Reforma politică – a se păstra la congelator [1]

Atunci când își boscorodește molcom tovarășii de coaliție pentru că au abordat subiectul „cu iz electoral” al reformării clasei politice prin introducerea votului uninominal, Markó Béla are, fără îndoială, dreptate.

Fiindcă toți șefii de partide semnificative au făcut febră musculară la maxilare tocând problema, dar nimeni nu a mișcat ceva. Din 1999 încoace, poate doar tema corupției a consumat atâtea milioane de cuvinte, scrise ori vorbite, câte s-au risipit pe frumosul basm al aplicării ștampilei pe om, nu pe listă.


La ultimele alegeri ale mileniului al doilea, când lumea se cam lămurise „și cu unii, și cu ăilalți”, liberalii lui Stoica și pedeseriștii duetului destrămat Iliescu-Năstase au sesizat că e o pâine de mâncat pe subiectul reformării clasei politice și au promis marea cu sarea. În 2003, când cu revizuirea Constituției, alegătorul n-a văzut nici pâinea, nici sarea. Atunci, deși era partidul cu cele mai multe personaje notorii și pline de bani, prezumate a avea prima șansă într-o confruntare electorală om la om, PSD s-a făcut că-și uită punctul programatic al introducerii votului uninominal măcar la alegerea Senatului. Normal, partidul moștenitor al „centralismului democratic” pecerist nu putea să ia, tocmai el, pâinea și cuțitul marilor lideri ai organizației de bază, întru stabilirea cvasidiscreționară a listelor de candidați. În tandem cu pediștii, liberalii au făcut ceva agitație de fațadă, susținând, chipurile, cruciada pornită pentru votul uninominal de organizațiile societății civile. Când însă l-a avut în față nu pe blajinul Cristian Pârvulescu de la Pro Democrația, ci pe versatul Viorel Hrebenciuc, Emil Boc și-a pierdut curajul. Nu de alta, dar combinatorul pesedist i-a șuierat înfocatului (pe atunci) opozant: „Vreți vot uninominal? Perfect! Aplicăm sistemul american, după care învingătorul ia tot, și vă batem, în alegeri, de vă sună apa-n cap”. Speriați de perspectiva ca partidul-stat să obțină, în noiembrie 2004, două treimi din fotoliile parlamentare, liberal-democrații au lăsat-o moartă.

Astăzi, s-a declanșat parcă întrecerea pe ramură „cine e mai tare la reformat sistemul politic?”. Boc a uitat de baubaul lui Hrebenciuc și se pune în prima linie în lupta pentru vot uninominal, pesediștii flutură niște hârțoage pe aceeași temă, depuse de ei la Parlament prin martie, iar Dan Voiculescu agită o sută de mii de semnături adunate de la cetățeni. Pe tușă stau doar udemeriștii și C.V. Tudor. Minoritarii se tem că votul uninominal sparge monopolul vechii și eternizatei gărzi Markó-Verestoy-Frunda, în beneficiul micilor, dar dinamicilor radicali din Uniunea Civică Maghiară, iar „tribunul” știe foarte bine câte șanse are, într-o confruntare om la om, plevușca peremistă din teritoriu, lipsită de pregătire și de parale. În fapt, cele două formațiuni rezistente la schimbare par a fi singurele care au adoptat această poziție, după un calcul politic serios. Foarte probabil, ceilalți, granzii care trombonesc reforma sistemului politic, o vor pune, din nou, la congelator, după eventualele alegeri anticipate, ori după ce spectrul acestora se va fi îndepărtat. Iar peste alți trei-patru ani, alegătorului i se va spune, din nou, basmul cu Făt-Frumos care-l bate pe zmeu în luptă electorală dreaptă, prin vot uninominal.
Publicat de : Alin BOGDAN
Data publicării: 18 Aug 2005 - 07:56
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=6848&titlu=Reforma_politica_&_#8211__a_se_pastra_la_congelator