Pe 10 aprilie, la puțină vreme de la declararea, în România, a stării de urgență , faimosul jurnalist și caricaturist OCTAVIAN ANDRONIC, publică prima sa caricatură, dedicată temutului virus.
Îi urmează , în fiecare zi, altele și altele, aproape o sută deja, în cadrul celei mai longevive, cred, rubrici de caricatură din România : născută în 1997, “Andografia zilei” a funcționat, până astăzi, fără întrerupere! Mai exista, oare, ceva neîntrerupt, în România de azi? Poate doar prostia , răutatea și fărădelegea….
Veșnic fascinată de oamenii dăruiți cu har, inspirație și talent, dar mai ales de oamenii tenaci și curajoși, l-am rugat pe celebrul ANDO să-mi satisfacă o seamă de curiozități. Așa, ca de la jurnalist l jurnalist, sau mai bine zis, ca de la jurnalist, la caricaturist, de data asta!
Marina Almășan : – Explică, te rog, cuvintele lui Caragiale : “Nimic nu lovește în ticăloși mai rău decât râsul”.
Octavian Andronic : – Caragiale știa foarte bine cei spune. Iar ce știa și făcea el este valabil și astăzi. O vedem zi de zi în show-urile penibile pe care le oferă persoane publice cu înalte responsabilități politice. Nimic nu-i atinge, mai ales când se confruntă cu diagnostice susținute de argumente. Se neagă cu tărie orice pe principiul că „eu am dreptate, nu ceilalți!”. Rabdă senini până și scuipatul în față, ștergându-se cu grijă cu șervețelele parfumate din dotare. Unde nu mai au nici o replică, este hazul, satira. Acolo nu au instrumente cu care să poată răspunde. Iar câte o etichetă inspirată, le rămâne lipită pe frunte aproape pentru totdeauna. Poate că de aceea Caragiale este atât de actual și astăzi, iar definițiile sale umorist-satirice rămân valabile și se potrivesc de minune noilor generații de ticăloși.
Marina Almășan : – Hmmm … “..noilor generații de ticăloși..”..Din formularea ta , pare că această “ticăloșie” e un fenomen peren, în Românica noastră… Și….cărui tip de “ticăloși” îi sunt adresate caricaturile tale?
Octavian Andronic : – Nu îmi amintesc ca vreo altă temă decât pandemia să mă fi ținut atât de bine în priză și să îmi fi inspirat soluții grafice mai potrivite. De la începuturile coronavirusului și până acum am publicat peste 100 de caricaturi dedicate fenomenului și mă gândesc serios să le adun într-o expoziție sau într-un album, deși nu prea e un moment potrivit nici pentru una nici pentru alta.
Marina Almășan : – …dar abia le aștept, odată cu momentul acela “potrivit”, care sper să vină odată! Și..prin ce te-a inspirat tragedia prin care trece omenirea?
Octavian Andronic : – Nu aș vrea ca cineva să creadă că o situație dramatică precum aceasta poate constitui o 
sursă de inspirație în sine pentru umor și satiră. Nu. Sursa este reacția persoanelor și personajelor față de ea, atitudinile și deciziile neadecvate sau de-a dreptul eronate, tentația de a trage foloase personale sau de grup (clan) de pe urma ei. Ori, de aproape patru luni, asistăm la un șir continuu de erori nelipsite de consecințe de-a dreptul dramatice prin abordări vecine cu ignoranța sau chiar prostia.
Marina Almășan : – Iar aici jurnalistul incisiv din tine vine și-i dă o serioasă mână de ajutor caricaturistului! Au succes, caricaturile pe teme de “coronavirus”? Tu ce simți? Ai primit și “reclamații” ?
Octavian Andronic : – Succesul majorității caricaturilor din seria „Andografia zilei” se vede cel mai bine din feed-back-ul celor care le receptează și reacționează, în special în mediul online. Este, poate, principala sursă a efortului meu inspirațional, de a găsi cele mai potrivite forme de abordare ideatică și de expresie grafică.
Uneori mi s-a reproșat „umorul negru” pe care l-ar propaga unele dintre desenele care vizează momentele-limită ale existenței umane. Cum ar fi ,de pildă, desenul intitulat „Selfie” – pe care eu, personal, îl consideră unul dintre cele mai bune pe care le-am creat până acum – dar pe care am început să îl văd cu alți ochi din momentul în care am aflat deunăzi că unul dintre cei mai buni și mai vechi prieteni ai mei nu a reușit să treacă testul intubării și s-a dus spre tărâmul gestionat de personajul care apare în spatele său în fotografia făcută pe patul de spital. Cred însă că nu există teme tabu nici în umor, cu excepția celor care sfidează sau neagă bunul simț elementar și pudoarea.
Marina Almășan : – Iar în această privință, pot spune cu mâna pe inima că ești unul dintre cei mai decenți și diplomați oameni din câte am cunoscut. Iată și o ultimă întrebare. Vizonară! Cum ar trebui să arate România și românii, ca să nu mai ai ce caricaturiza și să treci la….picturi de peisaje?
Octavian Andronic : – Din păcate România și românii nu vor reuși niciodată să arate ca în peisajele idilice, în care să nu poți găsi o sursă de inspirație umoristică. Satirică. Poate că trebuie să ne împăcăm cu gândul că așa suntem de când ne știm și nu ne putem transforma peste noapte în niște icoane ale bunului simț și onestității. Sincer să fiu, nu mi-ar plăcea să trăiesc între o lume în care să nu găsești motive și subiecte de amuzament sau de exprimare a spiritului satiric. Mai buni putem fi, dar niciodată perfecți.
Marina Almășan : – …Și slavă Domnului! Cred că e tare plicticos să fii perfect! Îți mulțumesc pentru interviul-fulger și…nu scapi, până nu ne reamintești câteva dintre cele mai “gustate” caricaturi ale acestei perioade!
Octavian Andronic : – Cu drag! Iată-le :
