Din pacate, astfel de ocazii de solidarizare emotionala a românilor În raport cu un important moment al devenirii nationale, de constientizare a dimensiunilor identitatii românesti, de-a lungul timpului si În actualitate, sunt tot mai rare si tributare unui recurs Întrucâtva impregnat de patetism conventional

. Un ritual care activeaza mai curând anumite reflexe conditionale ceremoniale decât o reflectie adânca, ferita de exhibitionismul ce tinde sa se instituie În viata publica a României actuale.

Concordia româna

&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp Aniversarea Zilei Nationale a României a fost, ca si În alti ani, prilej de pioasa cinstire a memoriei eroilor neamului, de evocare, sub semnul mândriei patriotice, a circumstantelor istorice În care s-a Înfaptuit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 si s-a desavârsit În plan etatic opera unitatii nationale. Din pacate, astfel de ocazii de solidarizare emotionala a românilor În raport cu un important moment al devenirii nationale, de constientizare a dimensiunilor identitatii românesti, de-a lungul timpului si În actualitate, sunt tot mai rare si tributare unui recurs Întrucâtva impregnat de patetism conventional. Un ritual care activeaza mai curând anumite reflexe conditionale ceremoniale decât o reflectie adânca, ferita de exhibitionismul ce tinde sa se instituie În viata publica a României actuale. Este, pentru multi dintre conationali, un pretext de a-si dovedi lor Însisi ca sunt români, ba chiar buni români, care nu-si uita traditiile si trecutul vitejesc, care sunt dornici de concordie si de sentimente bune fata de semenii lor. In realitate, Însa, aceasta stare pare sa fie nu traita cu sinceritate, ci doar simulata si etalata cu o anumita ostentatie care sa fie demna de a fi remarcata de cei din jur, de mass-media, de comunitatile locale În care acesti piosi români exista sau exceleaza În plan public.
&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp Aceste sumare consideratii pot sa fie interpretate ca dând expresie unei mizantropii sau unei dezabuzari care În anii din urma par sa ne copleseasca, o data cu grijile si temerile legate de traiul cotidian si nemultumirile pe care ni le stârnesc clivajele si inegalitatile din societatea româneasca a tranzitiei spre economia de piata. Cei care, la marile sarbatori ale spiritualitatii si istoriei noastre, arboreaza o mina patriotica si se fac portavocea unor idei si simtaminte nationale, cei care se agita În fata multimilor, erijându-se În exponenti ai unitatii si concordiei românesti, sunt, paradoxal, unii dintre aceia care În tot rastimpul, zi de zi si ceas de ceas, actioneaza parca mânati de resorturi contradictorii, reusind sa faca nu ce proclama cu emfaza, ci ceea ce contravine pe fata principiilor pe care respectivii le invoca. Degeaba ne Îndeamna domnul BASESCU sa traim bine si sa fim uniti, pentru a deveni obiectul colectiv al dragostei sale prezidentiale. Noi, românii, ramânem cu Încapatânare dezbinati, Învrajbiti, straini unii altora, indiferenti la ceea ce se Întâmpla altor români aflati În suferinta. Prilejurile de a ne arata solidaritatea efectiva cu concetatenii nostri au fost destule, numai În acest an, Însa ele au activat doar predispozitiile retorice ale unora dintre noi, doar iscusinta altora dintre noi de a profita, pentru a-si spori capitalul de imagine, de pe urma nenorocirilor care nu ne-au ocolit (inundatiile, cu sinistratii lor, par sa fi ramas undeva, hat, În urma).
&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp Pe de alta parte, societatea româneasca, polarizata între bogatia si extravagantele unei minoritati potentate, oligarhice si saracia unui semnificativ segment de populatie, scindata în grupuri de interese avide si o imensa masa de oameni fara putere si resurse, ofera prea putine motive de a crede ca ar exista realmente o propensiune spre solidaritate, spre unitate de actiune. ªi atunci când este vorba de marile cauze – cum ar fi, bunaoara, integrarea României în Uniunea Europeana –, si atunci când este vorba doar de obiective de interes limitat, comunitar, local. Ceea ce ar trebui sa ne deranjeze ar fi, dincolo de anumite aspecte inacceptabile ale realitatilor postdecembriste românesti, esenta adânca a dezinteresului pentru tot ce nu intra în sfera exclusivista a individualismului maladiv ce a devenit o dimensiune caracteristica a psihologiei comune. O anumita configuratie de mentalitati, prejudecati si stereotipuri datorita careia continuam sa fim disparati, incongruenti, inapti de comuniune sufleteasca, decât, doar, poate, la momente aniversare. Nu putem trai tinând o dubla contabilitate în plan moral si social, în raport cu orele astrale ale istoriei si cu viata cotidiana, concesionata moravurilor detestabile. Regasirea conditiei identitare nationale este un proces care trebuie declansat în interiorul fiintei noastre, pentru ca apoi, dupa ce s-a savârsit purificarea morala de care avem atâta nevoie, sa revenim în spatiul public ca subiecti ai unui alt tip de relatii interumane renovate, care sa permita solidaritatea si concordia nationala.



&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp Mihai MILCA

---

Publicat de : ---
Data publicării: 06 Dec 2005 - 09:25