Mahalaua se plimba prin downtown [1]
Mahalaua romaneasca a depasit de mult stadiul unui cartier marginas
.
A devenit un mod de gindire, un fel de a simti, o atitudine. Ruxandra Cesereanu, impreuna cu studentii clujeni, arata in „Made in Romania - Sex, argou si mahala“ felul in care periferia a contagiat stilul de viata al romanilor, apropiindu-se de centru.
„«Made in Romania» lanseaza un fel de S.O.S. Cartea de fata cuprinde texte ginditoare si nelinistite in legatura cu o Romanie pe care, de citiva ani incoace, o blamam adesea, intrucit ea a devenit vizibila si dizgratioasa: mahalaua Romania. M-a surprins, in unele cazuri, maturitatea teribila a studentilor mei, cinismul si ironia, candoarea lor de a incerca sa gaseasca ceva bun si acolo unde, in principiu, exista doar rau. Am evitat termenul de «coordonator», semnind cartea Ruxandra Cesereanu&Co., intrucit consider ca, alaturi de cei mai buni studenti formati de mine, alcatuim impreuna o familie de analisti ai mentalitatilor romanesti, adica o «Companie»“, spune Ruxandra Cesereanu, adaugind ca volumul este dedicat „detractorilor Romaniei, precum si admiratorilor ei impatimiti, tuturor celor preocupati sau chiar obsedati de aceasta tara“.
N-ai bani, n-ai gagica
Studentii Ruxandrei Cesereanu diseca periferia la microscop, ajungind cu totii la aceeasi concluzie: lumea de dupa blocuri este una bolnava de mizerie. Fufe, pipite, vampe, fete de cartier, tirfe sau smechere apar din plin in cotidianul romanesc. „Nu esti baiat-baiat daca n-ai bani. Daca n-ai bani, n-ai gagica, n-ai masina. Esti varza“, spune unul dintre locuitorii periferiei. „Un sucut, o maslina, o blana, trebuie sa-mi cumpere ceva daca nu vrea sa-mi gasesc pe altu’. Ha-ha“, adauga partenera sa. „Frecventa idealizarii barbatului cu un statut financiar privilegiat in comunitatea sa, statut care se rasfringe si asupra virilitatii, vine sa reitereze modelul societatii patriarhale. Acelasi lucru se intimpla si cu hipersexualizarea feminina care, venind din partea figurii masculine, este mai mult o accentuare a rolului atribuit in continuare femeii in societatea romaneasca, acela de proprietate a barbatului“, scrie Daniel Iftene.
Ciocate si toale mulate
Mahalaua se regaseste, de asemenea, in modul romanilor de a se imbraca. Nu este vorba de saracie - haine ponosite, petice, culori terne -, ci de cultivarea unui stil kitsch de imbracaminte provocatoare. Stridenta si prostul gust sint prezente in hainele cu zorzoane, taieturi si lipituri fara logica, decolteuri dorite cu sex-appeal extrem, culori inadecvate, accesorii stridente. „Combinatii neasteptate cu aer de Made in China. Baietii la 12-15 ani par periculosi sau vor sa para“, arata Octavian Coman. „Blugi OMAT, geaca pina-n talie Las Vegas, camasa cu dungi pe diagonala, camasa creponata, flanela cu numar, tricouri mulate pe corp, caciula cu Just do it!, adidasi cu portocaliu, pantofi cu virf ascutit, fular cu Dinamo (sau, ma rog, in functie de preferintele fiecaruia), lenjerie intima pe care scrie BIG, deodorant AXE, gel de par la borcan din plastic etc.“, descrie si Geanina Salagean moda de mahala.
Mahalagiii care ne conduc
Limbajul si comportamentul de mahala au ajuns chiar la nivelul politic si mediatic. In editorialele presei scrise, politica romaneasca e sanctionata ca fiind dominata de „tuteri“, „majordomi“ si „aventurieri“, tara fiind condusa de „vacari“ si „vacaroi“, deputati, senatori, ministri grobieni, agramati, dar cu tupeu, instrumentati de „Bordelul“ de la Cotroceni. Mass-media postcomunista nu face altceva decit sa cultive un sentiment romanesc al mahalalei. Emisiunile TV propun arhetipuri pilduitoare, unde kitschul, silicoanele, masina si casa sint singurele valori cunoscute.
Periferia ca o compensatie
„Mizam pe un soi de boemie a acestor oameni din Ferentari sau alte zone rau famate ale Bucurestiului, pentru a crea astfel un portret „simpatic“. Simteam ca descoperind aspecte inedite si amuzante ale vietii la periferie voi reusi sa sparg niste sabloane in privinta modului in care sint priviti oamenii de acolo. Ei bine, nu am reusit. Tot un portret urit al mahalalelor am facut“, povesteste Octavian Coman. Ca o explicatie la aceasta epidemie, Ruxandra Cesereanu vorbeste despre reactia taranilor la urbanizarea lor fortata din timpul comunismului prin implementarea unei forme decazute de rustic la oras. S-a nascut, astfel, o lume compensatorie: aceea a bisnitarilor, a parvenitilor, a speculantilor, a infractorilor mai mult sau mai putin notorii. „Dezradacinarea, schisma sat-oras, incoerenta existentiala, dezarticularea interna a indivizilor au catalizat renasterea spectaculoasa a mahalalei la oras. Poate ca nu este nici cea mai decazuta dintre fostele tari comuniste, dar nu aceasta conteaza. Ceea ce nelinisteste este, as spune, predispozitia sau vocatia pentru mahala a Romaniei; Romania ca o stare de periferie combinata cu o mahmureala sociala si politica, o tara care pare sa fie facuta mai mult din exclusi, decit din inclusi“, atrage atentia Ruxandra Cesereanu. •
Din dragoste
Nunta este privita de Paula Beudean ca ziua in care familia incearca sa impacheteze frumos ceea ce ascunde in toate celelalte. „Nu lipsesc amanuntele inspirate din filmele americane sau din telenovelele vazute la televizor. Astfel, daca cei doi proaspat casatoriti nu sint prea indrazneti in public, nuntasii, mai ales invitatele, cer ca mirele sa sarute mireasa dupa «da-urile» de la primarie, dar chiar si dupa «aminul» preotului“, scrie Beudean. Evenimentul imbina dorinta de a atrage atentia, dar si respectarea ultimelor tendinte ale comunitatii in care traiesc nuntasii. Astfel, modul de a se imbraca si de a se aranja pentru un astfel de eveniment implica, neaparat, sclipici, gel si mult fixativ. „Am gasit un «tipar» si o definitie ale nuntii de mahala, ca o combinatie intre o nunta taraneasca perimata pliata in mod grotesc pe spatiul urban, la care se adauga un «romantism» de Hollywood“, explica Paula Beudean. Nunta de tip mahala este o nunta taraneasca perimata si pliata pe spatiul urban. Astfel, trasaturile de mahala care au patruns si in alte medii romanesti sint mentalitatea rurala asociata cu snobism, dorinta de a iesi in evidenta, dependenta de parerea celorlalti, lipsa de repere clare si preluarea automata a unor valori occidentale, imposibilitatea de a vedea ridicolul si kitschul care o inconjoara.
Ooooof, maneaua mea
„Prin anii ‘92-’93 aparuse deja ceea ce am putea numi «stramosul manelelor», o combinatie ciudata de muzica populara, sirbeasca si tiganeasca. Daca la inceput acest gen muzical a avut succes doar in universul sumbru al crismelor de periferie, in cazarmele militare sau in puscarii, ulterior el s-a extins treptat, sub forma manelelor, si in spatii mai selecte, fiind degustate astazi de o mare parte dintre romani“, apreciaza Alin Rus. Daniel Iftene crede ca maneaua, care este prin excelenta „cintecul mahalalei“, se foloseste pentru a atinge inima romanilor de linii grosolane, masti simpliste, dar mai ales schimonoselile unui exhibitionism verbal.
Publicat de
:
Alexandra Badicioiu
Data publicãrii: 06 Dec 2005 - 11:00
| |
|