Ilustrate cu naravuriCat de mica-i Romania mare?

Razvana Nita Romanii si-au imaginat intotdeauna ca traiesc intr-o tara mare, frumoasa si aleasa de Dumnezeu

. Au fost momente in istorie cand am stiut lupta pentru fiecare bucata de pamant romanesc. De cativa ani buni, Romania s-a stabilizat, nu mai avem ganduri bantuitoare de retrocedare, asta e tara in care traim. Romania s-a intors acasa. Cand vorbesc de tara lor, romanii folosesc tot felul de epitete: dodoloata, rotunda, Romania mare. Lasand la o parte simpla referire la forma si dimensiunile concrete ale tarii noastre, e cu adevarat Romania atat de mare? Cand ma gandesc la naravurile compatriotilor mei, aceleasi de secole, Romania imi pare mica, un fel de living in care ne inghesuim cu totii, bogati, saraci, mai umblati prin lume sau mai ramasi in urma. Daca bati Romania la pas, in afara formelor de relief care se mai schimba, peisajul uman e constant. E ca si cum nu ai fi iesit din blocul in care locuiesti. Sa fiu mai explicita. Toate saptamanile din urma s-a discutat despre un telefon cu presupusa valoare de interventie ilegala pe care premierul l-ar fi dat la Parchet. Toata lumea a reactionat ca in fata a ceva incredibil. Oare nu face romanul asta de cand se stie? Nu au ridicat romanii “relatia”, “pila” la nivelul maxim? Nu au demonstrat ei ca nu esti nimeni daca nu ai pe cineva sau macar cunosti pe cineva care stie pe cineva acolo unde trebuie. E inutil sa protestezi, de trebuit trebuie si de avut trebuie sa ai. Asa ca premierul a facut ce stie si el ca se face in tara lui. S-a interesat, a batut un apropo, a dat de inteles si-a facut simtita prezenta. Apoi, cazul presedintelui Basescu si al spatiului sau locativ. Ei, da, are o casa, a dobandit-o prin mijloace la limita moralitatii si legalitatii. Ei, si? Nu a invatat si el, ca orice roman ca toate oportunitatile trebuiesc valorificate, ca trebuie sa te misti repede, sa apuci ce poti cat mai poti. Suntem intr-o incredibila agitatie. Vrem sa intram in UE, vrem sa castigam mai multi bani, vrem sa punem conditii rusilor la Marea Neagra, sa le demonstram americanilor ca fara noi nu se mai poate, vrem sa ne postam sezutul in toate axele, pe toate directiile, sa le dam tuturor cu curcubeul peste nas. Avem cea mai bogata, frumoasa si profitabila tara. Si totusi, daca ne-am opri o clipa din goana dupa o glorie de plus, am realiza ca suntem mici, putini si ridicol de asemenea. Un popor ce s-a lasat pervertit de istorie, o familie in care toti am devenit rude prin alianta, un soi de casta de nevoie, guvernata de forta lucrurilor si puterea imprejurarilor.
Publicat de : ---
Data publicării: 06 Dec 2005 - 06:25
 

Link ştire