“CONTROLUL ASUPRA SERVICIILOR SECRETE ESTE CEA MAI TARE SI BUNA GLUMA, DOMNILOR!” [1]

Partea a II-a a interviului cu gl

.brg.(r) Aurel I. Rogojan

Domnule general, unul dintre cititorii Dumneavoastra va reproseaza ca ocoliti adevarul. În unul dintre comentariile postate, la prima parte a interviului, cititorul vi se areseaza direct: “ D-le Rogojan nu ocoliti adevarul ! Serviciile sint o forta necontrolata in Romania - au devenit "garda pretoriana". Parlamentul a pierdut total controlul si se pare ca "alte forte" il submineaza suplimentar in mod constant. Parlamentul a ajuns sa fie dependent de doua organisme esentiale - banca nationala si servicii (…)” - Nu pentru ca m-ar pune in incurcatura intrebarea, ci pentru a da raspunsului o masura de obiectivitate, am sa recurg la un citat :”Mi-au trebuit zece de ani de activitate in Comisia Speciala pentru Informatii pentru a intelege ca un sistem informativ de securitate are o cultura a secretului atat de puternica, incat nu exista garantii ca poate fi controlat din interior si cu atat mai putin din exterior”.

Nu este un, pur si simplu, un citat. Este un citat cu valoare de axioma. Autorul acestui adevar axiomatic este congresmenul Dave Keith Mc. Curdy, care, 10 ani consecutiv, a prezidat Comisia Speciala a Camerei Reprezentatilor pentru Informatii.

În pofida celor afirmate de Mc. Curdy, Congresul S.U.A. a patruns, nu odata, dincolo de ceea ce considerau serviciile secrete ca este limita rezonabilei transparente.

Asta, fiindca acolo exista mecanisme de supraveghere si control cu reguli bine stabilite, inclusiv verificarea cheltuirii banilor pe fiecare obiectiv bugetat. Mai intai, serviciilor li se cenzureaza planificarea activitatii. Obiectivele care nu sunt bugetate prin Legea fiscala (anuala) nu pot fi realizate legal. Daca, totusi, se intampla sa se constate ca asemenea obiective au fost realizate, Congresul poate sa investigheze sursa finantarilor extrabugetare.

În istoria C.I.A. asemenea finantari extrabugetare pentru lovituri de stat, revolutii, manipularea alegerilor si alte operatiuni pentru care nu se intocmesc documente, iar aprobarile se dadeau de presedinti prin gestica, se realizau cu bani negri, proveniti din controlul asupra retelelor de traficare a stupefiantelor, a armelor si persoanelor.

Cu bani negri se mai realiza si fidelizarea colaboratorilor din serviciile straine… Ei, bine, toate aceste lucruri, in S.U.A. au iesit la iveala prin efortul comisiilor speciale, carora li s-au asociat oameni din interiorul serviciilor, constienti ca acestea au recurs si la practici prin care se atenta la valorile societatii americane. Dar, repet, acolo exista instrumente juridice de control. Dar exista si in Romania, din moment ce fiinteaza comisii parlamentare de control… - Unele sunt aparentele si cu totul altele realitatile. Hotararile Parlamentului privind constituirea si functionarea comisiilor sunt pure declaratii de intentii, fara nicio acoperire, in ceea ce priveste forta comisiilor si sunt scuturi de protectie, in ceea ce priveste serviciile.

Serviciile abuzeaza de creditul in alb al “secretului de stat”, ori supravegherea si controlul parlamentar vizeaza constitutionalitatea si legalitatea, prevenirea derapajelor, a abuzurilor si ilegalitatilor. În toate aceste scopuri ale comisiilor nu poate fi invocat secretul de stat ori protectia operatiunilor. Legea prevede clar, este interzisa secretizarea prin care se urmareste ascunderea greselilor, a abuzurilor.

În draftul din 1990-1991 al proiectului legii securitatii nationale in vigoare s-a incercat introducerea unui capitol privind supravegherea si controlul parlamentar. În variantele de reelaboare ulterioara a legii, s-a incercat, de asemenea, sa se introduca autoritatile independente de control (ministrul delegat pentru servicii si inspectorul general). De fiecare data aceste capitole erau radiate, iar comisiile parlamentare de control nu au protestat.

Dar, au existat si initiative legislative speciale pentru reglemetarea controlului Parlamentului asupra Comunitatii Nationale de Informatii, despre care nu se mai aude nimic Care poate fi explicatia ?

- Nu am aflat ca deputatul Dave Mc. Curdy, pe perioada deceniului de presedintie al comisiei de control sa fi primit in folosinta autoturim cu sofer din partea C.I.A. sau a altei agentii din comunitatea de informatii a S.U.A.

Nu am aflat ca senatorul de California, Dianne Feinstein, presedintele Comisiei Speciale a Senatului pentru Informatii [ianuarie 3, 2009 – ianuarie 3, 2015] sa fi sarit peste rand la vreun cabinet medical unde se trateaza ofiterii C.I.A. Nu am aflat ca membri ai comisiilor speciale de control a serviciilor italiene sa fie convocati la vreo sedinta “informala”, unde sa li se devoaleze proiectele unor viitoare autostrazi si sa fie indemnati sa cumpere terenuri ieftine, pentru a fi apoi rascumparate inzecit de catre stat, in calitate de expropiator.

Nu am aflat, chiar despre toate metodele de fidelizare a majoritatii confortabile din comisii, practicate la limesul Imperiului, dar repudiate in Imperiu… Acesta ar fi un aspect, dar mai sunt si altele… Cum ar fi ? Continuati, nu putem crede cat de… … Ieftin se lasau ? Nu, nu, ca pretul final este foarte mare. Astea sunt niste flecustete, asa, ca sa ne dam seama de caracterelele si barbatiile politice ale unor alesi.

Cineva, care este in comisie, fara intrerupere, de peste 20 de ani, nu a urmarit decat sa se folosesca de umbrela comisiei, pentru a-si proteja afacerile. Nu lipsesc, din fiecare legislatura, situatii de membri ai comisiilor pe baza unor dependente din trecut ori din zonele prin care si-au desfasurat activitatea anterioara, unde s-au “frecat” de servicii… Pe unele culoare este inghesuiala mare, asa nu ai cum sa eviti.

Nu in ultimul rand, au fost desemati in comisii parlamentari cu mandat expres de la partid sa fie “avocatii serviciilor”.

Interesanta era si insistenta cu care “politiile secrete” ale “ministerelor de forta” se concurau sa controleze, prin asa zisi ofiteri acoperiti, comisiile de control ale serviciilor de informatii.

Jocul cu “acoperitii” a generat si o situatie … nici nu pot sa o calific, in care directorul unui serviciu era asa zis ofiter acoperit al altui serviciu, iar ofiterul de legatura i-a fost numit adjunct. Respectivul director devenise asa zis ofiter acoperit din ipostaza anterioara de parlamentar. Daca adjunctul ar fi fost un om corect, ar fi stat cuminte si s-ar fi comportat ca un subordonat model, mai treaca, mearga.. Dar nu a fost sa fie asa. Directorul a incercat de cateva ori sa-l promoveze pe undeva. Nu a putut, caci adjunctul era… garantul presedintelui pentru controlul directorului. Acum cand rememorez aceste intamplari, nu-mi vine sa cred ca au fost posibile. Daca s-au intamplat, de ce nu ar mai fi ? De ce spuneti “asa zisi ofiteri acoperiti” ? Pentru ca altfel nu se afla… Cand despre asa ceva se discuta pe la colturi, nu avem de-a face cu lucruri serioase. Lucrurile serioase nu devin subiect de clevetiri si barfe prin care se urmaresc scopuri ignobile. Erau aceaste situatii consecinte ale competitiei neloiale, a “razboiului fratricid” dintre servicii ? De buna seama, acestea erau aparentele dorite ! În profuzimea lor, insa, lucrurile avea cu totul alte dimensiuni. Ochii si mintile contraspionajului vedeau si intelegeau cum puteri straine isi disputau primatul controlului si prin intermediul comisiilor de specialitate ale Parlamentului.

Nu tin sa pledez cauza serviciilor in relatia cu comisiile parlamentare de control, dar ceea se alege in parlamente nu trece prin nici-un filtru de Securitate, desi legalmente partidele au posibilitatea sa solicite un aviz al garantiilor de Securitate.

Un expert de la o comisie, colonel reactivat de generalul Militaru in decembrie 1989, avansat general de Ion Iliescu (“ in cinstea victoriei in alegeri din 20 mai 1990”!), a fost supervizorul unei comisii speciale, de la infiintare, din anul 1993, pana in anul 2004. Personajul, sub pretextul documentarii prealabile a actiunilor de control parlamentar intocmea chestionare de cercetare informative. Nu pentru necesitatile comisiei, ci pentru a se stabili cat se cunoaste despre zona neagra a afacerilor companiilor care ne-au distrus, evident cu complicitati interne, metalurgia, industria aluminiului, industria petrochimica, combinatele de ingrasaminte si au furat flota.

Asemenea informatii nu puteau iesi oricum din zona serviciilor, dar daca le cerea o comisie parlamentara… Daca cel care tinea legatura cu comisia, din partea serviciilor era, la randul sau, un “comunicator” interesat de buna imagine a serviciului… Nu stiu cat a functionat schemaa, fiindca un presedinte de comisie a avut ideea sa intrebe un profesionist daca este corect ceea ce trecuse expertul in adresa pe care i-a prezentat-o la semnat, ceva de genul “toate datele si informatiile referitoare la…”. Evident, fara nici o legatura cu activitatea comisiei parlamentare. În arhiva presei din anul 2005 poate fi gasita o declaratie a senatorului George-Cristian Maior, in care se spunea ca motivul pentru care serviciile de informatii erau derajate de proiectul de lege privind interceptarea este faptul ca “acestea practica ilegal interceptarea convorbirilor si a corespondentei electronice”. Peste un an si ceva de la momentul acestei declaratii, autorul ei a fost numit directorul S.R.I. În noua calitate a mai dorit legea ? - Dansul era si coautor al initiativei legislative. Camera Deputatilor a adoptat proiectul tacit. A fost, insa, orchestrata o campanie de presa foarte agresiva, care i-a etichetat pe autori ca “se viseaza K.G.B.-isti”. Domnul senator, cand s-a dezbatut proiectul in Senat, si-a retras sustinerea proiectului, care a fost scos de pe agenda legislativa. Cum functioneaza controlul parlamentar prin alte state ? - Exista o experienta completa, dar si unica, a supravegherii si controlului din partea legislativului asupra serviciilor de informatii. Experienta americana.

Problema controlului asupra serviciilor secrete nu a existat pana in anii `70 ai veacului trecut. Atunci s-a constatat ca serviciile au beneficiat de limite largi in exercitatea atributiilor lor, ceea ce a generat abuzuri si a impus instituirea controlului si supravegherii activitatilor de informatii, ajungandu-se pana la aprobarea finantarii pe programe si obiective.

Un control excesiv din partea legislativului s-a dovedit contraproductiv pentru politicile administratiilor prezidentiale. Motiv pentru care toti presedintii S.U.A. au procedat la intarirea capacitatilor ofensive ale serviciilor, iar in plan conceptual s-a recurs la formularea alternativa potrivit careia pentru indeplinirea atributiilor pot fi folosite orice mijloace legale / rezonabile, astfel incat Guvernul S.U.A. sa primeasca cele mai bune informatii cu putinta. Cu alte cuvinte, tot ceea ce nu este interzis, este rezonabil. Legi care sa reglementeze ce anume sa nu faci, nu prea exista.

Se mai impune a observa, ca in sistemul administratiei americane, ordinele executive ale Presedintelui pot restrange si rolul Justitiei in ceea ce priveste supravegerea legalitatii mijloacelor si metodelor aferente tehnicilor operationale. În general, prin proceduri, nu in particular, in fiecare caz in parte.

Comisiile speciale pentru informatii ale Congresului S.U.A. tin foarte mult sa salveze si sa pastreze aparentele autonomiei lor. Au si scheme de investigare si comunicare bine elaborate, membri cu reputatie de “duri”. Se mai intampla sa prinda serviciile ca le monitorizeaza sedintele, iese cu scandal, presa si apoi … un scandal ingroapa pe altul. Cert este ca in nici o alta tara legislativul nu incomodeaza atat de mult serviciile ca in S.U.A.

Parlamentul Marii Britanii aplica in relatiile cu serviciile Majestatii Sale “Porunca a unsprezecea” : “Sa nu fii prins!”. Cum Coroana Regala Britanica nu greseste niciodata, nici serviciiile nu gresesc, dar este desemnat un comisar special pentru servicii, al carui rol este sa plateasca pentru oalele sparte. Dincolo de umorul britanic, Parlamentul este preocupat in principal de intarirea contraspionajului. Din cauza unor amintiri tare neplacute. Un Tribunal de Securitate judeca reclamatiile la adresa serviciilor. Nu se cunoaste sa fi avut cineva castig de cauza.

Francezii nu prea au scrupule in materie de practici ale serviciilor. Interceptarile se aproba pe cale administrativa de catre primul ministru. Nu este nimeni afectat de faptul ca despre controlul legislativului asupra serviciilor se discuta la timpul viitor si de maniera: “ Chestia asta cu controlul asupra serviciilor secrete este cea mai tare si mai buna gluma, domnilor!” Nu la fel stau lucrurile in Germania si Italia, unde experientele politice cu Hitler si Mussolini nu au fost uitate, motiv pentru care respectarea Constitutiei este esenta doctrinei supravegherii exercitate de legislativ in domeniul securitatii si al activitatii serviciilor de informatii.

În Germania fiinteaza si “Comisia Speciala G-10” cu atributii exclusive in controlul aplicarii articolului corespondent din Constitutie referitor la interceptarea comunicatiilor.

În Italia, directori de servicii au cazut precum popicele, sub capete de acuzare dintre cele mai grave, atentat impotriva Constitutiei si a Republicii. Parlamentele din Germania si Italia pot furniza expertiza in materie parlamentelor repetente la disciplina controlului serviciilor.

În Romania, incepand cu anul 2005, controlul parlamentar asupra activitatii serviciilor a fost mult relativizat, consecinta si a directivei transmise verbal de presedintele Traian Basescu :”Lasati serviciile sa-si faca treaba. Eu cunosc ce fac si fac bine. Voi, la comisie vedeti de legile securitatii !” Dar dupa 10 ani a spus altceva, ca sunt prea puternice, ca nu pot fi controlate, ca trebuie aduse sub control… Firesc, fiindca in mana altcuiva, pot fi aceleasi arme periculoase si impotriva sa. Dupa oficializarea Comunitatii Nationale de Informatii s-a pus punct razboiului dintre servicii, cine erau actorii care l-au intretinut, caci structurile, in fata opiniei publice, “pupat Piata Independentei” ?! Comunitatea Nationala de Informatii s-a nascut din chiar focul unui razboi al serviciilor, asa ca raspunsul nu este simplu. Un razboi in care s-a implicat total si o echipa de consilieri prezidentiali si de stat din Administratia Prezidentiala: Claudiu Elwis Saftoiu, Renatte Weber, Constantin Degeratu, Viorel Barloiu si un consilier de la Departamentul Legislativ, al carui nume nu-i relevant. Razboiul pentru comunitatea de informatii a izbucnit in plina criza a ostaticilor romani in Irak si, cel putin formal, “tratatul de pace” s-a parafat la 18 noiembrie 2005.

Dupa aniversarea unui deceniu, adica a unei cincimi din perioada de prohibitie informationala anuntata de Traian Basescu, macar o cincime din miza ar merita comentata.


Publicat de : ---
Data publicrii: 19 Feb 2015 - 05:44
 

Link tire   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=44690&titlu=aCONTROLUL_ASUPRA_SERVICIILOR_SECRETE_ESTE_CEA_MAI_TARE_SI_BUNA_GLUMA__DOMNILOR_a