Spargerea Alianței prin fuziune [1]

Dacă tot n-a ținut cu anticipatele, Alianța mai încearcă un alt subiect de dezbatere publică: fuziunea PNL-PD. Călin Popescu-Tăriceanu vrea să-și onoreze, astfel, angajamentul asumat la preluarea partidului de la Stolojan.

Lipitura dintre cele două entități politice e privită ca o șansă de “sporire a coeziunii politice”. Lucru perfect adevărat și, mai ales, necesar, cu atât mai mult cu cât democrații și liberalii au început să funcționeze cu două viteze, chiar și în interiorul echipei guvernamentale. PNL e din ce în ce mai dezavantajat de portofoliile pe care și le-a ales la marea împărțeală din decembrie. Oamenii lui Tăriceanu au pus mâna pe demnități cu vizibilitate mare, pe ministere cu rulaj financiar consistent. Din păcate, puține dintre ele și-au găsit titulari pe măsură. Rând pe rand, miniștrii liberali au intrat în ochiul ciclonului, unde riscă să fie măturați de valul indignăriii publice sau de jocurile politicianiste. Ionuț Popescu de la Finanțe și-a ridicat în cap o bună parte din mediul de afaceri după ce a compensat relaxarea de 16 la sută cu flotările fiscale impuse prin alte majorări de taxe.

Mircea Cinteză a reușit să reinventeze cozile de la farmacii, dând forme grotești luptei pensionarilor pentru supraviețuirea lunară. Lor li s-a adăugat, de pe flancul parlamentar, și molfăitorul de vorbe Eugen Nicolăescu, atacând furibund, în numele partidului, pâlcurile firave de solidarizanți cu ostaticii din Irak, pe care i-a gonit la casele lor. Lovitura în plin la imaginea PNL a venit chiar de la șeful partidului. Tăriceanu s-a găsit să-i obrăznicească, de pe geamul Audi-ului de protocol, pe sinistrații din Timiș, care cereau pașnic doar niște petice pentru corturi.

De partea cealaltă, miniștrii PD fie stau “la scuteală” – cazul omului invizibil de la Transporturi și al cvasinecunoscutului Dînga de la Integrare -, fie își croiesc reputația de persoane potrivite la portofoliul potrivit: Blaga la Interne și Miclea a Educație. Întăriți cu transfuzii de la Cotroceni, pediștii au prins glas și cer deja renegocierea raportului de forțe în Alianță. Sunt invocate sondaje de opinie care ar confirma creșterea popularității PD. De aici, concluzia firească: ponderea de 1,3 la 1 în favoarea PNL, pe care s-a construit protocolul preelectoral, trebuie reconfigurată în beneficial democraților. Aici pare să fie obstacolul principal în calea fuziunii. Inversarea raportului de forțe, așa cum pretinde PD, e inacceptabilă pentru orgoliul lui Tăriceanu și nu numai. Negocierile, dacă ele ar demara așa cum a sugerat premierul, se anunță cumplit de anevoioase, dacă nu chiar imposibil de relizat. Ele ar naște adversități în interiorul Alianței, și așa destul de segregată. E drept că un rol important în evoluția tratativelor l-ar avea alegerea unui nou președinte al democraților, deși probabil că nici Videanu, nici Blaga nu s-ar dovedi mai permisivi decât blândul Boc.

Până când se va lămuri dacă ambițiile pot fi împăcate, nu e exclus ca democrații să aleagă calea opusă fuziunii: politica pe cont propriu. De aici, li s-ar deschide două drumuri: fie cel spre băncile opoziție: de unde tactica de hărțuire perefecționată chiar de Băsescu le-ar aduce beneficii la un viitor scrutin, fie cel spre o nouă majoritate în care, de ce nu, chiar și PSD, cu Iliescu extirpat, și-ar putea găsi loc.
Publicat de : Adrian URSU
Data publicării: 05 Mai 2005 - 09:53
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=3846&titlu=Spargerea_Aliantei_prin_fuziune