Neoproletcultismul eclesial Piesa "Evanghelistii" nu e usa de biserica [1]

Rastirea patriarhului Teoctist si a mitropolitului romano-catolic Ioan Robu, interventia publica a primarului municipiului Iasi, cat si a altor autoritati eclesiale si laice pentru a stopa rularea piesei "Evanghelistii" a Alinei Mungiu pe scena unui studio teatral sunt demersuri caraghioase si total anacronice

. E arta sau nu e arta ceea ce a scris Alina Mungiu si ceea ce joaca actorii Studioului Tatarasi din Iasi? Aceasta-i intrebarea si la ea nu au cum sa raspunda nici ierarhii si preotii, nici functionarii publici, pentru ca nu e treaba lor, nu au competenta s-o faca in locul criticilor de arta, meseriasii in domeniu. Incepem din nou, ca in timpul "realismului socialist", sa evaluam o opera de arta pe criterii exclusiv tematice? Am ajuns sa inlocuim proletcultismul anilor '50 cu un neoproletcultism eclesial actual, la fel de nociv ca al stalinistilor? Ce facem atunci cu romanul lui George Cusnarencu "Ultimul Isus, Magnificul", care il aduce pe Mantuitor intre homosexualii lumii de azi, cu o Maria Magdalena studenta la Filologia bucuresteana? Ce facem cu ravasitoarea carte "Sigma" a prozatorului Alexandru Ecovoiu (reeditata la prestigioasa Editura Polirom din Iasi), care neaga divinitatea lui Isus pornind de la porunca biblica: "Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine" si isi propune sa rescrie scenariul crestinismului pentru a corecta o istorie gresita? Ce facem, totusi, cu valoroasele volume de versuri ale universitarei clujene Marta Petreu, premiate si ele de Uniunea Scriitorilor, in care il someaza pe Dumnezeu sa se arate din camuflarile lumii contemporane, dar o face cu o virulenta a negatiei atat de autentica incat e preferabila mediocritatii a o mie de preoti fara har si cultura? Au golit cumva bisericile aceste carti remarcabile de literatura, publicate la noi dupa 1989, dintr-un reflex firesc de despovarare de cenzura comunista? Inlocuim acum cenzura comunista cu cea eclesiala, ortodoxa, catolica sau neoprotestanta? Il mai caterisim inca o data pe Ion Creanga pentru ca mergea la teatru si pe calugarul Tudor Arghezi, de la Cernica, pentru ruinatoarele sale tablete anticlericale din "Facla", ii diabolizam din nou pe Lucian Blaga si chiar pe Nae Ionescu (pentru virulentele pamflete impotriva Sf. Sinod si a unor ierarhi ai vremii), il mai ucidem inca o data pe calugarul Steinhardt de la Rohia pentru irepresibila forta a gandirii sale creatoare, libere (a se vedea, in acest sens, recentul volum "Nicu Steinhardt in dosarele Securitatii", aparut la Nemira)? Cine-si mai aminteste azi cum se numea patriarhul care l-a excomunicat pe marele prozator Lev Tolstoi pentru viziunea sa profund reformatoare asupra Bisericii Ortodoxe Ruse din acele vremuri? Si cine-si va mai aminti peste o suta de ani de actualul patriarh KGB-ist al Moscovei, care refuza sa-i ridice excomunicarea genialului creator al culturii si sufletului rus? Sa nu uitam ca arta adevarata are o vitala functie catarctica. Cei care ies de la tragediile antice sau de la piesele lui Shakespeare, in care toate personajele sunt ucise pe scena, nu se apuca ei insisi sa comita crime la iesirea din sala de spectacol, ci ajung acasa purificati de pulsiunile nebuloase, dincolo de orice ratiune, care ravasesc periodic fiinta umana. Un crestin adevarat, fie el chiar episcop, mitropolit sau patriarh, nu poate iesi decat intarit in credinta de la o asemenea "blasfemie" ca piesa "Evanghelistii" a Alinei Mungiu. Din punct de vedere axiologic, orice opera de arta adevarata este "eretica", reformatoare, protestanta si neoprotestanta, spargatoare de canoane, ca expresie a libertatii antidogmatice, mereu relansatoare de autenticitate noua a spiritului uman, pe pragul tocit de retorica si devalorizat al clipei istorice, mortificat de limbajele reziduale ale entropiei in crestere. Incepem din nou sa punem opere de arta la index, aprindem din nou ruguri de carti in pietele publice? Incepem sa-i ardem pe rug inclusiv pe autorii lor care indraznesc, in fond, sa spuna ca nu numai Pamantul, ci si lumea insasi se misca? Incet-incet, si - totusi - se misca! Un articol de Ion Zubascu
Publicat de : ---
Data publicării: 09 Dec 2005 - 05:55
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=12331&titlu=Neoproletcultismul_eclesial_Piesa___Evanghelistii___nu_e_usa_de_biserica