Clara pacta [1]

Daca atunci cand treci prin oras iti iei ragazul sa vezi ce este in jur iti vin idei

. Sigur ca vezi numeroase magazine (mai ales second hand), farmacii, banci, dar mai exista si spatii verzi.Da, municipalitatea, care ingaduie taierea copacilor ca sa faca loc parcarii pe trotuar, care taie arbustii (cu riscul de a lasa fara adapost pasarelele care s-au incapatanat sa mai imparta orasul cu noi), are sarcina dificila de a raporta cresterea metrilor patrati de spatiu verde pe cap de locuitor. Asa ca seamana iarba pe mici petice de pamant intre drumuri, pe langa parcari. De fiecare data cand ploua, si am avut parte de toamna si iarna umede, acele petice care ar trebui sa fie cu iarba se transforma intr-un spatiu cu noroi mestecat de talpile celor pe care nu ii intereseaza decat « graba » personala.

Primul impuls este sa te intrebi daca nu le este neplacut sa isi murdareasca pantofii (si sunt nenumarati oameni ingrijit imbracati), apoi iti pui intrebarea de ce nu le pasa de propria contributie baneasca la amenajarea unui spatiu urban agreabil pentru noi toti. Eu ajung sa imi explic acest act minor, dar propriu oricarei asezari umane de la noi din tara.

Am fost « educati » de cateva decenii, dar mai abitir in acest sfert de veac irosit sa alergam haituiti de cele trei, ba patru puteri din statul (zis) de drept ! Ziua incepe prin ati pune problema cum sa faci sa fii si tu intre cei ce se descurca.Haituiala asta ne-a facut insensibili la ceea ce este in jur si am ajuns sa « ne balacarim in noroiul tranzitiei interminabile ».

Puterea executiva s-a straduit sa « valorifice » tot ce a creat bun s-au rau poporul acesta in epoca comunista. Daca n-a invatat din nici o experienta ca “privatizarea” cu orice pret este in defavoarea noastra, a ceea ce ar trebui sa fie Romania, ma face sa cred ca nu au vrut sa faca altceva decat sa profite de « firimiturile » de la privatizare. Daca rezultatul este distrugerea a tot ce fusese industrie romaneasca si sporirea somajului, eu vad cu spaima ca cel mai mare dezastru este ca a disparut acea clasa de specialisti onesti care au ajuns pe drumuri sau au facut propriile firme, praduite de reteaua de controale nesfarsite ale celor care in numele “echitatii” trateaza pe oricare dintre noi drept hot…

Acesti specialisti de buna calitate NU au avut CUM sa asigure o noua generatie de buni profesionisti, caci din facultate in cel mai bun caz se iese cu niste cunostinte teoretice… Inginerii romani au facut mari baraje, au asfaltat sosele mai rezistente decat scumpele noastre autostrazi degradate inainte de a intra in uz, au exportat tehnica de extractie si prelucrare a petrolului s.a.m.d..Astazi nu avem firme locale in stare sa efectueze lucrarile necesare, importam firme straine (Bechtel!) si platim expertiza cat nu face pe alte meridiane toata lucrarea si punerea ei in opera - vedem rezultatele.

Oare cineva vede? Prin privatizarea Postei Romane tot ce a creat ea de la Al. I. Cuza si Carol I incoace va fi transferat in proportie de 51% unui investitor care « va lua masurile pe care le va socoti de cuviinta ». Noi romanii trebuie sa ne multumim cu afirmatia de mult contestabila ca privatizarea este singura posibilitate de a redresa o firma, fie ea si strategica, asa cum sunt Posta Romana si Caile Ferate, caci nu ? statul roman este incapabil sa administreze ceea ce ii apartine. Cei care guverneaza nu observa si nici justitia nu se sesizeaza ca toate aceste institutii si intreprinderi au fost ani buni capusate si apoi se vand la fier vechi de proprietarii nemultumiti cu profitul pe care ar trebui sa si-l asigure prin buna dezvoltare si administrare (vezi mai nou Rafo-Onesti) si atunci castiga cu mult mai mult decat au cheltuit cu respectiva firma, vanzand-o la fier vechi sau ceea ce este util, unor firme din tarile de origine. Chiar nimeni nu raspunde pentru aceste pierderi incomensurabile, doar pentru ca in catastifele guvernamentale s-a sters existenta acelui obiectiv in momentul « incheierii privatizarii » fara nici o conditie in privinta continuarii spre mai bine a respectivei activitati, spre folosul angajatilor si statului.

Puterea legislativa s-a pus pe treaba imediat dupa revolutie si a eliminat legile « comuniste », nu si a secretului de stat, multa vreme. Absenta unor legi, precum cea de protectie a patrimoniului cultural prelungita un deceniu, a fost deliberata, caci s-a putut “opera” in voie pentru a se valorifica in folos propriu tot ce era la indemana. Monumente si situri care au supravietuit celor doua razboaie mondiale si epocii comuniste s-au transformat in ruine, au disparut.Dar legiuitorii au lucrat in unele domenii fara odihna, astfel ca avem o legislatie extrem de bogata, care poate fi folosita pentru a acoperi tot ceea ce isi doresc cei care se folosesc de « puterea legii ». Sunt legi care s-au schimbat atat de des ca nici nu apuci sa te familiarizezi cu una si NU mai corespunde (CUI?); Vorbesc doar de ceea ce cunosc nemijlocit: Ordonanta 43/2000, adoptata in 2001, modificata in 2003 si 2005 cu scopul de a permite acordarea de descarcare de sarcina arheologica a oricariu sit sau monument in favoarea UNOR INVESTITORI bine « cotati de experti independenti». Mai deunazi am auzit ca se pune in discutia parlamentului o noua lege a minelor. Legea 68/1998 a fost inlocuita cu legea 85/martie 2003, lege care prin art. 11 facea imposibila exploatarea aurului de la Rosia Montana, sit de importanta exceptionala pentru patrimoniul national cf legii 5/2000, anexa 3. Dupa ce s-a preconizat modificarea legislatiei in vacanta de vara 2013, cu scopul de a demara proiectul monstruos de la Rosia Montana-Bucium2 s-au propus modificari la legea minelor, modificari care au scos in strada manifestanti in Cluj si Bucuresti si au fost respinse de Senat si Camera Deputatilor in decemrie 20133.

Regatul Romaniei care isi exploata in folos propriu resursele a avut doar doua legi, una din 1895 pentru Romania mica si alta din 1924, dupa crearea Romaniei mari. În acea perioada, aurul din Apuseni putea fi exploatat chiar si de concesionarii-tarani. Acum, concesiunile si proprietatile acestor minieri din tata in fiu sunt ignorate, guvernantii acordand concesiuni de mii de km patrati unor investitori fara capital, dar « instruiti » in jocuri de bursa si sponsorizari (inclusiv pentru « expertii independenti » care astfel afirma ca albul este negru).

Ignoranta a facut casa buna cu reavointa – exista legi cu adresa, facute sa serveasca interese de grup cu « puteri oculte » cum sunt mafiile din silvicultura, din retrocedari, din transformarea spatiilor verzi in mall-uri si a fostelor fabrici in terenuri la dispozitia gastii imobiliarelor… Dar exista si legi redactate intr-o maniera care il face pe oricare dintre romani sa se intrebe ce scoala au urmat cei care le-au redactat. Urmarea este ca nici analizand gramatical frazele nu poti fi sigur daca ai inteles intentia legiuitorului, asa ca prin abilitatea avocatilor orice este acoperit de « enuntul » acestor articole de lege.

Legi, normative, anexe, tot felul de modificari care au produs acest haos organizat, in care oricine este pasibil de puscarie, dar cei care sunt in spatele malaxorului in care s-a distrus pe termen lung economia romaneasca sunt infailibili. S-a creat o populatie in goana permanenta: cea care a ramas fara mijloace de existenta si adapost, cea famelica, alergand dupa o felie de paine si un acoperis, si cea care care alcatuieste «elita postdecembrista» precipitandu-se dupa averi exorbitante precum cele ale emirilor - totul sub auspiciile legalitatii „originale”.

Justitia in mentalul general este cea care pleaca balanta in fata celor care au puterea financiara sau puterea politico-administrativa. Puscariile sunt asa de pline ca au acelas numar de ani si cei care fura sa isi acopera lipsa painii, si cei care o fac in dispretul moralei si legii, profitand de pozitiile obtinute pe merit sau fara.

În epoca comunista, la Facultatea de Drept mergea putina lume, locurile erau ocupate de cei care deveneau juristi de intreprinderi sau ocupau functii administrative, in militie etc. si care trebuiau sa posede o diploma. Se stie ca dreptatea era atunci o chestiune dispusa de « organili », deci era o categorie obisnuita cu « legislatia iepocii ».

Am sperat ca generatiile noi vor fi adevarati oameni de drept. O masura principial buna – practica pe langa un magistru - a devenit o posibilitate de a perverti candidatii, caci se obisnuia o « contributie » baneasca pe care erau nevoiti sa o imprumute. Sumele vehiculate erau asa de mari incat cei care nu se descurajau deveneau captivi ai celor care au « sponsorizat » calificarea lor.O parte din ilustrii nostri juristi si politicieni cu ideologii « ferme » (nu pot sa nu ma gandesc la Dl. Valeriu Stoica) 4, dupa ce au dat tonul in crearea noii legislatii originale, s-au transformat in mari parteneri in concerne (daca termenul este propriu ?) cu sute de avocati care traiesc binisor din exploatarea haosului de ei creat !

În goana, se trece prin noroiul mizeriei proliferate pe toate canalele celei de a patra puteri. Cata presa a mai putut ramane independenta ? - in anii ‘90 cand mai existau fabrici de hartie, presiunea venea din scumpirea sau disparitia hartiei. Etapa superioara a fost crearea trusturilor. Nu este de mirare ca prin mimetism acestea au acelas discurs indiferent daca unele personaje sunt preferate altora… Rolul educativ, practic, nu mai exista. La TV se face precizare ca anume programe nu pot fi vizionate de copii, dar « promotiile » transmise la toate orele prezinta scenele de violenta si sex cel mai « atragatoare » pentru adultii invitati sa le vada. Cati copii sunt martorii acestor imagini menite sa le starneasca imaginatia bolnavicioasa?

Desigur, cine isi propune va gasi sursele de informatie obiective si comentariile la subiect, numai ca pentru marea masa programe ca ale OTV atrag mult mai degraba. Discutiile interminabile pe aceeasi tema se succed ore in sir, astfel ca cei care le privesc ajung sa creada ca ceea ce li se spune este adevarul gol-golut. Din acest motiv, la noi nu au loc dialoguri, ci lungi monologuri. Ignoranta nu mai supara pe nimeni daca se face « audienta ». Greselile gramaticale, folosirea termenilor cu alt sens decat cel corect nu sunt observate (in Romania nu mai sunt locuri, doar «locatii», toti sunt «fortuit » etc.

…)Omul, capitalul de care comunismul si-a batut joc, a ajuns acum o cantitate neglijabila. Nu vorbim de scoala (disparitia scolilor satesti) si universitate (numai recentele dezvaluiri ale modului cum se luau unele examene), nici de starea sanatatii, ci de tratamentul oferit omului de rand – cetateanului fara 4x4 - in spatiul sau de viata. Este cetateanul care nu scurteza drumul prin noroi, cel care merge pe trotuar. Sa nu fii cu un copil (in nici un caz in carucior), sa nu fii batran cu pasul sovaielnic sau cu vederea deficitara pe trotuarele cu borduri, dar numai gropi. Ba, mai sunt si trotuare refacute cu calupi de import, doar ca nu vei gasi decat rar o suprafata plana ; proiectantii sau intrecut in a face «accesuri » in panta pentru cele patru roti, ce sigur ar fi avut dificultati sa treaca peste bordura si trotuarul normal ca sa intre pe portile vilelor de mari dimensiuni ale celor ce se recomanda prin proportiile posesiunilor dezvoltate de pe o zi pe alta…

Timpul pedestrului trebuie ca este considerat mult mai ingaduitor decat timpul celor ce nu mai coboara din a lor masina, caci la intersectii, stopul pentru pieton nu tine decat atat cat sa treaca un tanar care nu pierde aparitia culorii verzi…

Daca in vechiul regim am stat si rabdat pentru ca securitatea veghea sa nu iti manifesti nemultumirile, azi suntem singuri vinovati ca lucrurile nu se schimba, nu se normalizeaza. Nimeni n-a reactionat atunci cand vointa a 7,5 milioane de oameni a fost dispretuita sub egida partenerilor nostri din Vest. Nu am avut energia sa ducem o treaba la bun sfarsit…

Modelul polonez nu ne prea inspira, cu toate ca am avea destule motive sa il analizam! Uite unul de esenta; Inima lui Chopin, salvata in timpul distrugerii Varsoviei, a fost repusa in catedrala Varsoviana de indata ce Polonia a revenit intre tarile lumii. INIMA REGINEI MARIA, care a batut fierbinte pentru tara romana si pentru fiecare om al ei, a fost scoasa din caseta primita de Regina cadou de la doamnele romane, in care ea insasi a dorit sa ii fie pusa, pentru ca aceasta caseta sa fie expusa in TEZAURUL ROMÂNIEI, in Muzeul National de Istorie! Cata saracie de spirit ! Unde este respectul de valorile nationale, de eroii care ne-au servit tara in conditii disperate ? Cum ne mai socotim demni de ceea ce au facut stramosii nostri ? Cum accepta Patriarhia Romana acest act de impietate la adresa unui uns al Lui Dumnezeu, ca de la Ministerul Culturii, odata si al Cultelor si Patrimoniului, nu ai pretentii dupa ce ii cunosti <performantele>.

Va veni primavara si poate va zbici noroaiele si vom refuza sa mai intram in ele. Cat de simplu pare ! Avem doar de privit in jur, de gandit si fiecare pe bucatica sa de competenta sa cream valoare, sa nu mai acceptam dictatul unor suspusi pe criterii fals-competitive si sa actionam benefic pentru noi toti ca membri ai unei societati constiente de sine, constiente de drepturile si de obligatiile sale. Reforma se poate desavarsi mai cu seama daca porneste de la societatea civila, de la cei care vom fi beneficiarii ei. Trebuie sa invatam sa fim solidari si sa facem ceea ce facem cu daruire, bine !

Consiliul Legislativ ar fi cel care ar trebui sa purceada la o analiza competenta si serioasa a intregii legislatii. Cum de la infiintare, activitatea Consiliului pare sa nu fi izbutit sa contribuie la instituirea unei legislatii clare si atat de bine definita ca sa slujeasca pe termen mediu, chiar lung societatea romaneasca, singura sansa este ca oamenii de specialitate, si nu in ultimul rand cercetatorii Institutului de stiinte juridice al Academiei Romane sa purceada la analiza completa, premergatoare unei actiuni de asanare a legislatiei. Cei care sunt implicati in domeniile pe care le defineste legea ar trebui implicati pentru a se alcatui legi clare, la obiect, fara portite de evitat legea! Nu se va opri coruptia, proliferarea mocirlei (ca sa raman in termenii metaforei de la care am plecat) atata timp cat legislatia si justitia nu vor deveni impartiale, drepte si corecte. De ce sa fie acceptate schimbari ale legii cand ii vine bine unui initiator, doar ca sa fie acoperite nedreptati si ilegalitati? Ploconismul si clientelismul nu mai trebuie tolerate.

Nu suntem supusii celor pe care-i votam, suntem oameni LIBERI si RESPONSABILI, interesati de ceea se intampla in tara noastra si ce vom lasa urmasilor nostrii! Trebuie doar sa ne luam rostul in propriile maini!


Publicat de : ---
Data publicării: 18 Feb 2015 - 05:29
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=44616&titlu=Clara_pacta__