Portretul unui colec?ionar de arta [1]

General de brigada, inginer mecanic, licen?iat in litere, Vasile Parizescu este cunoscut mai ales ca pictor ?i unul dintre cei mai mari colec?ionari de arta, fiind ?i pre?edintele ?i fondatorul Societa?ii Colec?ionarilor din Romania

.

Cu mul?i ani in urma ma intersectasem cu un alt mare colec?ionar care ma impresionase prin pasiunea lui pentru arta, Dan Nasta, un om care i?i sacrifica existen?a materiala, traind mai mult decat modest, doar pentru a se inconjura de obiecte de mare frumuse?e ?i cu un istoric fabulos in spate.

Acum, Vasile Parizescu m-a surprins inainte de a patrunde - recunosc cu sfiala, dar ?i o mare curiozitate - in casa muzeu in care locuie?te, intrebandu-ma la telefon cum sa ma a?tepte imbracat. A adaugat imediat, oarecum amuzat de tacerea mea, daca este cazul sa-?i puna ?inuta cu care iese la expozi?ii sau sa ma a?tepte cu papionul ?i sacoul cu care obi?nuie?te sa stea in casa. ?i a?a ne-am ?i cunoscut, acasa la el, unde am fost invitata inca de la inceput sa ma a?ez intr-un balansoar din 1830! Era, se pare, destinat pentru Belle Arte, profesorii sai din ?coala, Ion Popescu Negreni ?i Costel Nicolaevici, chemandu-l pe tatal lui Vasile Parizescu ?i spunandu-i ca baiatul are talent ?i ar fi bine sa-l incurajeze sa urmeze o cariera in arte plastice.

Situa?ia financiara a familiei, cand a venit momentul admiterii la facultate, se schimbase prin darea afara din armata a tatalui ?i incadrarea lui ca muncitor la Intreprinderea Franco-Romana din Braila, l-a determinat sa urmeze ?coala Militara de Artilerie de la Pite?ti, pe care o absolva in 1947. In paralel, se va inscrie ?i la Facultatea de Litere ?i Filosofie din Bucure?ti pe care o finalizeaza in 1949 cu lucrarea de licen?a \'Filosofia in poezia lui Eminescu.\'. In acela?i an intra ?i la Academia Tehnica Militara, Facultatea mecanica de tancuri ?i automobile, care-i aduce specializarea de inginer mecanic. Cariera militara ?i-a urmat-o fara piedici, spunand intotdeauna ceea ce gande?te, pana in anul 1959, cand, aproape repetand soarta tatalui, a fost dat afara din armata.

Licen?a in litere cu teza despre Eminescu a fost insa nu numai un moment interesant din via?a lui, dar ?i inceputul unei bune rela?ii cu George Calinescu, mare colec?ionar, ale carui romane, spune domnul Parizescu, s-au datorat tocmai acestei pasiuni pentru arta.  \'Soarta a fost pentru mine, calea strajuita de Dumnezeu, elementul principal care mi-a guvernat via?a\', spune Vasile Parizescu relatand povestea licen?ei lui in Litere. El crede ca exista o soarta nu numai pentru om, ci ?i pentru lucruri. Destinul nu este numai al oamenilor, este al tuturor elementelor ce exista in Univers ?i pe care le descoperim continuu, intamplarea jucand de multe ori un rol esen?ial. Tot intamplarea a facut ca lucrarea lui de licen?a sa \'cada\' in mana lui George Calinescu, in loc de a fi citita de Panaitescu Perpessicius, brailean ca ?i Vasile Parizescu, pe care-l cuno?tea de mic. Dupa ce a citit lucrarea, George Calinescu l-a chemat la o discu?ie. Dupa o a?teptare de vreun sfert de ora care i-a dat prilejul lui Vasile Parizescu sa admire interiorul casei lui Calinescu, cu obiecte de arta de o mare frumuse?e ?i valoare – car?i, tablouri, covoare ?i tapiserii foarte vechi -, tocmai cand militarul din el se pregatea sa plece considerand intarzierea neacceptabila, a aparut ?i George Calinescu. \'De cum a intrat a inceput sa strige furios la mine, intrebandu-ma cum am putut sa scriu asemenea prostii despre parerile lui asupra lui Mihai Eminescu.

Avand in vedere ca eu aveam o cariera, eram realizat profesional ?i nu-mi faceam probleme pentru licen?a in Litere, i-am raspuns franc: \'Nu va supara?i, acolo sunt scrise opiniile mele despre Eminescu. Daca pentru dumneavoastra sunt prostii, va intereseaza! Poate ?i ceea ce spune?i dumneavoastra pot fi considerate de mine prostii!\'. Vazand ca-mi sus?in cu darzenie opiniile, a inceput sa ma intrebe diverse lucruri despre literatura ?i filosofie. A fost inceputul unei discu?ii de mai bine de trei ore, la finalul careia Calinescu a spus: \'Domnule sublocotenent, cu aceasta lucrare nu pot sa va acord licen?a, insa pentru cuno?tin?ele dumneavoastra in domeniul literaturii ?i filosofiei, consider ca merita?i sa lua?i licen?a cu 20 de bile albe\'.

La plecare, spunandu-i profesorului ce obiecte frumoase are, acesta i-a raspuns ca \'via?a nu merita traita daca nu te inconjori de frumos. Frumosul te reconforteaza ?i te ajuta sa treci prin momentele grele din via?a\'. S-au despar?it cu promisiunea ca vor merge impreuna, cu motocicleta sublocotenentului Vasile Parizescu pe la colec?ionari interbelici pe care George Calinescu ii ?tia sau pe la talciocul care era foarte departe, in cautarea unor obiecte de arta, ceea ce s-a intamplat pana aproape de sfar?itul vie?ii lui George Calinescu. Inclusiv, sus?ine domnul Parizescu, au mers impreuna la achizi?ionarea de catre George Calinescu de la doamna Magheru a scrinului ce a constituit sursa de inspira?ie a romanului \'Scrinul negru\'.

Licen?a in Litere, ?cu George Calinescu

La momentul intalnirii cu George Calinescu, Vasile Parizescu era oarecum atins de morbul colec?ionarii de obiecte de arta. De fapt, era o mo?tenire de familie. Ca ?i bunicul, ?i tatal sau era un mare colec?ionar. Este adevarat, nu de tablouri, ci de car?i. In casa familiei Parizescu exista o colec?ie de 26.000 de volume vechi, incepand cu secolul XVIII, printre care se numara, de exemplu, ?i prima carte a lui Guttenberg. Nicolae Iorga, Tudor Vianu, Alexandru Rosetti se numarau printre cei care imprumutau car?i de la tatal lui Vasile Parizescu, precizand la notele din subsolul paginii: din biblioteca colonelului Iancu T. Parizescu.

Pe langa car?i, in colec?ia colonelului existau ?i cateva tablouri care s-au transmis copiilor. Pornind de la acestea a inceput drumul urmat pana in prezent de catre Vasile Parizescu. Ele se cereau reinramate, dar solicitau, estetic vorbind, ?i intovara?iri, alaturari, armonizari. Cunoscand in profesie un colec?ionar, colonelul inginer Dimitrie Hogea, s-a lasat indrumat in ale achizi?ionarii de arta de catre acesta. A fost inceputul unui drum lung cu multe hopuri, in 1959 fiind dat afara din armata.  S-a angajat  la Serviciul control calitate la Uzina Autobuzul, insa, din fericire a continuat ?i continua sa mearga ?i azi pe acela?i drum, cu aceea?i bucurie a descoperirii istoriei frumosului.

\'Din colec?ia mea, 85% dintre lucrari sunt cumparate in rate, fara nici un fel de act. Cei care inca vindeau obiecte de arta aveau incredere in mine. Se dusese vestea ca exista un militar care colec?ioneaza arta. In 1970 eram dator 81.000 de lei, era o suma foarte mare pentru acea vreme, in condi?iile in care statutul militar interzicea cadrelor militare sa se imprumute pentru a nu fi ?antaja?i. Nu mi s-a spus nici odata nimic deoarece recuno?teau ca eram indispensabil armatei. To?i colec?ionarii interbelici imi dadeau in rate, ?tiau ca sunt bun platnic ?i ma primeau cu drag. Iar eu ma imprumutam la randul meu pentru a putea plati la timp ratele. Unii erau uimi?i cand veneam mereu in ziua stabilita,  in care spusesem ca vin, ?i imi ziceau ca pot sa intarzii cateva zile. Nu puteam, eu aveam totul trecut cu exactitate intr-o agenda, aveam o in?elegere cu so?ia mea ?i, pe masura ce plateam, imi dadeam seama ca devin adevaratul proprietar al obiectelor de arta cumparate. Era o mare satisfac?ie.\', spune Parizescu.

A avut-o alaturi pe so?ia sa, o femeie excep?ionala, timp de 52 de ani, din care \'51 am facut amor\', spune. Ea este cea care l-a indemnat ?i l-a sprijinit inca de la inceput sa achizi?ioneze obiecte de arta, lucruri care i?i fac via?a mai frumoasa. Pentru Vasile Parizescu, la baza unei legaturi de durata sta dragostea absoluta. O astfel de legatura trebuie sa o vezi ca pe o cucerire continua. I-a placut ?i iubit intotdeauna frumosul, de la stransura de obiecte de arta ?i pana la celesta femeie. 

Casa Muzeu, in care obiectele ?i?i ?optesc continuu povestea

Pasiunea lui pentru obiecte de arta in general ?i pentru pictura in special a facut in timp obiectul multor prietenii cu mari arti?ti plastici. Printre ei s-a numarat Rudolf Schweitzer, G. Vanatoru Cumpana, Alexandru Ciucurencu, Adam Bal?atu, Ion Pacea, Constantin Piliu?a, Florin Niculin, precum ?i actori sau litera?i cunoscu?i, mari colec?ionari ?i ei, dintre care ii amintim pe Aurel Baranga, Sica Alexandrescu, Paul Everac, Radu Beligan.

Pictorul Vasile Parizescu, cu expozi?ii in timp in mari ora?e ale lumii precum Roma, Paris, Frankfurt ori Japonia – 125 dintre tablourile sale sunt in prezent in colec?ii particulare din ?ara Soarelui Rasare – continua sa picteze, achizi?ionandu-?i culori din Olanda, Belgia. A inva?at sa picteze la ?coala de Arta din Bucure?ti cu profesorii N. Savin ?i P. Lu?escu ?i s-a perfec?ionat cu pictorii Dumitru Ghia?a, G. Vanatoru ?i Rudolf Schweitzer Cumpana. Tablourile sale, fie ca reprezinta peisaje marine, strazi sau case din locuri care l-au inspirat, sunt vii, in culori puternice ce sugereaza via?a ?i un nesecat optimism.

Cel care a fost catalogat de critici ca avand o \'pictura tradi?ional romaneasca adusa la zi\' considera ca nimic nu exista fara cuvantul \'daca\'. Ii place sa spuna ca acest cuvant intare?te optimismul pentru ca \'daca va fi a?a, voi fi fericit. Daca nu va fi a?a, tot voi fi fericit pentru ca m-am pregatit suflete?te in cazul in care nu s-ar fi intamplat. Daca e sa fie al meu, va fi al meu, daca nu, nu\'. Dincolo de valoarea artistica recunoscuta a picturilor sale, de aprecierile publicului ?i ale criticii de specialitate, concludente sunt ?i cotele de vanzare.

Apartamentul in care lucreaza ?i locuie?te Vasile Parizescu este un muzeu. Cand intri in el, ai senza?ia ca te afli intr-o galerie de arta, unde fiecare obiect, fie ca este o amfora romana din secolul II, o sculptura a zeului Narcis, o miniatura de Durer, un ceas Bidermayer de la 1830 sau ni?te draperii din ca?mir indian cu o vechime de 260 de ani, are o istorie fascinanta in spate, unde timpul ?i spa?iul dispar, lumea contemporana pare undeva departe, iar tu, vizitatorul, pa?e?ti cu sfiala pe un covor de 200 de ani, nema?tiind incotro sa te ui?i pentru a cuprinde totul.

Fiecare centimetru patrat de perete din aceasta locuin?a-muzeu \'poarta\' numele unui artist plastic consacrat, o istorie a crea?iei obiectului, dar ?i a creatorului ei. Mai simplu, este o locuin?a galerie ce reprezinta o sinteza a unei pasiuni de-o via?a: arta.

Reduceri la carti, Descopera noua ta aventura comenteaza /* (c)
Publicat de : ---
Data publicării: 26 Mai 2016 - 04:37
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=54984&titlu=Portretul_unui_colec?ionar_de_arta