Alianța își cântă prohodul [1]

D.A., prescurtarea de la Dreptate și Adevăr pusă în coada Alianței, a enervat PSD în campania electorală, suspicios că mesajul aprobator pe care aceasta îl transmitea inducea alegătorilor o anumită opțiune.

După zece luni de la scrutin, efectul electoral al abrevierii s-a stins și DA nu se mai aude decât foarte rar în interiorul construcției liberalo-pediste. A devenit un fapt obișnuit ca PNL să susțină una, iar PD, alta. Spre sfârșitul acestei săptămâni, ruptura dintre ele s-ar putea oficializa în cadrul consultărilor politice de la Cotroceni, organizate de șeful statului. Este posibil ca liberalii și pediștii să meargă la întâlnire separat, nicidecum în alianță, iar primii să spună „nu” și ceilalți „da” propunerii prezidențiale de restructurare a Parlamentului.



Prima divergență majoră dintre PNL și PD a fost legată de alegerile anticipate, un subiect deloc închis, chiar dacă președintele Traian Băsescu - cel care, de altfel, l-a și lansat – zice că „nu mai e de actualitate”. Liderul democraților, Emil Boc, a răspuns chemării conducătorului suprem, ca un umil executant. „Alegerile anticipate se fac, nu se discută”, a decretat el și, din ianuarie până în iulie, a rămas pe aceeași poziție inflexibilă. Omologul său liberal, Călin Popescu Tăriceanu, abia instalat în fruntea guvernului, a respins însă ideea. „Anticipatele nu sunt o prioritate”, a spus el și, lăsând la o parte momentele de rătăcire, când a promis că demisionează, dar n-a mai făcut-o, nici el nu și-a schimbat atitudinea. Refuzul premierului de a mai părăsi Executivul – deși, într-o primă fază, PNL și PD căzuseră de acord asupra acestui lucru și elaboraseră scenarii pentru a trânti guvernul în Parlament – a dus la ratarea a ceea ce Traian Băsescu numea „un bun prilej pentru anticipate” și la adâncirea neînțelegerilor dintre cele două partide, deja aflate în competiție politică. De aici încolo, Alianța se va dovedi o construcție formală, marcată de suspiciuni și contradicții. Aliații se bănuiesc unii pe alții că îi protejează pe pesediștii rămași prin ministere și decid să se verifice reciproc. Se contrazic în materie de politică fiscală, premierul vorbind de introducerea contribuțiior de sănătate pentru pensionari și agricultori, Emil Boc declarând: „Ne opunem categoric!”. Atmosfera este tensionată și mai mult de intervențiile critice ale lui Traian Băsescu, care încearcă să îl discrediteze pe premier, afirmând că ia hotărâri sub influența unor oameni de afaceri și regretă că guvernul nu are „o imagine puternică”. Ultimul proiect prezidențial, Parlamentul unicameral, este picătura care umple paharul. În timp ce PD se face ecoul vorbelor președintelui, PNL îl bănuiește pe acesta că folosește reformarea Parlamentului ca pretext pentru declanșarea anticipatelor și sporirea prerogativelor prezidențiale. Cele două partide nu mai au obiective politice comune și, fără acest liant, nu mai pot funcționa multă vreme în alianță.

Cum a ajuns această uniune de succes să-și cânte prohodul după nici un an de la instalarea la Putere? Simplu: nepotrivire de planuri. PNL și-a propus să guverneze în liniște, patru ani, sperând că România va intra la termen în UE, iar situația economico-socială se va mai ameliora, astfel încât, în 2008, Alianța să reediteze performanța electorală din 2004. PD, care nu este altceva decât o anexă a Cotrocenilor, încearcă să impună în Alianță strategia prezidențială axată, pe termen scurt și mediu, pe două obiective: anticipatele și o largă revizuire a Constituției. Altfel spus, în timp ce liberalii nu prea știu ce vor de la viață, președintele Băsescu este foarte hotărât să-și întărească propria poziție și pe cea a PD, chiar cu riscul de a bulversa clasa politică. Tot el a proclamat, în SUA, că „Alianța nu crapă” bazându-se, poate, pe faptul că nu i-a dat încă lovitura de grație.
Publicat de : Rodica CIOBANU
Data publicării: 21 Sep 2005 - 07:52
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=8110&titlu=Alianta_isi_canta_prohodul