Foto: Remus Achim

Tweet 0 Comenteaza 0 Email Adresa de e-mail la care vrei sa primesti STIREA atunci cand se intampla Aboneaza-te

Aflata la al patrulea guvern in decurs de un an, Republica Moldova gafaie, cu vistieriile aproape goale si cu un orizont politic absolut incert, de negocierea caruia depinde, ca in toti acesti ultimi ani, fagasul pe care o apuca tara, spre Vest sau spre Est

. Cu institutii cvasi-functionale, care au permis unui oligarh ca Vlad Plahotniuc, dar si multor altor „oameni de afaceri” imbuibati pe carca statului, sa acapareze butoane de manevra la mai toate palierele de exercitare a puterii si sa devalizeze statul, Moldova sta prinsa geografic intre ciocan si nicovala. De-o parte, catre Vest, are Romania, privita de catre unii – de peste Prut, dar parca si mai intens de la Bucuresti – ca un frate mai mare, care si-a facut rostul cum trebuie, alaturi de UE si de NATO, iar de cealalta parte, catre Est, are Rusia, care isi exercita puterea si influenta prin Transnistria, bastion armat rusesc scapat de sub controlul Chisinaului.

Acum, la Chisinau, ca dintotdeauna, valtoarea tot la asta se rezuma: cine are puterea si incotro o duce? Pe de o parte, avem un guvern constituit legal, dar pe baza unei majoritati politice indoielnice, care nu a aplicat reforme nici in trecut si in spatele caruia pluteste tot umbra oligarhului Vlad Plahotniuc, retras dupa incercari disperate de ocupare a fotoliului de prim-ministru (Pavel Filip este un om promovat de el in vechiul Guvern, din Partidul Democrat, iar cele trei partide care il sustin in Parlament au facut zid in jurul oligarhului).

Pe de alta parte, avem in strada un amalgam toxic. Fara sa negam ca exista un grup legitim de moldoveni care cer stoparea coruptiei si reformarea statului, indiferent de orientarea politica a Guvernului, nu putem ignora evidenta. Iar evidenta ne arata ca trei crai de la Rasarit au acaparat si intretin acest protest si, folosindu-se de forta sa, cer alegeri anticipate, stiind, dupa cum o arata si sondajele, ca ar pune mana pe putere in Parlament.

Este vorba despre Renato Usatii, om de afaceri sponsorizat de Moscova si cu implicare in retele de crima organizata, ales primar in Balti, care are „Partidul Nostru”, de Igor Dodon, deputat si presedinte al Partidului Socialist (a se citi comunist), cu pozitii politice pro-ruse, si de Andrei Nastase, un avocat cu un trecut discutabil, care s-a instalat in fruntea protestatarilor, infiintand alaturi de altii ca partid politic Platforma „Demnitate si Adevar” (despre el, presa de peste Prut sustine ca desi clameaza pro-europenismul si anti-oligarhia, reprezinta interesele a doi oligarhi fugiti din Moldova, fratii Topa).

Despre Nastase, nu este clar inca daca este adeptul dictonului „fa-te frate cu dracul, pana treci puntea” – care ar permite intrarea in jocul politic care ia deciziile la Chisinau si vocii societatii civile – sau daca urmareste alte interese. Discursul sau demagogic (nu au existat agresiuni si distrugeri la Parlament, saptamana trecuta, ele au fost comise de autoritati (?!)) si recenta afirmatie ca ar fi gata sa „puna batista pe tambalul” traseului european al Moldovei, pentru o perioada, pentru a permite convietuirea la putere cu Usatii si Dodon, inclina insa greu balanta.

Intre aceste doua realitati, se mai gaseste una. Moldovenii care chiar s-au saturat de tot acest joc care, de 25 de ani, nu ii duce nicaieri, doar ii afunda. Exponentul la nivel inalt al acestei parti pare sa fie Maia Sandu, fost ministru al Educatiei, propusa la un moment dat premier, personaj scolit peste Ocean si care pare sa se bucure de incredere in Romania, dar si in SUA. Totusi, aceasta parte a ecuatiei, inclusiv Maia Sandu, solicita si ea alegeri anticipate, fara a tine cont de urmarile acestora, iar in mod inexplicabil nu se delimiteaza in niciun fel, in strada sau prin aparitia unor voci distincte de lideri, fata de cei trei crai controversati care au acaparat protestele si negociaza cu puterea.

In fata acestei oferte, Romania, SUA si UE par sa fi ales, ca pe Dambovita, raul cel mai mic. Prefera sa discute cu un guvern instalat legal, chiar daca discutabil din punct de vedere politic, pentru ca acesta constituie un partener de dialog stabil. Nu prefera haosul anticipatelor, din care ar avea de castigat doar Usatii, Dodon, comunistii si poate, cu greu, o mana de reprezentanti ai strazii si societatii civile, pentru ca asta ar insemna sa faca un pas inapoi in fata Rusiei. Iar dupa precedentul Ucraina, acest lucru este inacceptabil. Poate ca nici nu se tem atat de mult de Plahotniuc, pentru ca omul pare fidel unei singure politici - cea a banului, iar inlaturarea sa poate fi facuta printr-un sistem de justitie functional, scos de sub controlul politic.

Peste Prut, aceasta tactica i-a facut pe multi sa strige ca Romania, UE si SUA il sustin pe Plahotniuc si „marionetele” sale. Nu despre asta este vorba. Iar efortul Romaniei de a transmite un mesaj de stabilitate catre Moldova, dublat in acelasi timp de o solicitare ferma de reforma, care sa vina in sprijinul cererilor societatii civile legitime, care protesteaza de luni de zile la Chisinau, s-a vazut astazi, cand noul premier Pavel Filip a fost primit la Bucuresti, de catre Klaus Iohannis si Dacian Ciolos, acesta din urma conditionand prima transa de asistenta financiara catre Moldova de o lista de reforme implementate urgent de guvernul Filip.

Pe Dambovita, aparenta pasivitate a Romaniei fata de Moldova a fost interpretata in fel si chip, dar rareori cu creier. Ca ne-am abandonat fratii, ca sprijinim oligarhii, ca trece istoria pe langa noi (lucru nu tocmai neadevarat, daca e sa ne uitam la ce a facut concret Romania in ultimii ani, pentru a aduce Moldova mai aproape de Europa, cu exceptia faptului ca am inlesnit obtinerea buletinului romanesc).

Eternul interventionism national pe care Romania ar trebui sa il practice in Moldova, din considerente de nostalgie istorica total neadaptate la realitatile zilelor noastre, a prins glas si acum. Ce mai, s-a dansat iar hora Unirii. Nu se stie ce interventii ar dori aceste voci „unioniste” in Moldova, insa in general miros exact a lucrurile pe care cei mai multi le acuza in politica externa practicata de Rusia.

Moldova nu poate fi salvata prin unirea cu Romania, nici prin interventii brutale de la Bucuresti. Acest lucru nu este dorit nici de o majoritate a populatiei din Moldova si nu este un proiect fezabil nici pentru Bucuresti, din absolut niciun punct de vedere. Economic ar fi un dezastru, geopolitic ar fi o catastrofa (vezi Rusia si politica sa de neacceptare a inghitirii zonelor-tampon de catre Occident).

Moldova se poate salva singura, sprijinita si ghidata din afara printr-un sistem natural si modern de sanctiuni si recompense, iar pentru asta trebuie sa incetam sa o mai privim ca pe un apendice al Romaniei, ci ca pe un stat care trebuie sa reuseasca sa stea pe propriile picioare, alaturi de Romania.

In ceasul al 12-lea, asta pare sa incerce acum Bucurestiul, prin conditionarea acordului de imprumut de implementarea unor reforme, insa pentru acest lucru e nevoie de stabilitate la Chisinau. Si de un Guvern care sa vrea sa dialogheze cu Bucuresti si Bruxelles, nu cu Moscova si cu Uniunea Eurasiatica.

In acest moment, Moldova este prinsa politic intre doua belele: un guvern si un premier prefigurati ca marionete, pana...

Posted by Andrei Luca Popescu on Tuesday, January 26, 2016 /* (c)AdOcean 2003-2015, thinkdigital_ro.gandul.info.all site.600x152_up_300x250_560x152_final art */ ado.slave('adoceanthinkdigitalrolaitgqdlpt', {myMaster: 'gspR_wc1HDIbfbwQluvEf3MuEE6qPkMxR5RjiYToGJ7.f7' }); Citeste si Interesantul national Citeste si Orientul Mijlociu in Anul Maimutei de Foc Citeste si Intunericul si cartile

---

Publicat de : ---
Data publicării: 27 Ian 2016 - 05:25