Ce-i spune inima lui Ion Iliescu [1]

Ion Iliescu are două variante: să plece sau să stea. Totul ține de inimă. Pe Ion Iliescu nu l-a lăsat inima să anunțe, la Consiliul Național, că va pleca din partidul pe care l-a creat.

A ratat momentul în care despărțirea ar fi putut avea impactul maxim asupra susținătorilor. Inima l-a lăsat abia după câteva ore, din cauza tensiunii acumulate, și a fost oblojită cu două săptămâni de repaus la Scroviștea. Cu inima în stenturi, Ion Iliescu iese, de mâine, în oraș, pentru a da autografe pe ultimul său volum de „politice”. Va fi, probabil, cea mai mediatizată lansare de carte din ultimii ani, cu lumea strânsă buluc, ca la Cărtărescu. Nostalgia după adevărata aripă de stânga este sentimentul înalt, după care nemulțumiții din partid își ascund frustrările și neputința. Unii dintre ei vor fi la Teatrul de Operetă, sperând că această banală lansare de carte poate însemna începutul unei noi vieți politice, sub steagul stângii „adevărate”, sărace și cinstite, întruchipate de Ion Iliescu.

Ion Iliescu nu a dat încă nici un semnal că înființează un nou partid, că se duce într-unul deja creat sau că va alege disidența internă în PSD. Deoarece doamna Nina s-a transformat, în aceste zile, într-un cerber nemilos, soțul ei a stat în carantină, ferit de orice viruși politici. În lipsa contactului cu exteriorul, Ion Iliescu a lăsat deschise speculațiilor toate aceste scenarii. În prima variantă, Ion Iliescu o ia de la capăt: își dă demisia din PSD și pornește un nou proiect politic. Este varianta radicală, cu cel mai scăzut procent de probabilitate. Un partid costă bani și logistică, iar fostul președinte n-are nici una, nici alta. Au alții, care s-au pricopsit la umbra lui, dar care n-ar mai fi dispuși să investească într-o întreprindere atât de riscantă, cum este un partid nou. Un tip „sentimental”, cum îl caracteriza Ion Talpeș, Ion Iliescu ar putea spune că un partid înseamnă în primul rând oameni, dar și aici lucrurile sunt în defavoarea sa. Câți oameni mai poate strânge în jurul său septuagenarul Iliescu? Probabil cât Geoană și Năstase, dar mai puțini decât Traian Băsescu. Potrivit ultimelor sondaje, încrederea în Ion Iliescu a scăzut mult, ajungând undeva la 16%. De același procentaj vorbesc și strategii PSD, când calculează ponderea pe care ar pierde-o partidul odată cu plecarea președintelui fondator. Cei care l-ar urma pe Ion Iliescu ar putea fi mult mai puțini. Celebrul instinct de conservare pesedist nu le permite greilor din partid să urmeze orbește un om aflat în amurgul carierei. De altfel, până acum au șters-o din PSD, în semn de protest, doar câțiva apucați din eșaloanele trei-patru și aripa științifico-fantastică, Mironov-Talpeș. O variantă secundară, care pornește din prima, este clădirea unui nou partid pe o tulpină deja existentă. S-ar evita, astfel, durerile facerii, birocrația strângerii de semnături și a înscrierii la tribunal. Dar ar accepta orgoliul de părinte fondator al lui Ion Iliescu să intre în căsuța altuia și să îmbrace un pulover deja purtat? Greu de crezut. Mai rămâne, astfel, ipoteza cuminte a rezistenței în partid. Este scenariul care-i sperie cel mai tare pe Mircea Geoană și ai lui. În forul lor interior, cei care conduc astăzi PSD, speră că Ion Iliescu va pleca și lucrurile se vor limpezi. În schimb, lui Iliescu inima îi spune să-i țină încurcați. Cel mai comod îi va fi să recucerească partidul din interior, cârcotind fără încetare, ca Guica din fundul grădinii, la „puturoasele alea” care nu fac treabă în PSD.
Publicat de : Florin Negruțiu
Data publicării: 03 Iun 2005 - 08:33
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=4685&titlu=Ce_i_spune_inima_lui_Ion_Iliescu