P de la Prezidential [1]

29

.01.2008

O singura mare neliniste pare sa aiba Partidul Democrat Liberal: cum va reusi sa guverneze bine, dupa alegerile pe care „le va castiga”. Vicepresedintele PDL Valeriu Stoica spunea, zilele trecute, ca Romania a fost gestionata  „prost, ineficient, iar fortele politice, în ultimii 17 ani, au clacat si au esuat în guvernarea tarii”. Domnul Stoica are, desigur, dreptate, mai ales ca este una din persoanele care s-a aflat în interiorul guvernarii, odata cu CDR, ca ministru al Justitiei, a doua oara cu Alianta D.A., prin fostul sau partid – PNL. 

Dar temerile sale nu-si au locul. Niciun roman nu mai asteapta de la vreun partid salvarea, nimeni nu mai crede ca vreunul va fi capabil sa transforme economia ca o vaca subnutrita, în vitelul de aur. Dar unii sunt, poate, curiosi sa afle ce fel de guvernare le va oferi PDL. Or, la aceasta întrebare, democrat-liberalii nu au înca un raspuns.

Valeriu Stoica si-a exprimat îngrijorarea la o dezbatere cu titlul „Valorile si principiile dreptei romanesti”, desfasurat în urma cu cateva zile. Care va sa zica PDL ar face parte din dreapta romaneasca, din moment ce a fost invitat sa participe.

Numai ca formatiunea lui Boc si Stolojan nu este nici de stanga, nici de dreapta, ci se afla într-un limb ideologic, unde, alaturi de toti saracii cu doctrina, crede ca nu i se poate întampla nimic rau. El mosteneste lipsa de rezolutie a PD, descendent al social-democratilor din a caror familie europeana a facut parte pana acum doi ani, cand, din considerente politice, nu doctrinare, i-a parasit  pentru Popularii Europeni. Ii lipseste nu numai vocatia de dreapta, ci orice chemare ideologica, patinand pe un asa-zis centru, unde executa, uneori, un dublu-surub populist-nationalist. Fiind de niciunde, este greu de anticipat ce fel de guvernare  va oferi PDL, despre care se stie doar ca sustine cota unica de impozitare (idee liberala) si descentralizarea administrativa (idee basesciana).

Dar domnul Stoica nu are de  ce sa-si faca griji în aceasta privinta. Chiar daca, doctrinar, se contureaza cu încetinitorul, PDL s-a definit deja ca partid prezidential.  Traian Basescu a decis, în luna decembrie anul trecut, formarea lui, obligandu-i pe pedistii deloc fericiti de aranjament sa negocieze cu Stolojan si Stoica si intervenind ca mediator, atunci cand discutiile se blocau din cauza  ambitiilor si orgoliilor participantilor. PDL reprezinta proiectul politic pe jumatate împlinit al presedintelui, care, imediat dupa alegerile din 2004, le-a lansat liberalilor invitatia – refuzata de acestia – de a se contopi cu democratii într-un  megapartid.

Nu a izbutit „marea unire”, dar, dupa trei ani, a reusit „mica fuziune” cu grupul liberal desprins din PNL, într-un partid de talie înca mijlocie, pe care-l domina ca un pater familias. Niciun democrat - liberal nu iese din cuvantul lui. Toate declaratiile publice ale acestora sunt ecouri ale zicerilor prezidentiale, toate planurile au încoltit, mai întai, în mintea sefului statului. Peste doi ani, PDL se va numi PP (Partidul Popular, în traducerea oficiala), dar al doilea P tot de la Prezidential va veni.

Legarea ombilicala de o persoana aseaza PDL într-o situatie comoda, deoarece nu trebuie sa faca niciun efort pentru a se nutri si evolua singur. Exista însa si riscul sa se sugrume cu cordonul ori acesta sa se rupa si partidul sa ramana fara energia vitala. Pana la alegeri, nu se va întampla nimic din toate acestea, foarte probabil identificarea cu Traian Basescu, cel mai popular politician, ajutandu-i pe liberal-democrati sa castige proba electorala. Mai departe, lucrurile se complica, fiindca presedintele nu va mai tine loc nici de program, nici de buna guvernare.


Publicat de : ---
Data publicãrii: 29 Ian 2008 - 05:44
 

Link ºtire   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=28084&titlu=P_de_la_Prezidential