Unanimitatea [1]

Oare s-ar fi găsit măcar un singur parlamentar care să voteze împotriva ratificării Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană? Exclus! Un asemenea act ar fi fost curată sinucidere politică.

Așa că, hulită sau nu, unanimitatea a "funcționat" perfect de această dată. De unde rezultă că, în anumite situații, ceea ce - în principiu - este de combătut, se dovedește în practică deosebit de profitabil. Mai ales în sfera politică și, în general, în cea publică.
De ochii lumii se petrec la "suprafață" tot felul de minunății - de la împăcarea unui bătăuș bogat cu victima lui amărășteană, până la acceptarea unei legi privind declarațiile de avere, pe care majoritatea "susținătorilor" o resping cu toată convingerea, de la efortul de a folosi un limbaj civilizat al unor mitocani irecuperabili, până la asumarea unor etichete politice fără nici o legătură cu conținutul ("popular", "social democrat", "liberal" etc.)
De ochii lumii se realizează și... unanimități. Pe fond, este puțin probabil să existe o anumită colectivitate, fie ea oricât de mică, în care toată lumea să gândească la fel. Există, însă, situații în care zona de interes comun determină luări de poziții comune. Astfel de situații sunt legate mai cu seamă de interesul național. Or, din convingere sau nu, votul din 17 mai a.c. a dat expresie înțelegerii unanime a interesului național.
Cu toate că - din prejudecată sau din ignoranță - unii concetățeni (ca să nu spunem mulți) nu dau doi bani pe discursurile parlamentarilor, o analiză a ceea ce s-a spus la ședința comună a Senatului și Camerei Deputaților ar releva elemente concludente care vizează tot interesul național. Nu avem în vedere stilul, mai sobru sau mai gongoric, mai aplicat sau mai "în afara chestiunii", ci mesajul care s-a dorit a fi transmis (și încă în legătură directă cu publicul larg prin intermediul Televiziunii și Radiodifuziunii române).
De la tragerea spuzei pe turta proprie, la săgețile îndreptate spre adversarii politici, de la evaluarea beneficiilor și costurilor aderării, până la luarea în considerare a pașilor concreți care trebuie făcuți, zi de zi, pentru îndeplinirea condițiilor obligatorii în vederea dobândirii statutului de membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană, luările de cuvânt din plenul Camerelor au vădit deosebiri sensibile de concepție și acțiune.
Cu toate că, în unele discursuri, s-a refuzat festivismul, în esență nu a fost depășită - în unele intervenții - această tară a vieții politice, mai ales a exponenților Puterii.
Prea puțin și nu tocmai convingător s-a vorbit despre ceea ce este mai important, și anume efortul general (era să spunem "unanim") pentru evitarea situației ca în Raportul de țară al Comisiei Europene din această toamnă să se aprecieze că trebuie să se recurgă la clauza de salvgardare, adică la amânarea aderării cu un an, respectiv la 1 octombrie 2008. Din câteva discursuri a rezultat destul de clar că autorii nu conștientizează în suficientă măsură ce ar însemna să nu fim primiți în UE la 1 ianuarie 2007. Dacă s-ar fi înțeles bine respectivul "preț", unele cuvântări ar fi avut o cu totul altă coloratură.
S-ar cuveni să fim sinceri până la capăt și să recunoaștem că foarte multe măsuri reformatoare (în mai toate domeniile) s-au adoptat în urma "impulsurilor" din afară, fie că veneau de la FMI și Banca Mondială, fie de la Uniunea Europeană. Teama de a pierde împrumuturi, dar în special credibilitatea externă a fost "motorul" care a pus în mișcare decidenții și executanții interni, deblocând multe situații care păreau de neclintit. O fi frumos sau nu, dar ar fi bine să se inducă într-o mult mai mare măsură sentimentul fricii în legătură cu efectele neaderării la termenul dorit și posibil.
Sigur, lucrurile se cer tratate nuanțat, dar așa cum unii bolnavi renunță la diverse "plăceri" de teama că acestea le-ar putea fi fatale, tot așa se cuvine să ne raportăm la pericolele care ne amenință în cazul neîndeplinirii obligațiilor asumate. Procedând astfel, se va da și conținutul strict necesar unanimității realizate la ratificarea în Parlament a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană.
Publicat de : Valentin Stănilă
Data publicării: 19 Mai 2005 - 08:05
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=4228&titlu=Unanimitatea