"Oltchim nu se vinde pe bucati, ci pe centre de afaceri"

     *  "Va spun cu toata fermitatea ca, daca nu se va ajunge la o varianta care sa fie acceptabila pentru creditorii anteriori si curenti ai societatii, si, de asemenea, pentru stakeholderi, aceasta vanzare nu se va face", a declarat avocatul
         Termenul limita pentru depunerea ofertelor angajante in ceea ce priveste vanzarea celor noua pachete de active ale Oltchim a fost extins pana la 26 iunie

.
       Avocatul Gheorghe Piperea, partener in cadrul Rominsolv, administrator judiciar al combinatului, ne-a acordat un interviu despre situatia actuala a "Oltchim" si despre stadiul procesului de vanzare, dupa ce mai multi politicieni au criticat noua metoda de valorificare a companiei.

       Reporter: Cum comentati declaratiile fostului deputat Andreea Paul, potrivit carora Oltchim este pe moarte, in contextul vanzarii companiei prin noua pachete de active?
     Gheorghe Piperea: Sunt exagerate si cred ca rezulta si dintr-o informare incompleta asupra problemei. Nu se pune problema extinctiei Oltchim. Este vorba despre o procedura de vanzare, negociata cu cei de la Comisia Europeana, pusa in opera de un investment banker, AT Kearney. Avem asistenta a doua firme de avocatura independente - "White & Case", pentru relatia cu UE, si "Bondoc si Asociatii", pentru relatia de aici, de acasa. Suntem in faza procedurilor de "due dilligence", care se vor incheia, pe 26 iunie, cu oferte angajante. Este vorba de o procedura menita sa vanda centre de afaceri Oltchim.
     Adevarul este ca, fie ca vrem sau nu, centrul de afaceri de la Ramnicu Valcea este functional, iar cel de la Pitesti nu mai este functional de foarte multa vreme. Arpechim este oprit din 2008, la fel si Platforma Petrochimica Bradu (aceasta, desi a trecut la Oltchim din 2010, nu a fost niciodata repusa in functiune). Din pacate pentru toata lumea, in speranta ca vom vinde si platforma de la Pitesti, la pachet, am cheltuit undeva in jur de 3 milioane de euro, in medie, in ultimii patru ani de zile, pe conservare.
     Evident, acest lucru nu mai poate sa continue si, de aceea, s-au facut pasi in vederea vanzarii.
     Sa stiti ca, desi schimbarea aceasta de strategie nu a fost conforma cu planurile mele personale si ale echipei, ba chiar m-am opus in mod oficial la schimbarea acestei strategii in discutiile cu cei de la Comisia Europeana si in discutiile cu oficialii romani, totusi, a fost un compromis pe care am fost nevoiti sa il acceptam. Altfel ar fi fost riscul unei decizii neplacute, din partea Comisiei Europene. Ei ar fi putut decide ca exista nu numai ajutor de stat, ci si continuitate economica, ceea ce inseamna ca pana si cumparatorul ar putea fi facut responsabil de un eventual ajutor de stat.
     De aceea, Oltchim s-a impartit pe aceste centre de afaceri, in asa fel incat sa nu avem riscul acestei continuitati economice.
     De asemenea, este in continuare in lucru ancheta Comisiei Europene cu privire la un eventual ajutor de stat, pe care, bineinteles, noi il contestam. Deocamdata, una este sa contestam ajutorul de stat si alta este sa asiguram vanzarea afacerii, in varianta agreata cu Comisia Europeana si cu creditorii.
     Vreau sa va mai spun ca ideea angajarii unui investment banker a fost vehiculata inclusiv de noi, prin 2012, dar nu am avut bani pentru a-l plati. Acesti bani au putut fi alocati in 2016. Iar adevarul este ca acesti investment bankeri, care s-au ocupat, sub controlul creditorilor si cu informarea permanenta a comitetului creditorilor, de aceasta impartire pe noua active si de procedura de selectie a ofertelor si de vanzare, au adus plus valoare acestui proces.
     Reporter: Cum merge Oltchim?
     Gheorghe Piperea: Din fericire, lucrurile functioneaza bine de doi ani de zile. Avem si profit fiscal. Exportam cam 125 de milioane de euro din ce producem.
     Revenind la compromisul de care va ziceam (n.r. vanzarea pe pachete de active), trebuie spus si ca Oltchim, in momentul de fata, functioneaza bine dar, din punct de vedere tehnologic are utilaje care sunt la nivelul anului 70, avand doar imbunatatirile care au putut sa fie facute incepand cu 2005, precum si cele pe care le-am reusit noi in cursul anilor 2014-2017, in perioada de insolventa.
     Este nevoie de o investitie masiva in retehnologizare, ca sa poata fi asigurata exploatarea acestei afaceri. In ritmul acesta, in care imbunatatirile se fac pe apucate, daca nu vindem compania, in mod natural, la un moment dat se va inchide si nu vrem asta.
     In al doilea rand, din pacate, sistemul nostru de educatie nu mai produce chimisti si petrochimisti. Asta inseamna ca trebuie sa ne bazam pe oameni din Oltchim, care sunt de toata isprava, dar care imbatranesc si se orienteza catre pensie.
     Oricat as vrea eu sa mentin Oltchim in portofoliul statului, pentru ca ma gandesc ca privatizarea nu este un scop in sine, asta nu se poate intampla decat daca ne asumam riscul ca peste doi-trei ani de zile sa avem o situatie imprevizibila, pentru ca Statul roman nu va face eforturile necesare pentru a reincepe industrializarea si educarea oamenilor pentru meserii.
     In afara de Oltchim si inca 2-3 entitati de pe piata, nu prea se mai face chimie si petrochimie, in Romania.
     Astfel, consider ca afirmatiile doamnei Andreea Paul sunt exagerate. Am discutat cu ea, la initiativa ei (n.r. saptamana trecuta). I-am explicat tot ce v-am spus si dumneavoastra. Sper ca de acum incolo sa sprijine, ca specialist in economie si politician, eforturile de reorganizare a Oltchim.
     Oricum, este important sa informam corect opinia publica, pentru ca unele afirmatii s-ar putea sa panicheze si nu este cazul.
     In momentul de fata, eu sunt destul de calm, pentru ca s-au mai facut, in trecut, afirmatii mult mai grave cu privire la Oltchim. Uneori aceste declaratii au venit chiar din partea unor oficialitati, cum ar fi FMI, care nu pregeta, de fiecare data cand venea prin anii 2013 - 2014, sa spuna ca Oltchim intra in faliment. Am mai auzit inclusiv afirmatii ale unor fosti ministri ai economiei, care ar trebui sa fie mai atenti, cand se pronunta, pentru ca ei stiu exact ce este acolo. De exemplu, imi pare rau pentru neintelegerile domnului Constantin Nita. Domnia sa a spus ca este foarte grav ca Oltchim se va vinde ca fier vechi. Este o neintelegere grava. Oltchim nu se vinde pe bucati, pe tevi, pe suruburi, metale si terenuri dezafectate. Este vorba despre o vanzare de centre de afaceri. In plus, fiind implicate sume foarte mari de bani (vorbim nu de zeci, ci de sute de milioane), eu nu vad pe cineva atat iresponsabil care sa dea bani niste fiare vechi, tevi, suruburi si terenuri dezafectate la Oltchim. Combinatul este valoros doar pentru ca functioneaza.
     Reporter: Puteti sa ne spuneti care sunt cele noua pachete de active?
     Gheorghe Piperea: Patru pachete sunt la platforma petrochimica Bradu si cinci active la Ramnicu Valcea.
     Din pacate, se pare ca domnul Nita se informeaza din presa de la Valcea, care are franturi de informatie si nu din documente, si nu de la noi. Are telefonul meu, ar fi putut sa ma sune oricand.
     Repet, ceea ce nu a inteles domnul Nita este ca vorbim de o vanzare pe centre de afaceri.
     Si va spun cu toata fermitatea ca, daca nu se va ajunge la o varianta care sa fie acceptabila pentru creditorii anteriori si curenti ai societatii si, de asemenea, pentru stakeholderi, aceasta vanzare nu se va face. Acest lucru inseamna ca trebuie sa se obtina un pret pe care sa-l poata accepta creditorii anteriori si sa se obtina garantii ca nu se distrug exploatarea si viitorul acestor centre de afaceri. Nu este numai un business acolo, ci este vorba despre un numar foarte mare de oameni care sunt interesati in supravietuirea acestor centre de afaceri.
     Disparitia unei afaceri de dimensiunea celor concentrate de Oltchim poate sa insemne o foarte mare pierdere pentru comunitatea locala, inclusiv pentru bugetul national. Va dati seama ca, la 180 de milioane de euro - cifra de afaceri, avem o TVA destul de consistenta. Nimeni nu are interesul ca aceasta activitate sa dispara, cu atat mai putin noi.
     Planul de reorganizare nu este o privatizare. Insolventa este sub controlul judecatorului.
     Tot ceea ce facem este sub controlul judecatorului, daca el observa ca este ceva in neregula opreste tot. Dar, inainte de a ajunge la judecator avem si noi filtrele necesare pentru a opri tot.
     Reporter: Mi-ati spus ca ofertele finale sunt asteptate pana in 26 iunie. Care e programul pana atunci?
     Gheorghe Piperea: Sunt foarte multe delegatii care vin la Oltchim, pentru procedurile de due dilligence. Cele mai importante aspecte pe care le verifica sunt chestiunile legate de mediu si legate de personal.
     Reporter: Adica vin investitorii sa vada ce este acolo.
     Gheorghe Piperea: Zilnic, sunt delegatii, uneori si de cate 15 persoane.
     Reporter: Puteti sa ne spuneti cate oferte neangajante au fost depuse?
     Gheorghe Piperea: Nu. Dar, in mod cert, nu sunt numai doua. In rest, nu pot sa va spun, pentru ca sunt niste chestiuni confidentiale.
     Reporter: Ati vorbit despre continuitatea activitatii Oltchim. Cam cati salariati considerati ca pot fi pastrati, avand in vedere ca investitorii primesc un bonus de 5.000 de euro pe salariat pastrat?
     Gheorghe Piperea: Mai intai, apropo de continuitate, este absolut necesar ca, in momentul in care se incheie procedura de vanzare, sa se desfiinteze contractele de munca ale tuturor salariatilor cu Oltchim, urmand ca, imediat, fara pierderea vechimii in munca, cei care vor sa continue sa lucreze la noul proprietar, sa incheie noi contracte de munca, in conditii similare cu cele pe care le au acum la Oltchim. Cu exceptia celor care isi exprima o asemenea optiune si a celor care se vor pensiona la cerere, anticipat, nimeni nu va intra in somaj ca urmare a acestei vanzari. Precizez ca exista un numar de trei-patru sute de persoane care deja si-au manifestat intentia de a pleca, fie pentru ca se pensioneaza, fie pentru ca urmeaza sa incaseze niste salarii compensatorii, conform contractului colectiv de munca in vigoare. Noi estimam ca, dupa toate probabilitatile, undeva in jur de 1600-1700 de angajati vor ramane sa lucreze la noul proprietar al centrelor de afaceri ale Oltchim. Daca lucrurile evolueaza asa cum ne dorim noi, atunci este posibil ca in doi-trei ani de zile, cifra sa se dubleze pentru ca urmeaza sa se extinda afacerea, sa se retehnologizeze. Si, in acest caz, numarul salariatilor se poate mari. In fine, precizez ca vor ramane circa 20 - 60 de insi care sa lucreze pentru ceea ce va mai ramane din Oltchim, pentru necesitatile lichidarii.
     Reporter: Ce se intampla dupa 26 iunie?
     Gheoreghe Piperea: Vom avea ofertele angajante, dupa care urmeaza o perioada de o luna de zile de negociere a ofertelor angajante. Bineinteles, dupa ce se termina toata aceasta procedura, se incheie contractul, care va avea probabil un termen de executare de doua-trei luni de zile, pentru ca sunt tot felul de aranjamente bancare care trebuie facute - sa nu uitam ca, daca se perfecteaza vanzarea, vor fi implicate sume de nivelul sutelor de milioane.
     Reporter: Ce se intampla daca nu va fi acceptata nici o oferta?
     Gheorghe Piperea: Ne intoarcem la planul initial, cu vanzarea prin vehiculul special (SPV), care poate sa fie continuat in varianta intiala sau intr-o varianta modificata, printre altele, si prin implicarea statului, daca va fi permis de legislatie. Daca statul se implica, trebuie sa aduca bani, pentru investitii noi. Deocamdata, legislatia privatizarii nu permite acest lucru, dar din cate inteleg de la guvernanti, din discutiile neoficiale pe care le-am avut si din ce vad in programul lor de guvernare, ar urma sa se modifice, totusi, legislatia. Poate ca fondul suveran de investitii va putea sa faca astfel de investitii. Daca tot nu reusim sa vindem in privat, unui tert - roman sau strain, nu are importanta -, sa pastram totusi aceasta activitate, dar sa o punem la punct. Asa cum este acum, in doi trei ani de zile, in mod natural, o sa dispara, nu putem sa o tinem asa.
     Reporter: Ce se intampla daca Oltchim se va vinde partial? Se indestuleaza creditorii din bani, iar activele nevandute raman la combinat?
     Gheorghe Piperea: Nu ramane nimic in patrimoniul Oltchim. Dupa ce se organizeaza aceasta vanzare, ceea ce ramane se va lichida si se va inchide procedura.
     Vreau sa reamintesc ceva: am pornit de la o pierdere lunara de aproximativ 4,5 milioane de euro, ajungand, la ora actuala, pe plus, la 1,2-1,3 milioane de euro. Nu am avut instalatii, nu am avut materie prima. Salariatii ieseau frecvent in strada. Am avut sindicate ostile o vreme. Nu am sacrificat, insa, cheltuielile pentru mentenanta si nici cheltuielile de retehnologizare (atatea cate au fost posibile). Am preferat sa primim foarte multe injuraturi de la diverse persoane implicate, incepand de la sindicate si continund chiar cu CET Govora, care a fost foarte vehement imediat dupa ce a intrat in insolventa. Dar chiar si asa am rezistat. Mai e putin si vom iesi cumva la liman.
     Reporter: Actionarii de pe bursa ce sanse mai au?
     Gheorghe Piperea: Societatea este listata la Bursa, actiunile sunt tranzactionabile, dar, in proceduri de insolventa, actionarii sunt primii sacrificati. Bine ca nu este un faliment. Atunci, Oltchim ar fi fost delistat si actionarii chiar nu mai aveau nimic. Realitatea este ca, inainte de a se pune problema recuperarii investitiei actionarilor, se pune problema recuperarii investitiei salariatilor, a comunitatii locale, a creditorilor, a furnizorilor de utilitati. Investitia lor in munca, furnizare de utilitati, livrare de marfuri, credite etc. este prioritara, asa cum rezulta din articolul 2 din legea insolventei. Procedura insolventei este mai intai despre salariati, creditori, buget, comunitate locala si numai in mod cu totul subsidiar despre actionari.   
Publicat de : ---
Data publicării: 03 Apr 2017 - 05:24
 

Link știre