prin proceduri parlamentare obişnuite. UDMR este învinsă la puncte, iar liderii săi aşteaptă, cu sufletul la gură, să vadă cum va ieşi legea din furcile caudine ale Legislativului.

Uniunea n-a avut mult de aşteptat pentru a-şi lua revanşa. Printr-o manevră care i-a lăsat cu gura căscată chiar şi pe mai-marii liberali şi democraţi, Marko Bela le-a spus în faţă să-şi ia „la revedere” de la voturile UDMR pentru schimbarea din funcţii a lui Adrian Năstase şi a lui Nicolae Văcăroiu. „E doar temporar, până iese din Parlament Legea minorităţilor”, şi-a liniştit Marko partenerii, încurajat de lipsa de apetit a conservatorilor lui Dan Voiculescu, în chestiunea înlăturării din funcţii a preşedinţilor pesedişti ai Parlamentului. Dar de la „la revedere” la „adio” nu mai e decât un pas, pe care udemeriştii nu se vor sfii să-l facă. Iritaţi de lipsa de cuvânt a celor din PNL şi din PD, în mai toate chestiunile asupra cărora se convenise într-o armonie deplină, liderii UDMR sunt hotărâţi să răspundă cu aceeaşi monedă şi să blocheze iniţiativele politice sensibile ale cele două partide.

„Trădare!”, au ţipat liberalii şi democraţii, „pe vremea PSD nu îşi permiteau ei să facă aşa ceva!”. E drept. UDMR este singura formaţiune politică din România care s-a aflat, în ultimii nouă ani, fără pauză, la guvernare, trecând fără jenă de la un aliat la altul. Statutul de partener tăcut al PSD a fost ideal pentru udemerişti. Nu era nimic să nu se rezolve la o partidă de tenis cu piciorul între Viorel Hrebenciuc şi Verestoy Atilla, intraţi în folclorul politic ca fiind cuplul perfect complementar. Cele mai dureroase cerinţe ale udemeriştilor s-au rezolvat în timpul guvernării pesediste: poliţişti care vorbesc maghiară, traducători în Justiţie şi amplasarea Statuii celor 13 generali. În cei patru ani de guvernare comună, PSD şi UDMR au avut protocoale care s-au respectat cu sfinţenie. Pe lângă binele general al comunităţii, liderii udemerişti s-au îngrijit şi de binele personal. Mulţi dintre ei au învăţat de la Hrebenciuc cum se fac afaceri înfloritoare la limita legii, iar averea lui Verestoy s-a umflat, propulsându-l pe un loc fruntaş în Top 300. Despărţirea de PSD a fost dureroasă, mai ales că precedenta cooperare cu PNL şi cu PD nu dădea udemeriştilor speranţe de mai bine. De teama lui Băsescu, liderii Uniunii au înghiţit în sec şi s-au aşezat la masa acestei guvernări, alături de PNL, PD şi PUR. N-a trecut mult, şi udemeriştii şi-au văzut confirmate temerile: nu îşi vor putea promova interesele fără lupte de gherilă. Iar când trei se ceartă, câştigă PSD.

---

Publicat de : Liliana RUSE
Data publicării: 18 Iun 2005 - 10:07