Cuvânt Înainte …
,,Punctul pe Y” al lui ANDO
Octavian Andronic , nu doar un talentat grafician – cari-caturist ci totodată un remarcabil ziarist, comentator foarte activ – este un observator calificat și pătrunzător al fenomenului politic și un veritabil cronicar al evoluției societății românești de după 1989.
Ideea adunării în mai multe volume a cronicilor sale zilnice – intitulate cu umor: ,,Punctul pe Y” – este bine venită, oferind cititorior – atât celor care au trăit evenimentele, cât și celor mai tineri care nu au avut acest prilej – un tablou veridic și credibil din partea unui cronicar calificat al stărilor de spirit și al problematicii unei perioade semnificative din istoria recentă a țării.
Opțiunea autorului de a grupa, în volume distincte, tabletele sale din cursul anilor 2000 mi se pare, deasemeni, motivată. A fost, cred, o perioadă benefică pentru țară. După cele două alternanțe la guvernare – cea de la sfârșitul anului 1996, urmată de cele trei guverne ale Convenției Democratice care au marcat un declin al vieții economice și sociale și cea de la finele anului 2000, care a dus la revenirea P.D.S.R. la guvernare – anii 2000 – 2004 a însemnat, fără îndoială una din cele mai benefice perioade – atât în plan economic și social, cât și în planul relațiilor politice și al climatului general din țară. Totodată, relațiile internaționale ale României au înregistrat un real reviriment.
În această perioadă, s-au concretizat și finalizat eforturile la nivel național din toți anii precedenți pentru integrarea României în N.A.T.O., marcată prin decizia reuniunii de la Praga din anul 2002 privind primirea României și a altor țări din zonă în N.A.T.O. – urmată de vizita la București a preșe-dintelui S.U.A. George W. Bush și mitingul memorabil din Piața Republicii. Totodată, în această perioadă s-au finalizat negocierile cu Uniunea Europeană pe toate cele 30 de capitole (în anul 2000 erau finalizate negocierile doar pe 9 capitole, în timp ce alte 10 state din zonă încheiaseră toate cele 30 de capitole, iar Bulgaria 19 capitole. Or – în 1995, România fusese prima țară candidată care elaborase o strategie națională de pregătire a integrării în U.E., cu participarea reprezentanților tuturor partidelor politice –consemnată ca ,,Strategia de la Snagov”). Meritul Guvernului Năstase a fost abordarea concretă a acestui obiectiv strategic major și concentrarea eforturilor tuturor structurilor guvernamentale în această direcție, reușind să asigure recuperarea rămânerilor în urmă, des-chizând în anul 2002, negocierile la toate capitolele restante și închiderea lor în anul 2004. În consecință, a fost posibilă primirea României ca membru cu drepturi depline în U.E., alături de Bulgaria, cu 2 ani după primirea celorlalte 10 țări (lucru consemnat prin semnarea în Aprilie 2005, la Luxemburg, în timpul mandatului acestei țări de președinte al Consiliului European, a documentului de primire în U.E. a României).
Autorul consideră, pe bună dreptate, anul 2002 ca an de vârf al guvernării P.S.D., care a pus în valoare eficiența echipei guvernamentale. După primele două volume ale ,,tabletelor” sale zilnice intitulate semnificativ ,,Schimbarea schimbării” pentru tabletele din anul 2000 și ,,Zodia Delfinului” pentru cele din anul 2001, autorul și-a intitulat cel de-al treilea volum, consacrat anului 2002 – ,,Capitalismul de cumetrie”- folosind o expresie pe care eu am utilizat–o în mesajul meu către Parlament la finele anului 2002 – în legătură cu fenomenul corupției din societate, cu extensiunea sa preocupantă, având grave consecințe în plan economic și social. De aceea, atunci, i-am acordat un loc semnificativ în expunerea mea, considerând necesară concentrarea atenției tuturor factorilor responsabili pentru lansarea unei veritabile campanii naționale (lucru concretizat și în instituirea Parchetului Național Anticorupție) și crearea unui climat social de intoleranță față de acest fenomen eroziv – cu efecte negative multiple în societate.
Autorul, în cronicile sale zilnice, reușește să reflecte cu măiestrie și acut spirit de observație toate trăirile și zbaterile societății românești în jurul acestor probleme complexe – specifice unei societăți aflate într-un proces de transformări istorice de mare anvergură. De aceea, volumul constituie, sunt convins, o lectură utilă, instructivă și agreabilă.
Ion Iliescu
Mai 2012, București