Vadimisti si umanisti liberschimbisti [1]

Dintre cele patru organizatii politice care, in acest moment, se autodefinesc ca facand, sub aspect doctrinar, parte din marea familie a popularilor europeni, doar unul este autentic de dreapta.

Respectiv Partidul Popular Crestin Democrat, pentru ca, de la infiintare, cand se numea PNTCD, si pana in prezent, indiferent de plaja electorala pe care a acoperit-o si de statutul pe care l-a avut - in opozitie ori la putere - a militat, consecvent, pentru marile idei conservatoare. Celelalte formatiuni, UDMR si, mai recent, PPRM si Partidul Conservator Roman, adica PCR - pana alaltaieri PUR - sunt un fel de jolly jockeri. Care au capacitatea de a-si schimba doctrina la comanda. In functie de cum bate vantul. Iar acum, vantul european pare a umfla panzele popularilor. Daca pana in acest an aceasta capacitate a unor formatiuni politice de a se travesti era doar una dintre simptomele romanesti ale unei tranzitii care scotea la lumina nu numai valori ale Romaniei, ci si toate laturile interesate de parvenitism politic, acum exista riscul exportului unor asemenea doctrine contrafacute.

Inca de la sfarsitul lui 1989, la scurt timp dupa ce Ion Iliescu promisese ca Frontul nu se va transforma niciodata in partid politic, angajamentul a fost incalcat, iar enuntul a fost facut de Brucan, la una dintre primele conferinte de presa, care s-a desfasurat in Sala Ronda a Hotelului Intercontinental, in fata a numerosi ziaristi romani si straini. Ei bine, Frontul urma sa se transforme in partid si sa participe la competitia politica. Dar cum putea proceda Iliescu, pentru ca in primul organism preconstitutional de conducere colectiva a vietii politice romanesti sa poata obtine autoritatea suprema, in conditiile in care trei partide istorice evoluau deja pe scena publica? Este vorba de taranistii lui Coposu, de liberalii lui Campeanu si de social-democratii lui Cunescu. Solutia era o astfel de impartire a tortului politic incat Iliescu si formatiunea sa hibrida, alcatuita din comunistii esaloanelor 2 si 3, sa poata ramane pe val. De aceea, abilul om politic, de altfel singurul personaj care si-a facut intreaga existenta o meserie din politica, a pus in aplicare un truc. Cu ajutorul profesorului N.S. Dumitru - un sociolog de marca a carui cariera post-decembrista l-a plasat un timp printre fruntasii partidului criptocomunist - Ion Iliescu a declansat o vasta operatiune, prin care au fost create, peste noapte, zeci de partide. Evident, liderii acestora urmau sa faca front comun cu Iliescu, zdrobind practic, prin numar, cele trei partide istorice. Scopul a fost indeplinit. Cele cateva zeci de partide si-au luat diverse denumiri intr-o tentativa, deloc intamplatoare, de a demonstra opiniei publice interne si externe ca in Romania s-a instaurat un pluripartidism efervescent. Una dintre aceste formatiuni de buzunar de tip jolly jocker - pentru ca nici un partid dintre acestea nu avea de fapt o doctrina - a avut chiar umorul de a se intitula "autoschimbist". Treptat, dupa ce si-au indeplinit misiunea, ele au disparut de unde au venit. Adica din groapa de gunoi a istoriei. Cele trei partide jolly jocker, care astazi se autodefinesc ca fiind de dreapta, nu sunt altceva decat ecouri ale amplei operatii diversioniste initiate de Iliescu la inceputul tranzitiei.

UDMR s-a grabit sa se inscrie in marea familie a partidelor populare europene, motivand ca are o ideologie de dreapta. Este fals. Un partid care poate sta in orice tip de coalitie - deci si de stanga - nu poate fi, sub nici o forma, o formatiune de tip conservator. Cu atat mai mult cu cat UDMR si-a circumscris demersurile politice in general obtinerii si garantarii unor drepturi pentru comunitatea maghiara. Cum poate motiva un partid care se autointituleaza popular uluitoarea coincidenta ca, dintre zecile, poate sutele de mii de membri pe care ii are, nu exista - poate doar cu cateva exceptii care confirma regula - nici un roman? Sa nu fie nici un roman cu adevarat de dreapta? Mai flagrante sunt imposturile partidelor conduse de Vadim- Ciontu si Voiculescu. Primul a facut parte din "patrulaterul rosu" si intotdeauna s-a pronuntat contra privatizarii, democratizarii economice si societatii de tip deschis. Nici pomeneala de politica de dreapta, cu exceptia nationalismului afisat, care de fapt a fost anti-maghiarism. "Umanistii" lui Voiculescu sunt un partid de buzunar, un fel de SRL al omului de afaceri, lipsit cu desavarsire de vocatie doctrinara si de altfel, lipsit si de vocatie parlamentara, de vreme ce si-a plantat doar printr-un truc imoral reprezentantii in Senat si Camera Deputatilor.

Aceste partide jocker, afisandu-se ca fiind de dreapta, nu pot decat sa polueze viata politica romaneasca, sub aspect doctrinar si sa reprezinte o grava diversiune, pe cale de a fi exportata la nivel european.
Publicat de : Sorin ROSCA STANESCU
Data publicării: 09 Mai 2005 - 11:27
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=3916&titlu=Vadimisti_si_umanisti_liberschimbisti