Lucratura populara ii frige pe liberali [1]

Reuniunea consumata ieri in Palatul Victoria cu reprezentantii partidelor parlamentare este consecinta directa a unor semnale de alarma, interne si externe, percepute acut de Calin Popescu Tariceanu si, in egala masura, exprima o ingrijorare si o framantare la nivelul clasei politice.

Un vant de instabilitate, care oricand se poate transforma in criza, trece prin toate sediile partidelor dupa ce, in prealabil, a trecut si prin foalele institutiei prezidentiale. Alianta DA este supusa unei puternice presiuni interne si externe. Ea se zgaltaie din toate incheieturile, inaintea unei decizii cardinale: se destrama sau vom asista la un proces rapid de unificare PNL-PD intr-o formatiune de centru-dreapta, populara sau cumva altfel? Enigma, atat timp cat mai poate ramane o enigma, pune in dificultate toate staff-urile celorlalte partide. Pentru ca scenariile pentru care ele trebuie sa se pregateasca sunt prea numeroase si prea complicate.

Valeriu Stoica, unul dintre cei mai experimentati si versatili politicieni pe care ii are Romania si, in ciuda faptului ca nu are nici o functie, una dintre personalitatile proeminente ale liberalilor, a facut o miscare indelung pregatita si programata intr-un moment psihologic important. El a aruncat, practic, pe masa intreg arsenalul de argumente si amenintari voalate de care dispune gruparea care il sustine. In care Tariceanu are, pana una-alta, un inamic intern destul de puternic si de primejdios. Ce vrea Stoica? In principiu, el propune un scenariu posibil. Si anume, transformarea PNL intr-un partid popular care, impreuna cu PD, unde exista aceeasi intentie, sa alcatuiasca polul de centru-dreapta al politicii romanesti, care sa castige anticipatele. Utilizeaza doua argumente, unul de natura principiala si altul de natura pragmatica. PNL face parte dintr-o internationala liberala, care este plasata traditional la centru-stanga si nu este prea puternica la nivel european si, in acelasi timp, PNL, in plan intern, face o politica de centru-dreapta. Astfel incat, pozitia interna a acestui partid se bate cap in cap cu pozitionarea externa. Argumentul pragmatic este inca si mai puternic. Gruparea Stoica sustine ca, fiind perceput ca principal responsabil pentru guvernare, PNL se erodeaza mult mai repede decat PD, care ramane intr-un rol secund in Executiv, dar beneficiaza si de coeficientul ridicat de incredere de care se bucura Basescu. Presedintele fiind perceput, cum este si firesc, ca un produs PD, iar nu ca un lider liberal. Finalmente, ar exista pericolul ca, in cazul unor anticipate, care - exista toate semnalele - bat la usa, in interiorul Coalitiei rolurile sa se inverseze, locul de lider urmand sa fie preluat de PD. Iar daca, intre timp, este rupt protocolul Aliantei, PNL ar putea ramane chiar, spune Stoica, in afara Parlamentului. Amenintarea, daca aceasta argumentatie este corecta, atinge cote extreme pentru liderii PNL, care, fireste, doresc ca acest partid sa stea in Parlament si la guvernare.

Ce posibilitati are Tariceanu de a reactiona la provocarea Stoica, in spatele careia poate fi presupusa si o manevra abila a presedintelui Traian Basescu? O prima varianta este ca el sa cedeze, pur si simplu. Si sa admita ca unificarea cu PD trebuie facuta, iar daca PD decide, sa accepte si transformarea noii formatiuni in partid popular. Dar in spate, acelasi Tariceanu are un partid al carui congres a decis altfel. Spunand "nu" unificarii si, deocamdata, tot "nu" transformarii in partid conservator. Iar staff-ul este din ce in ce mai circumspect in raport cu manevrele lui Basescu. El nu poate ocoli aceasta decizie a unui congres decat, pur si simplu, fortand un nou congres. Iar daca o face sub presiunea unei grupari disidente din PNL, atunci exista riscul de a pierde functia de presedinte. Urmand, prin consecinta, sa o piarda si pe cea de prim-ministru. Sa admitem, insa, ca Tariceanu accepta. Chiar si in aceasta situatie, trebuie tinut cont ca doua partide relativ puternice nu se pot unifica de sus in jos, pur si simplu pentru ca asa au hotarat cativa lideri. Un asemenea proces trebuie sa porneasca din filiale si numai dupa ce majoritatea covarsitoare a acestora decide ca fuziunea poate si trebuie facuta, staff-urile partidelor vor putea actiona. Dar a ramas oare timp pentru consultarea filialelor de catre ambele partide? Sa nu uitam ca, in cazul unei fuziuni, se pierd jumatate din functiile locale de conducere. Iar intr-o serie de filiale, PNL si PD se afla in pozitii nu de colaborare, nu de competitie, ci chiar de adversitate. Exista un risc major ca, in cazul anticipatelor, PNL sa fie lasat in off-side. Deci, de caruta. Si atunci, ce poate sa faca Tariceanu in conditiile in care sondajele de opinie arata asa cum arata si nori grei de furtuna il ameninta si din directia UE? Cel mult sa ceara, pentru inceput, sprijinul altor partide. Poate ca intalnirea de ieri de la Palatul Victoria a fost o miscare de acest fel.
Publicat de : Sorin ROSCA STANESCU
Data publicării: 01 Iun 2005 - 07:52
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=4586&titlu=Lucratura_populara_ii_frige_pe_liberali