Debarcarea lui Iliescu [1]

Debarcarea in stil democratic a lui Ion Iliescu contine si o normalitate. O normalitate tirzie si extrem de ciudata.

Chemarea adresata lui Ion Iliescu in vara trecuta sa se intoarca in PSD si sa-i preia destinele tine de arta prefacatoriei. Iar trintirea de la congres, de cinism. Din vara trecuta si de acum doi-trei sau cinci ani si pina azi nu s-au produs schimbari spectaculoase. Mai mult sau mai putin, relatia dintre partid si tatucul sau a ramas oarecum aceeasi. El ii dojenea sau chiar ii ameninta, dar nu trecea niciodata dincolo de cuvinte. El era saracul si cinstitul, cirligul de credibilitate la saracimea si proletariatul Romaniei, in timp ce adeptii si suporterii isi umpleau buzunarele. "Reforma" partidului s-a transformat insa nu in pedepsirea celor mai vajnici, ci in eliminarea protectorului. Daca Ion Iliescu si-ar fi dat seama ce se intimpla in jurul sau, atunci n-ar fi ajuns sa traiasca scenele de joi cind, dupa 15 ani, inca o tinea cu tovarasu’ si tot mai intepa aerul cu degetul sau il taia felii cu latul palmei pentru a da forta "indicatiilor pretioase". N-a inteles nimic din ce se petrece si de aceea nu s-a retras la vreme. Dimpotriva, a folosit toate prejudecatile si structurile ramase din comunism pentru a mai zabovi inca putin la putere. Schimbarea lui Ion Iliescu are doar aparent aerul unei restructurari a PSD-ului. In toata perioada premergatoare congresului nu s-a inghesuit nimeni sa propuna strategii sau viziuni. Nici in timpul lucrarilor nu s-a conturat vreo directie. Culmea este ca o privire pe lista victoriosilor ne trimite la o discontinuitate majora in raport cu electoratul traditional si ne obliga sa credem ca, fara sa fie un lucru dezbatut si adoptat de congres, pe nesimtite, s-a produs o alunecare spre centru. Cit de tare raspunde Mircea Geoana aspiratiilor electoratului traditional al PSD-ului? Lejer in diplomatie si in prestatiile mediatice, fostul ministru de externe este un mare necunoscut pentru jumatate din populatia tarii. Iubit nu este nici Adrian Nastase (mai degraba ostil, cu privirea sa de arendas). Ca sa nu mai vorbim de Rovana Plumb, Dan Nica si Corina Cretu, altfel modesti si fara influenta in partid. Ba, daca ii adaugam pe Ilie Sarbu si Ioan Rus, pe Titus Corlatean si Mihai Tanasescu parca am avea o lista scrisa acasa de Adrian Nastase, inainte de a pleca la serviciu. Cum va functiona PSD in raport cu electoratul sau traditional, situat in mediul rural? Sau cu pensionarii Epocii de Aur? Ce a rezultat din congresul de la sfirsitul saptaminii trecute nu lamureste in nici un fel viitorul gruparii. Nici in materie de directie, nici in materie de lupta pentru putere. Mircea Geoana a cistigat un titlu, dar nu si puterea. Influenta celor mai multi dintre vicepresedinti este extrem de mica. Socialismul fluturat de Ion Iliescu e si mai greu de sustinut de un partid care, la virf sau prin judete, are din ce in ce mai multe aparente oligarhice. Ion Iliescu cel sarac si cinstit a plecat. Mi-e greu sa cred ca o asemenea sintagma cu priza la milioanele de romani poate sta si pe umerii lui Adrian Nastase. Sau chiar ai lui Mircea Geoana! Victoria lui Mircea Geoana are si semnificatii pozitive. Partidul beizadelelor comuniste si al "activului de partid si de stat" s-a ales cu un presedinte capabil sa comunice cu lumea euroatlantica. Scena politica a cistigat un om mai putin contestat din punctul de vedere al trecutului si care, dupa doua campanii electorale lamentabile, reuseste o victorie aproape inexplicabila. Oricum, una de carambol! Anii urmatori ne vor dumiri asupra unui lucru extrem de important. Vom afla daca Mircea Geoana a cistigat ca urmare a negocierilor de culise sau ca urmare a unei tendinte puternice de modernizare a PSD-ului. Pentru moment, eu sint pe cale sa dau crezare doar primei variante!
Publicat de : Cornel Nistorescu
Data publicării: 25 Apr 2005 - 11:59
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=3646&titlu=Debarcarea_lui_Iliescu