Preºedintele României, Traian Bãsescu, a susþinut astãzi, 18 februarie a.c., la Palatul Cotroceni, o declaraþie de presã privind poziþia oficialã a þãrii noastre faþã de proclamarea unilateralã a independenþei provinciei Kosovo.
Vã prezentãm integral textul declaraþiei:
„Bunã seara,
Aº vrea sã fac mai întâi câteva precizãri care, probabil, vor trebui în viitor, având în vedere cã suntem un stat membru al Uniunii Europene, sã fie luate în considerare ºi de comentatori, ºi de partide politice.
La nivelul Uniunii Europene existã procedura coordonãrii cu statul care deþine preºedinþia. ÃŽnainte de începerea negocierilor pe declaraþia de astãzi a miniºtrilor de externe a existat la nivelul Uniunii Europene înþelegerea ca niciun ºef de stat, niciun ministru de externe ºi niciun prim-ministru sã nu facã declaraþii pânã la încheierea negocierii declaraþiilor CAGRE – Consiliul miniºtrilor de externe –de astãzi.
Din acest motiv, nu a existat o poziþie exprimatã nici de Preºedinte, nici de Primul-ministru. În toatã Uniunea Europeanã, a existat o singurã excepþie. Nu o nominalizez, dar toþi ceilalþi am respectat procedura de a aºtepta finalizarea negocierilor.
Mai mult decât atât, ca detaliu tehnic, vã pot spune cã negocierile au început încã de ieri la nivelul directorilor, dupã ce s-a pus în dezbatere o primã formã a declaraþiei ºi în cursul nopþii, azi-dimineaþã tot timpul declaraþia a fost schimbatã ºi adaptatã, în aºa fel încât documentul final sã rãspundã intereselor tuturor þãrilor. Din acest motiv, nu a fost posibilã o declaraþie imediat.
ªtiu cã exista setea sã comentãm ce a spus Preºedintele sau ce a spus Premierul, dar ar fi influenþat - orice declaraþie mergea pe toate agenþiile, ar fi influenþat chiar capacitatea noastrã de negociere la Bruxelles de ieri dupã-amiazã ºi pânã astãzi la ora 17:00, când s-a încheiat consiliul.
Mai sunt aprecieri cã poziþiile ar fi legate de anul electoral. Nu este aºa. Cel puþin din punctul meu de vedere, încã din 2005, de la vizita din Statele Unite ºi la a doua vizitã, la întâlnirile cu toþi ºefii de stat ºi de guvern, de câte ori s-a pus problema Kosovo, poziþia noastrã a rãmas constantã. Din acest motiv, nici n-au existat presiuni pe România sã-ºi schimbe poziþia, pentru cã era arhicunoscutã din 2005.
ªi ultima speculaþie înainte de a intra la fondul lucrurilor, problema cu axa. România, dacã are parteneriate strategice, nu înseamnã cã îºi cedeazã poziþii care vizeazã interesul naþional.
Trecând la declaraþia adoptatã astãzi de miniºtrii de externe la Bruxelles, vã pot spune cã, în raport cu situaþia datã, România ºi-a atins toate obiectivele din mandatul pe care CSAT l-a dat ministrului de externe ºi directorului din MAE responsabil de începerea negocierilor.
Iar obiectivele noastre majore au fost urmãtoarele, ºi le formulez aºa cum se regãsesc în declaraþie: în primul rând, dreptul ca fiecare stat al Uniunii sã acþioneze în ceea ce priveºte Kosovo în conformitate cu practica naþionalã ºi cu dreptul internaþional. Nu a existat, ºi a fost unul din obiectivele noastre sã nu fim obligaþi la o poziþie comunã neconvenabilã României. Acest element se aflã în declaraþia adoptatã astãzi.
Al doilea imperativ a fost legalitatea prezenþei Misiunii Uniunii Europene, ºi declaraþia de astãzi rãspunde acestui imperativ, fãcând trimitere la faptul cã prezenþa Misiunii Uniunii Europene se face în baza rezoluþiei 1244 a Consiliului de Securitate.
Al treilea element important pentru noi ºi care a fost în mandat ºi se regãseºte în declaraþie este precizarea cã evenimentele din Kosovo nu reprezintã un precedent în tratarea problemelor minoritãþilor. ªi acest lucru este precizat expres în declaraþia de astãzi a CAGRE.
De asemenea, o exigenþã pe care o regãsim în declaraþia de astãzi, ºi dumenavoastrã v-o aduceþi aminte cu uºurinþã din declaraþiile mele de pânã acum, UE îºi reitereazã ataºamentul faþã de Carta Naþiunilor Unite ºi faþã de Actul final de la Helsinki. Acest act final de la Helsinki se referã la zece principii, printre care extrem de important: suveranitate, inviolabilitatea frontierelor, integritatea teritorialã ºi altele. În declaraþie se regãseºte integral mandatul pe care Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii l-a dat delegaþiei României la CAGRE ºi pentru asta îi felicit pe cei care au negociat, începând de ieri dupã amiazã.
În ceea ce priveºte România, România îºi menþine poziþia ºi nu va recunoaºte independenþa provinciei Kosovo. La situaþia pe care toþi am vãzut-o ieri, anunþatã de la Pristina, declaraþia unilateralã de independenþã a acestei provincii au contribuit, în opinia noastrã, câteva elemente.
În primul rând, faptul cã pãrþile nu au ajuns la o soluþie comunã prin negocieri directe. Pristina ºi Belgradul nu au reuºit sã defineascã o poziþie comunã care ar fi putut fi în folosul ambelor pãrþi. Noi considerãm cã în momentul de faþã ambele pãrþi pierd. Nerecunoaºterea independenþei Kosovo, din punctul nostru de vedere, are la bazã nu numai faptul cã cele douã pãrþi nu au ajuns la o înþelegere, ci ºi faptul cã nu existã o rezoluþie a Consiliului de Securitate al ONU care sã reglementeze declaraþia de independenþã fãcutã ieri la Pristina.
De asemenea, România nu va recunoaºte independenþa Kosovo din motive precum: acordarea de drepturi colective minoritãþilor, nerespectarea integritãþii teritoriale a Serbiei, nerespectarea principiului inviolabilitãþii frontierelor Serbiei ºi nerespectarea suveranitãþii Serbiei. Acestea sunt în principal motivele pentru care România nu recunoaºte ºi nu va recunoaºte independenþa Kosovo.
Vã pot spune cã astãzi am fost plãcut impresionat de abordarea constructivã pe care partidele au avut-o în discuþiile de la Cotroceni. Ca sã nu existe interpretãri, eu nu am convocat partidele, ci am invitat partidele în primul rând pentru a le informa asupra poziþiei României, în al doilea rând pentru consultãri pe problema Kosovo. Toate partidele au fost de acord cã ce s-a întâmplat la Kosovo nu poate constitui un precedent, nu numai pentru România, dar nici în Europa. Acest lucru este de altfel precizat ºi în declaraþia CAGRE de astãzi.
Am fost de acord cã situaþia minoritãþii albaneze din Kosovo nu se poate compara cu situaþia minoritãþii maghiare, sã spunem, sau cu oricãrei alte minoritãþi din cele încã 18 minoritãþi din România. În Kosovo împotriva minoritãþilor s-a intervenit cu tancurile, în România în favoarea minoritãþilor s-au creat condiþii de exprimare politicã. Minoritãþile sunt prezente în administraþia localã, minoritãþile, ºi dacã ne referim la cea maghiarã, sunt prezente în guvern, minoritãþile sunt prezente în Parlament, minoritatea maghiarã este prezentã în Parlamentul European. Limba maghiarã poate fi învãþatã în ºcoli, se utilizeazã în justiþie, copiii maghiari au posibilitatea sã evolueze oriunde pe teritoriul României, având drepturi egale cu cele ale majoritarilor.
Aº spune, am fãcut un apel ºi am gãsit rãspuns pozitiv de la partide, cã evenimentele din Kosovo nu trebuie folosite pentru a crea tensiuni interetnice în mod inutil ºi prin fals. Avem obligaþia sã privim cu realism realitãþile de la noi ºi orice om de bunã credinþã va constata cã nu existã condiþii pentru ca în România sã se întâmple ce s-a întâmplat în Serbia cu provincia Kosovo.
Cred cã este nevoie ca partidele politice ºi toþi românii, indiferent cã sunt majoritari sau sunt cetãþeni români de etnie maghiarã, italianã, ucraineanã, alãturi de politicieni trebuie sã dea dovadã de responsabilitate ºi sã nu încerce sã transfere în România un discurs care nu are nimic comun cu realitãþile actuale ale României.
Mai avem o problemã se pare, ºi ea scapã din atenþia celor care formeazã opinia, a celor care merg la televiziuni ºi vorbesc: România este stat membru în NATO ºi stat al Uniunii Europene. Calitatea de stat membru NATO ne garanteazã în primul rând chiar suveranitatea, integritatea teritorialã,inviolabilitatea frontierelor. Este unul din motivele pentru care România a intrat în NATO.
Standardele Uniunii Europene, de asemenea, garanteazã României toate aceste realitãþi, suveranitate, integritate teritorialã, inviolabilitatea frontierelor, abordãri civilizate fatã de minoritãþi, limite care sã nu permitã excese nici din partea minoritarilor, nici din partea majoritarilor. Structurile în care România este integratã, NATO ºi Uniunea Europeanã, ne garanteazã securitatea. Cetãþenii români sunt în siguranþã deplinã, indiferent cã sunt majoritari sau minoritari.Realitatea este cã trebuie sã ne obiºnuim sã gândim altfel decât pânã acum. Apartenenþa noastrã la NATO ºi la Uniunea Europeanã ne garanteazã tot ceea ce o naþiune are nevoie sã aibã garantat: securitate, integritate teritorialã, suveranitate exercitatã în limitele Constituþiei, inviolabilitatea frontierelor, postamentul pe care se poate construi prosperitatea.
Dezbaterea publicã, ºi dumneavoastrã presa aveþi o misiune fundamentalã aici, cred eu, nu vã dau preþioase indicaþii, dar cred eu cã trebuie sã se desfãºoare în limitele realitãþilor noastre ºi nu cu desene naþionaliste, naþionalist-extremiste, care în primul rând nu mai sunt o realitate a României, în al doilea rând nu pot sã mai producã efecte în România de genul celor pe care, de vreo 24-30 de ore, le vedem promovate ca fiind posibile ºi pentru România.
Nu existã nicio legãturã între ce s-a întâmplat în Serbia ºi ce s-ar putea întâmpla în România. În România avem un sigur destin: spre prosperitate, dacã beneficiem de o bunã guvernare ºi de oameni hotãrâþi, de o naþiune hotãrâtã sã îºi vadã atinse obiectivele de prosperitate. În rest, nu vã pot spune decât o searã bunã, liniºtitã, România nu va fi afectatã sub nici o formã de evenimentele din Serbia. În acelaºi timp însã vreau sã ºtiþi cã România trebuie sã îºi asume responsabilitãþi pentru regiunea în care existã. Nu putem aºtepta ca alþii sã facã ceea ce putem face ºi noi.
Am înþeles cã a fost lansatã o dezbatere cu privire la participarea României cu 175 de oameni la Misiunea Uniunii Europene. Aº vrea sã facem lucrurile clare din acest punct de vedere. România participã cu 175 de persoane, din care 115 jandarmi ºi 60 de poliþiºti la Misiunea UE. Acest lucru a fost aprobat în CSAT din luna decembrie, în baza hotãrârii Consiliului European tot din luna decembrie. Cine sunt aceºti 175 de jandarmi ºi poliþiºti? Sunt exact aceiaºi sau exact acelaºi numãr care în momentul de faþã participã la Misiunea ONU. România nu ºi-a suplimentat participarea cu jandarmi si poliþiºti în Kosovo.
O datã cu transferul de responsabilitate, în baza Rezoluþiei 1244, de la ONU cãtre Uniunea Europeanã, România rãmâne cu aceleaºi forþe ºi cu aceleaºi misiuni. Sunt forþe de ordine publicã. Nu este armatã, nu sunt trupe de intervenþie. Nu este nimic altceva decât forþe de ordine publicã. Îndeplinesc aceaºi misiune pe care au îndeplinit-o sub mandatul ONU, o îndeplinesc sub mandat al Uniunii Europene.
La ce nu se va implica România? România nu se va implica în constructia instituþionalã în Kosovo. Rezoluþia 1244 acoperã participarea cu forþe de ordine. Toatã structura participãrii cu forþe de ordine sub mandat ONU a fost legatã de ordine, de pãstrarea ordinii publice. În momentul de faþã, din structura, din misiunea de 2000 de oameni a Uniunii Europene, România se angajeazã strict pe segmentul de ordine publicã care este acoperit de Rezoluþia 1244 a Consiliului de Securitate. Repet, nu ne implicãm în construcþia instituþionalã.
De asemenea, activitatea biroului diplomatic de la Priºtina va înceta. În momentul de faþã, la Priºtina avem un birou diplomatic desprins din Ambasada României de la Belgrad. Odatã cu refuzul nostru de a recunoaºte provincia Kosovo ca devenind stat independent, activitatea acestui birou înceteazã.
Cam acestea sunt elementele pe care le consider de importanþã publicã. Vã pot spune cã statul român nu are niciun secret în abordarea prezentã ºi viitoare, deci tot ce era de spus s-a spus.
Eu nu am constatat o opoziþie a UDMR în discuþii ºi poate cã ar fi bine sã vã spun, deºi n-am niciodatã obiceiul sã vorbesc despre ce a spus un partid sau altul, chiar delegaþia UDMR a spus în discuþii cã nu poate fi fãcutã o comparaþie, o similitudine între Kosovo ºi situaþia din România.
Deci în discuþiile de la Cotroceni UDMR a fost corect. Nu ºtiu, n-am urmãrit declaraþiile publice de dupã discuþii. Vã pot spune cã în discuþii, personal am recunoscut cã sunt încã lucruri de fãcut pentru minoritãþi, cum am ºi reproºat UDMR cã sunt aspecte în Covasna ºi Harghita care pot fi interpretate ca fiind elemente de purificare etnicã îndreptate împotriva românilor. Deci trebuie sã continuãm sã lucrãm împreunã cu minoritãþile, pentru ca în orice caz sã se simtã bine în România.
Vã mulþumesc mult, vã doresc o searã plãcutã!”
Publicat de
:
---
Data publicãrii: 19 Feb 2008 - 07:33