Amarit sunt Doamne, amarit...!

     Este ultima strigare pe piata manelelor-de-slagar! Se cinta pe cinci glasuri, trei voci si acompaniament de tircovnici cu zanganit de tingiri si bubuituri de timpane, fix in inima citadelei noastre democratice

. La Parlament! Cu reverberatiile mediatice de rigoare, desigur! Ei, ei sunt amaritii neamului. Ei, "Alesii" poporului! Ei, cei care asuda zi si noapte fara sa pregete si fara sa aiba ce pune miine de mincare pe masa garniturii Bidermeier din sufrageria vilei de vara, (aia mica cu doar 15 camere, nu ailalta, de la Monaco... nu Domne, las-o p'aia din Brazilia, ce, nu ti-e bine!). Ei, care doar la binele nostru, al celor care i-am ales sa ne reprezinte, se gindesc, in fiece minuta a existentei lor exemplar-jertfelnice. Ei, cei care se dau de ceasul mortii (nu conteaza ce ceas, Rolex sa fie!) si cind nu au de ce, doar doar ne-or scoate si pe noi odata la liman; pe noi, adica, cei ce i-am ales sa ne fie reprezentanti, sa ne faca legi, sa ne aduca sub lumina civilizatiei si sa ne dea odata si odata "Marele Brinci", ca sa ajungem si noi, in sfirsit, in rind cu lumea, de partea buna a istoriei. Ei, tatii si mamele democratiei noastre abia inmugurite, au ajuns sa nu-si mai poata cumpara intr-un an, din salariu, un Armani, doua, doua-trei duzini de camasi de la Hugo Boss, trei-patru perechi de ciubote de la Dolce si Gabbana, ori Louis Vuitton, ma rog, o semi-duzina de genti si citeva accesorii, ca doar n-o sa te prezinti gol-goala pusca, in Camera Poporului. Asta, ca sa vorbim asa... de "minimul" necesar de imbracaminte. Da, ce, el, reprezentantul poporului, nu e om, nu trebuie sa manince, sa-si mai schimbe Jaguarul, Bentleyul sau Maybachul din cind in cind, ori nevasta-barbatul, amanta-amantul, vecinul-vecina... ma rog, fiecare dupa nevoi si trebuinte? Pai, toate astea, de unde nenicule, dintr-un salariu de nici 1000 de euro pe luna?! Hai, sa fim seriosi! "Nu se mai merita"! Pai ce, am venit aici sa scoatem bani din buzunar? Cine, tot noi?! Pai, stii mata cit a costat sa ajunga oarecine votatul neamului?!!! Plus ce-a trebuit sa dea la partid, plus spaga la judet, plus... la baietii care tine de sase, ca si gura lor trebuie sa manince... etc.! Iar, mai la urma urmei, nu zice vorba romaneasca bine: "Obrazul subtire, cu cheltuiala se tine". Pai, cheltuialaaaa... vericule, dar nu a mea, ci a "poporului", ca pentru el ne stoarcem noi snaga..!!!
     Ei, aici vine, ma-ntelegi, momentul sa lasam saga de o parte si sa ne intrebam cum si de ce stau lucrurile asa cum stau. Pentru ca, dincolo de fudulia proasta a unora dintre alesii neamului, exista o problema de principiu. Iar, ea nu tine de cit salariu ia in mina deputatul ori senatorul nostru in comparatie cu altul, sa zicem din Franta, Marea Britanie sau Germania. Raportate la veniturile medii lunare, salariile parlamentarilor din marile tari ale Euruopei sunt destul de consistente, undeva intre 7 si 9 mii de euro lunar, plus alte cheltuieli care aproape dubleaza venitul, iar raportul cu venitul/salariul mediu este de circa 4-6 la 1. Problema de principiu este daca si de ce acceptam ca "reprezentantul poporului" sa traiasca, binisor peste medie, pe spinarea poporului! In treacat fie spus, moda aceasta este relativ noua, in democratiile occidentale. In Marea Britanie, abia la 1911 membrii Camerei Comunelor au inceput sa primeasca, in mod regulat, o stipendie anuala de 400 de lire sterline. La valoarea actualizata, aceasta acopera cam jumatate din veniturile pe care le primesc astazi aceiasi reprezentati ai poporului britanic, de la institutia parlamentara ai carei membri alesi sunt. Nu doar in regatul britanic, ci mai peste tot, in republicile democratiilor occidentale, tendinta a fost aceeasi, de a creste "bunastarea salariala" de care se bucura alesii poporului, pe banii poporului, in raport cu restul poporului! Cum ar fi putut si cum ar putea sa faca Romania vreo exceptie de la niste atit de solide traditii democratice europene?!
     Cum? Iaca, cum! Uite, asa, de miine, brusc, ca-ntru-un vechi proverb etrusc! Desigur, asta daca ne-am hotari sa deschidem ochii si sa vedem realitatea sociala a Romaniei si nu prostiile pe care le fac unii si altii in jurul nostru, ori pe la noi, "inca din vechime". Ideea ca alesul poporului (membru al Parlamentului) trebuie sa poata trai, ba inca mult peste media sociala, pe seama unui salariu primit de la stat, este eronata, nu doar din punct de vedere etic, ci si economic. Functia sociala a "alesului poporului" este definita de serviciul pe care el il face, benevol, nu l-a obligat nimeni sa candideze si sa exerseze mandatul!, in serviciul societatii. Nu face acest serviciu ca parte a unui contract social in virtutea caruia el isi vinde serviciile, poporului, deci trebuie sa primeasca ceva in schimbul lor, de la popor, prin intermediul statului!!! NU! Nu aceasta este relatia, caci daca ar fi asa, as vrea si eu sa vad citi oameni cu mintea intreaga ar cumpara serviciile atitor narozi si neispraviti care umplu fotoliile parlamentare astazi, cum le-au umplut si ieri si de cind e Romania, Romanie! In consecinta, nu sunt indreptatiti sa primeasca nimic!!
     Pozitia de compromis ar fi: sa primeasca totusi ceva, dar niciodata si in nici un caz mai mult decit venitul mediu al cetateanului Romaniei, din anul anterior. Cui nu-i place, sa stea acasa! Deputatia nu e cu ordin de chemare, ca la armata!!! Ori... te pomenesti ca... este?!!!   
Publicat de : ---
Data publicării: 12 Apr 2017 - 05:18
 

Link știre