Vă urăm zbor plăcut pe 'axa Băsescu'! [1]

Dar nu cu B.A.! Cel puțin prin prisma unei experiențe personale recente care, nu-i așa, poate avea valoare generalizatoare. În anumite situații și condiții, bineînțeles.

Dacă ceea ce mi s-a întâmplat la Londra, recent, ca pasager al liniilor aeriene britanice (când spui 'British Airways' îți vine să-ți scoți pălăria, nu-i așa, cu gândul la soliditatea și calitatea a tot ceea ce este 'british') se întâmpla la București, aș fi zis: asta este! Tarom-ul nostru n-are nici blazonul și nici pretențiile partenerului său de peste 'mânecă'.

Poate că și de aceea, la aterizarea pe Otopeni, am defilat prin fața Airbus-urilor noastre cumpărate cu atâta scandal pe la începutul deceniului trecut și care acum așteaptă să fie conservate în așteptarea unor vremuri mai bune, în timp ce partenerii de la B.A. fac nu mai puțin de zece curse pe săptămână, ei fiind și cei care preiau, în mare, traficul nostru peste ocean, abandonat acum vreo doi ani pentru că dădea pierderi (nu atât din exploatarea curentă, cât din cheltuielile suplimentare excesive).

Spuneam deci că, în absența curselor TAROM am revenit de la New York, cu B.A., refăcând, într-un fel, de-acum celebra axă băsesciană într-o variantă adnotată (New York, în loc de Washington!)

Că B.A. nu mai e ce era pe vremuri am constatat încă de la traversarea oceanului, într-un Jumbo incomod pentru lumea de rând și cu servicii de bord meschine.

La Londra, însă, temerile aveau să-mi fie întregite de celebra exigență britanică. În timp ce așteptam legătura cu Bucureștiul (anunțată și aceasta cu 5 minute înainte de ora plecării și însoțită de un marș forțat, contratimp, până la o poartă atât de îndepărtată) două doamne arțăgoase și un domn morocănos de la serviciul de îmbarcare au pus, nu știu cum, ochii pe mine.

Aveam, e drept, un bagaj de mână care era la limitele stabilite, dar îl cărasem prin toată America fără a avea probleme, mai ales că în el se afla aparatura profesională care mă însoțea. Cei trei m-au înconjurat pe tăcute și m-au luat pe sus la desk unde m-au somat să-l predau la cală.

Degeaba am explicat eu că geanta nu este asigurată și că se pot întâmpla lucruri neprevăzute. Cei trei au fost de neînduplecat.

După ce mi-au 'confiscat' geanta, lăsându-mă pradă celor mai negre presimțiri și presupuneri (una dintre ele fiind și aceea că, citind poate unul dintre comentariile recente în care mă exprimam nu prea reverențios, la 'axa' sa, dl Băsescu l-o fi sunat pe prietenul său, Tony spunându-i: vezi, dacă se abate pe la voi unu' Andronic, arătați-i nițel ce înseamnă democrația britanică), cei trei au procedat (după o întârziere de oră peste timpul planificat) la formalitățile de îmbarcare.

Uluit, am asistat la parada unor genți și mai mari și mai grele decât a mea, fără ca pe chipurile cerberilor să se poată citi vreo intenție de corecție regulamentară! Nimic. Și ca povestea să fie completă, după un zbor în care serviciul de bord s-a dovedit, iarăși, greoi și aproximativ, am așteptat mai bine de o jumătate de oră ca buclucașul meu bagaj de mână să urce, ca melcul, povârnișul benzii și să poposească, ultimul (!) în sala de așteptare de la Otopeni.

Concluzia! Zburați liniștiți, dar nu cu B.A.! Cu inima cât un purice - dată fiind faima de prestigiditatori a băieților noștri de la handling.
Publicat de : Octavian Andronic
Data publicării: 19 Mai 2005 - 08:18
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=4241&titlu=Va_uram_zbor_placut_pe_'axa_Basescu'_