'Alternativa Ciontu' [1]

Dacă ne uităm cu atenție în urmă, episodul cu 'lovitura de partid' a lui Corneliu Ciontu apare ca prima criză majoră din istoria partidului fondat și condus cu autoritate de Corneliu Vadim Tudor.

Epurări au mai fost, unele chiar violente, dar fără ca ele să lase urme notabile în structura și în ponderea de piață a formațiunii. Dependent de Vadim, partidul a crescut și a scăzut odată cu conjuncturile care l-au pus pe acesta în situații mai favorabile sau mai delicate.

Cu Ciontu lucrurile stau oarecum altfel, față de tot ceea ce s-a întâmplat până în prezent. Personaj șters, lipsit de charismă, acesta s-a evidențiat - ca și alții - printr-un devotament total față de tribun, căruia îi datorează întreaga sa carieră politică. El s-a diferențiat însă de ceilalți prin mesajele mai ponderate pe care a reușit să le desprindă din discursul radical al șefului și să le transmită mai departe.

Ani la rând, în Parlament, Ciontu a fost omul cu care se putea discuta, se putea negocia și ajunge la o soluție pe care contactul direct cu Vadim n-ar fi permis-o. Ajunsese chiar să simbolizeze, într-un fel, 'PRM-ul cu față umană' și Vadim s-a folosit din plin de aceste calități.

Este, în cele din urmă, chiar explicația faptului că în tentativa de a dobândi o onorabilitate de tip european și printr-o retragere strategică din prima linie, Vadim l-a ales chiar pe Ciontu să-i țină locul, cu convingerea că acesta nu are nici veleități și nici capacitatea de a-i pune în pericol supremația în partid. Cu tot scandalul declanșat din Muntenegru, continuu să cred că n-a fost vorba decât de regizarea unei manevre spectaculoase prin sacrificarea unui pion care, oricum, nu conta pe eșichier.

Ciontu nu este un Buharin, iar Vadim seamănă cu Stalin doar în privința unor metode, nu și a soluțiilor. Aruncarea peste bord a lui Ciontu într-o manieră care este, dealtfel, proprie mai tuturor formațiunilor noastre politice, democrația de partid nefiind decât o teorie, s-a vrut un semnal de regenerare a unui PRM moleșit atât de o perspectivă europeană mai concretă cât și de preluarea și confiscarea mesajelor radicale de către însuși președintele Băsescu.

Ciontu amenință cu formarea unui nou partid. Nu cred în reușita sa. Nu are nici forța și nici mesajul necesar. Un PRM cuminte nu mai e PRM. Iar Ciontu nu aduce nici pe departe cu un Vadim, capabil să-l salte și să-l distingă în fața electoratului. 'Criza Ciontu' va rămâne un episod ca oricare altele, din istoria unui partid cu vârfuri neașteptate dar și cu descreșteri spectaculoase.
Publicat de : Octavian Andronic
Data publicării: 07 Iun 2005 - 07:30
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=4803&titlu='Alternativa_Ciontu'