Demagogia legilor Constantin Gh. M. SerbAnescu "Parlamentul rusinii" [1]

Desigur, a folosit-o pentru un alt Parlament, dar nu stiu sa-i fi dat vreo motivare

. O folosesc si eu pentru actualul Parlament si, in plus, voi justifica folosirea ei. Consider insa ca, pentru a putea justifica folosirea acestei sintagme, "Parlamentul rusinii", este nevoie sa arat ce inseamna democratia. 1. Continutul conceptului de democratie Se stie ca democratia este definita de urmatoarele principii: a) Intemeierea puterii de stat pe vointa poporului Acest principiu se traduce prin faptul ca reprezentantii statului trebuie sa fie alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. b) Separatia puterilor in stat Potrivit acestui principiu, cele trei puteri ale statului - legislativa, executiva si judecatoreasca - trebuie sa fiinteze independent una fata de alta, avand insa dreptul de control reciproc intre ele, in vederea prevenirii si inlaturarii oricarui arbitrariu din activitatea lor. Impune, de asemenea, ca atributiile uneia sa nu se suprapuna peste ale alteia. c) Pluralismul politic d) Asigurarea drepturilor si libertatilor naturale ale omului tuturor cetatenilor tarii e) Reprezentativitatea Potrivit acestui principiu, unui parlamentar ii este conferita legitimitatea numai de faptul ca reprezinta majoritatea alegatorilor unei circumscriptii electorale, ceea ce obliga la adaptarea scrutinului uninominal, deoarece votarea pe liste eludeaza "votul direct" si impiedica exprimarea clara a "optiunii" alegatorului, reprezinta o manipulare deghizata a alegatorilor ce exclude relatia directa dintre ei si candidat. f) Inadmisibilitatea oricarei forme de privilegiu sau discriminare Acest principiu asigura moralitatea, are un rol esential in stavilirea coruptiei. Este insa zadarnicit prin eludare. g) Transparenta. Si acest principiu are rolul de a impiedica imoralitatea, coruptia. Pentru zadarnicirea lui au fost inventate doua ipocrizii: confidentialitatea si discretia. Ma voi opri in mod special asupra sa, deoarece nu este perceput in deplinatatea lui. Am prezentat principiile definitorii ale democratiei autentice deoarece sunt convins ca numai respectarea stricta a lor poate duce la: asanarea morala a societatii; stavilirea coruptiei; realizarea unei convietuiri armonioase in societate; solidaritate sociala; progres pe toate planurile; bunastare pentru toti membrii societatii. Remarc insa cu mahnire ca, dupa 1989 si pana astazi, democratia a fost si este inca inteleasa numai ca "pluralism politic si libertate", iar libertatea ca o "libertate totala" ce incalca aria libertatii altora, unii considerand ca "libertatea" ingaduie chiar si pervertirea naturii fiintei umane. Remarc cu consternare si faptul ca in toata aceasta vreme s-a propagat cu cinism si iresponsabilitate faptul ca "democratia este costisitoare", ascunzandu-se cu perfidie ca ceea ce o face costisitoare nu este nimic altceva decat "imperfectiunea ei", care faciliteaza imoralitatea, CORUPTIA. 2. Transparenta Ma opresc in mod special asupra acestui principiu definitoriu al democratiei, care are rolul de a apara moralitatea, dar care nu este inteles pe deplin si din aceasta cauza este cel mai nebagat in seama dintre toate principiile democratiei. Evenimentele recente din Camera Deputatilor au aratat ca deputatii nu tin seama de el catusi de putin si nici fostul si actualul prim-ministru. Pentru a-l face explicit, ca sa poata fi inteles de toata lumea, voi arata ce intelegea profesorul Tilica Dancau prin transparenta, cu 60 de ani in urma. In cartea sa "Apa vie", aparuta in 1947 - in care prezinta figuri de profesori si invatatori din diferite scoli ale tarii pe care le-a vizitat in calitatea de inspector general al Ministerului Educatiei si Invatamantului, pe care a avut-o inainte -, el scrie: "Pe profesorul Ion Banescu, fost primar de Constanta, revizor scolar si director al primei scoli normale din Dobrogea, l-am gasit prezent in sufletul cetatenilor, care isi aduceau aminte de el cu smerenie. Desi nu-l cunoscusem, imaginea lui mi-a aparut si l-am vazut cu lespede de unghiu la temelia sfintei biserici "Adormirea Maicii Domnului". L-am vazut aci, fixand temeliile, urcand schelele, indemnand cu vorba si cu fapta mesterii la lucru, pretuind picturile cu chipuri sfinte si randuind policandrele... La punerea pietrei fundamentale pentru zidirea primariei, l-am auzit vorbind: "As dori, daca s-ar putea, ca peretii acestei primarii sa fie facuti din cristal, pentru ca cei din afara sa vada tot ce se petrece inauntru."" Iata, asta intelegea profesorul Tilica Dancau prin transparenta, cu 60 de ani in urma. Asa credea el ca trebuie sa procedeze orice om cinstit" care a fost ales intr-o functie publica, sa permita celor care l-au ales sa-i vada, sa-i cunoasca indeaproape intreaga activitate, intreaga viata, pentru a se convinge ca lucreaza in interesul lor, iar nu pentru a-si face hotel la Azuga sau case in buricul Capitalei pentru sine si pentru "urmasii urmasilor sai". De aceea consider ca acest principiu are o importanta deosebita in cadrul democratiei, ii confera eficacitate in asanarea morala a societatii, in stavilirea coruptiei. 2.1. Cazul Adrian Nastase Cerbicia cu care Adrian Nastase s-a opus perchezitiei caselor sale de catre procurorii DNA dovedeste fie ca ignora voit, fie ca n-are habar de continutul democratiei, de principiul definitoriu al ei care se cheama transparenta si care-l obliga sa deschida larg usile caselor sale de la prima solicitare a ministrului Justitiei. Cred ca este locul sa relev diferenta dintre gandirea intelectualilor de dinainte de 1946, exterminati de comunismul totalitar si criminal, si a celor care au fost plamaditi de comunism. Ignorand faptul ca in materie civila nu poate invoca prezumtia de nevinovatie si opunandu-se cu vehementa perchezitionarii caselor sale, Adrian Nastase a dat nastere suspiciunii ca ar avea ceva de ascuns, ceea ce este un lucru foarte grav pentru un fost prim-ministru. Iar invitatia adresata unor ziaristi de a-i vizita apartamentul din Bucuresti mai mult i-a daunat decat i-a folosit: a) a scos in evidenta aroganta cu care sfideaza Justitia; b) a dezvaluit tarii intregi o opulenta ce a provocat aversiune, fiind prea mare contrastul dintre opulenta in care-si duce viata familia sa si saracia in care se zbate mai mult de jumatate din populatia tarii. Iar avutia sa, greu de justificat din salariu, i-a dat la iveala "preocuparea de a strange avere", indeletnicire ce demonstreaza ca a acordat mai putin timp intereselor tarii decat celor personale. Nu stiu daca Adrian Nastase isi da seama ca a procedat gresit, dar eu sunt convins ca, daca se conforma transparentei si deschidea cu amabilitate usile caselor sale pentru a permite perchezitia, in loc de a se opune vehement si a-i solidariza si pe deputati cu pozitia sa, ar fi iesit cu o imagine mult mai putin sifonata. In ceea ce priveste solicitarea deputatilor de a se exprima prin vot secret asupra cererii ministrului Justitiei pentru a se aproba perchezitionarea caselor lui Adrian Nastase si solidarizarea lor in respingerea acestei cereri, socot ca denota dispret fata de ceea ce se cheama transparenta, le pune in lumina oponenta fata de lupta anticoruptie, justifica folosirea sintagmei "Parlamentul rusinii". 2.2 Opinia premierului Tariceanu cu privire la legile sigurantei nationale in lumina principiului transparentei Declaratia premierului Tariceanu ca "PNL este "receptiv" la semnalele societatii civile potrivit carora exista posibilitatea ca prin legile sigurantei nationale sa fie restranse drepturile individuale ale cetatenilor" ("R.L." din 18 februarie 2006) o gasesc putin deplasata. Cum este posibil ca tocmai primul ministru sa sugereze ca "drepturile individuale ale cetatenilor", care sunt garantate prin Constitutie, ar putea sa fie restranse printr-o lege? Nu este si asta o gafa, ca si aceea cu neconstitutionalitatea Ordonantei DNA? Mai departe, Tariceanu declara: "In aceste conditii, principalul obiectiv din perspectiva sigurantei nationale trebuie sa fie asigurarea protectiei cetateanului si nicidecum acordarea unor competente suplimentare structurilor de informatii" ("R.L." din 18 februarie 2006). Fireste, este datoria primului ministru sa se preocupe de "asigurarea protectiei cetateanului", dar consider ca ridicarea acestei probleme in cadrul discutiei despre legile sigurantei nationale vadeste putin populism. Este adevarat ca in cazul retinerii la Parchet a "importantului" om de afaceri a aratat grija pentru "asigurarea protectiei" lui, chemandu-l la telefon pe procurorul general Ilie Botos, dar n-a manifestat nici un fel de ingrijorare in cazul luarii "dreptului la viata" al copilelor Larisa Chelaru (de 8 ani) si Andreea Dodan (de 6 ani), n-a dat nici un telefon la politia judetelor Iasi si Constanta, semn evident ca pentru Tariceanu este mai importanta "asigurarea protectiei" unui om de afaceri decat "apararea dreptului la viata" al unor copile. Si, daca aroganta lui poate fi trecuta cu vederea, aceasta atitudine de impasibilitate fata de luarea "dreptului la viata" al unor copile nu poate fi iertata. Tariceanu ne amageste ca se opune acordarii unor "competente suplimentare structurilor de informatii" fara sa indice insa de ce competente se teme. Bineinteles, nici eu nu sunt de acord sa se atribuie structurilor de informatii competente jurisdictionale. Si nici nu cred ca exista cineva care aproba asa ceva. 2.3. Cum trebuie sa voteze deputatii si senatorii? Raspunsul la intrebarea de mai sus reiese din continutul articolului 72 alin. 1 din Constitutie, in care se prevede: "Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului". Daca "nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturi", reiese clar ca votul nu poate fi secret, ca trebuie sa fie un vot deschis in conformitate cu principiul transparentei. Consider ca votul deschis - care ofera posibilitatea cunoasterii optiunii parlamentarului in orice problema - constituie cea mai buna, cea mai eficienta legatura intre parlamentar si alegatori care face de prisos deplasarea parlamentarului in teritorii si duce la economisirea "sumelor forfetare", deloc neglijabile. Consider ca in noua Constitutie trebuie sa se prevada expres ca orice lege si orice hotarare se adopta numai prin vot deschis, votul secret fiind admis numai la alegerea Biroului Permanent al Camerei si a comisiilor permanente, la inceput de mandat. Fiindca asanarea morala a societatii impune ca, mai intai, sa fie inlaturata putreziciunea din Constitutie. In ceea ce priveste solicitarea votului secret in adoptarea hotararii de aprobare sau de respingere a perchezitionarii caselor lui Adrian Nastase, revin cu aprecierea ca a nesocotit principiul transparentei, iar respingerea perchezitiei este dovada lasitatii si duplicitatii celor care au cerut vot secret, precum si a oponentei lor fata de lupta anticoruptie. Si constituie justificarea sintagmei "Parlamentul rusinii". 3. Adoptarea "Statutului parlamentarilor" Adoptarea "Statutului parlamentarilor" prin care parlamentarii si-au arogat privilegii - indemnizatii lunare si de "somaj", sume forfetare si diurne, cazare gratuita, transport gratuit, calculatoare si telefoane gratuite, pensii uriase etc. - ce sfideaza intregul popor roman, din care mai mult de jumatate traieste in saracie, constituie inca o justificare a folosirii sintagmei "Parlamentul rusinii". Prin aceasta lege, parlamentarii vadesc ignorarea cu aroganta si cinism a principiului definitoriu al democratiei, a "inadmisibilitatii" oricarei forme de privilegiu sau discriminare". Iar adoptarea ei si dupa ce presedintele Traian Basescu a retrimis-o Parlamentului spre reexaminare denota crasa insolenta. Cred ca imboldul ce-i determina pe parlamentari sa-si aroge privilegii il constituie "parerea" lor ca-s deasupra poporului care i-a ales si care-i plateste. Parlamentarii se dovedesc a nu fi in stare sa realizeze ca si ei sunt niste functionari ai statului, ce-i drept de gradul cel mai inalt, dar tot functionari. De altfel, in art. 69 alin. 1 din Constitutie se prevede: "In exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in slujba poporului". Si daca slujbas (functionar) semnifica "persoana angajata intr-o slujba (functie)", nu reiese clar ca parlamentarii, fiind "in slujba poporului", sunt functionarii poporului, ai statului? Si daca sunt tot functionari ai statului, ce au sarcina (functia) elaborarii legilor, cum de-si permit sa huzureasca arogandu-si privilegii peste privilegii, in timp ce poporul sufera de foame? Iar Antonie Iorgovan a justificat faptul ca parlamentarii si-au arogat atatea privilegii fata de toti ceilalti functionari ai statului prin faptul ca ei "in loc sa bata tablele in Cismigiu, au lucrat pentru neamul romanesc" ("R.L." din 8 octombrie 2004). Ce vrea sa spuna Iorgovan? Ca toti ceilalti slujbasi ai statului "bat tablele in Cismigiu"? Si nu tot "pentru neamul romanesc" lucreaza toti slujbasii (functionarii) statului? Pe cat este de hilara pe atat este si de insolenta declaratia sa. Jean-Fran·ois Revel considera ca "a utiliza direct sau indirect puterea politica sau administrativa... pentru a-ti procura avantaje in bani si bunuri inseamna a fi corupt". ("Revirimentul democratiei" pag. 242). Si, daca Revel gandeste astfel, eu n-am voie sa socot ca adoptarea "statutului parlamentarilor", prin care parlamentarii si-au arogat o serie de avantaje (favoruri, privilegii) in bani si bunuri fata de toti ceilalti slujbasi ai statului, reprezinta o forma vadita de imoralitate (coruptie)? Si Iorgovan o sustine fara pic de rusine. Nu-i reprobabil ca un profesor la Drept sa nu stie ce inseamna democratie? O cauza a existentei multiplelor forme de privilegii in Romania o constituie si faptul ca slujbasii statului sunt impartiti in "caste". Bineinteles, castele pe care s-a bizuit regimul comunist-totalitar si criminal sunt si cele privilegiate. In interviul pe care l-a acordat "Romaniei libere", Ion Mihai Pacepa afirma ca "siamezul securitate-justitie" a lipsit de libertate sute de mii de oponenti ai regimului totalitar. Este adevarat ca in art. 16 din Constitutie se prevede: (1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari; (2) Nimeni nu este mai presus de lege. Insa nicaieri nu se poate gasi mai multa ipocrizie. Se vorbeste de "egalitate in fata legii" si ca "nimeni nu este mai presus de lege", dar se ascunde in mod voit si perfid ca "legea" n-are caracter universal, ca fiecare "casta" isi are legea sa de salarizare, legea sa de pensionare, Casa sa de Asigurari de Sanatate etc., retetele cu medicamente compensate fiind onorate de farmacii in functie de casta, Casa de Asigurari de Sanatate careia ii apartine titularul retetei. In aceste conditii, se mai poate vorbi de "solidaritate sociala"? Se poate spune ca exista democratie autentica intr-o societate impartita in "caste"? Iar cel ce spune la televizor ca "democratia este costisitoare" nu ascunde din perfidie sau marginire ca "IMPERFECTIUNEA democratiei" este costisitoare pentru societate, pentru ca faciliteaza coruptia? Privitor la "imperfectiunea democratiei" ma opresc insa aici. Tratarea acestui subiect ar lua prea mult spatiu. L-am enuntat spre a provoca la reflectie. Totusi, nu ma pot abtine sa nu ma intreb: cand se va califica democratia autentica si in Romania? Fiindca, repet, sunt convins ca edificarea democratiei autentice va aduce asanarea morala, stavilirea coruptiei, convietuire armonioasa in societate, solidaritate sociala, progres pe toate planurile, bunastare pentru toti membrii societatii. Trist este ca dupa adoptarea "statutului parlamentarilor", reactiile liderilor politici in vederea refacerii imaginii partidelor lor au fost tot ipocrite. Emil Boc a propus promovarea unei ordonante de urgenta de catre Guvern prin care sa se elimine in totalitate acele prevederi din "statutul parlamentarilor" care ofera senatorilor si deputatilor privilegii. Tariceanu a propus, in acelasi scop, initierea unui proiect de lege. Geoana a facut o propunere aiurita ce nu merita sa fie reprodusa, dar tot ipocrita si insolenta. 4. Respingerea Ordonantei DNA Si respingerea, in ziua de 9 februarie 2006, a Ordonantei DNA - prin care se reusise dinamizarea luptei impotriva coruptiei cu obtinerea unor rezultate spectaculoase, prinderea in plasa DNA a unor "pesti mari", rechini ce se lafaiesc in Parlament - constituie o justificare a folosirii sintagmei "Parlamentul rusinii". In "Aldine" nr. 114 din 28 mai 1998, referindu-ma la cazul Gabriel Bivolaru, intrebam: "Nu-i rusinos ca Parlamentul sa fie perceput ca loc de aciuare a unor infractori?" Astazi, in intrebarea pe care mi-o puneam acum opt ani gasesc explicatia acestei respingeri; solidarizarea parlamentarilor (senatorilor) ca cei vizati de DNA. Aceasta solidarizare nu numai ca are o mare incarcatura de imoralitate, dar este si iresponsabila, fiindca se stie inca din 2004: "Coruptia la nivel politic" se situa in capul listei cu obstacolele ce stateau in calea aderarii Romaniei la UE. Jean-Fran·ois Revel spune: "Coruptia este unul din cele mai pernicioase mijloace de violare a democratiei". Eu as completa: "Coruptia este unul din cele mai pernicioase mijloace de violare a democratiei, de degradare a moralitatii si religiei, de degradare si deturnare a fiintei umane". Orice proiect de reforma a clasei politice este gol de continut si nu duce la nimic daca nu-si propune ca obiectiv principal "stavilirea coruptiei". Si cred ca s-ar putea realiza prin: a) respectarea stricta a principiilor definitorii ale democratiei; b) asimilarea risipirii banului public cu savarsirea unui act de coruptie, asa cum si este; c) eliminarea din viata politica a coruptilor. Ca "provocare" imi permit sa afirm ca un subiect de mare interes in Romania, in conditiile actuale ale luptei impotriva coruptiei, ar putea fi "analiza diferitelor forme de risipire a banului public". Si cred ca in cadrul acestui subiect s-ar putea incadra si infiintarea de catre Adrian Nastase a "Cancelariei primului ministru", pe care Tariceanu nu s-a grabit s-o desfiinteze. Si acordarea prin "lege" a statutului de "secretar de stat" prea multor indivizi din multele "colegii", "comisii" si "consilii" este tot o forma de risipire a banului public, o forma de conferire a unor "favoruri de stat" ce se confera uneori chiar si unor impostori. Este insa o modalitate inadmisibila democratiei autentice, dar pentru folosirea careia nu se manifesta retinere nici din partea lui Tariceanu. Si tot ca "provocare", cred ca ar fi interesant si instructiv sa se arate de cate sute de ori sunt mai multi "generali" astazi decat in 1940, inainte ca Romania sa fie "ciopartita". Si cat de multe n-ar mai fi de spus pe tema acordarii unor "favoruri de stat" ce apasa greu pe umerii poporului roman! De aceea ma revolta obraznicia celor care spun ca "democratia este costisitoare", tainuind din perfidie sau marginire ca pentru poporul roman este costisitoare numai "imperfectiunea democratiei" care faciliteaza coruptia. Si cred ca este locul sa precizez ca "imperfectiunea" nu priveste modul in care este gandita si conceputa "democratia", adica nu se refera la conceptul de "democratie", ci priveste felul in care este primita si pusa in practica democratia, consideratia, respectul ce i se acorda si de care depinde eficienta sa. Am aratat mai sus ca democratia este mutilata, in Romania, prin insasi Constitutia tarii. Si s-ar putea scrie mult pe tema aceasta. Iar in aceasta privinta nu poate fi suspectata decat impostura, impostorul considerandu-se atoatestiutor. De aceea cred ca lupta impotriva coruptiei trebuie sa includa si izolarea impostorului, caci impostura si coruptia reprezinta fata vazuta, iar impostura fata nevazuta, tolerata si adesea promovata. Pentru aceasta, la punctul c) de mai sus, "Eliminarea din viata politica a coruptilor", as adauga: "si a impostorilor". Si fiindca coruptia este atat de nociva si daunatoare Romaniei, imi permit sa afirm ca respingerea Ordonantei DNA a fost nu numai rusinoasa, ci chiar revoltatoare. Gestul parlamentarilor (senatorilor) de a respinge i-a dezvaluit ca opozanti ai luptei anticoruptie. Si numai dupa ce tarile UE si SUA - constiente de primejdia pe care o reprezinta coruptia pentru Romania - au primit cu consternare acest act al Parlamentului Romaniei si l-au dezavurat si-au dat seama si parlamentarii nostri ca au savarsit o culpa si au inceput sa se disculpe. Mircea Geoana a motivat ca Ordonanta DNA contravine Constitutiei, ignorand insa faptul ca sI coruptia infirma existenta democratiei. Altii au motivat ca respingerea s-a datorat arogantei fata de Parlament a ministrului Justitiei, ca n-a venit in fata senatorilor sa o sustina sau din cauza ca procurorul-sef al DNA nu este numit (!) de CSM si ca este numai "coordonat" de procurorul general Ilie Botos, iar nu "subordonat" acestuia. Toate disculparile au fost penibile. Tactul de care a dat dovada presedintele Traian Basescu in aceasta imprejurare - prin invitarea tuturor partidelor parlamentare la Cotroceni pentru discutii si apoi retrimiterea legii la Parlament spre reexaminare - a salvat situatia. Ordonanta DNA a fost aprobata cu amendamente minime: - Departamentul National Anticoruptie a fost transformat in Directia Nationala Anticoruptie; - procurorul-sef al DNA, Daniel Morar, nu mai este "coordonat", ci "subordonat" procurorului general Ilie Botos. Sa speram ca lupta impotriva coruptiei va continua cu tenacitate si rezultate si mai spectaculoase. 4.1. Atitudinea premierului Tariceanu In aceasta situatie creata prin respingerea Ordonantei DNA, premierul Tariceanu a avut o comportare deplorabila. El a lasat sa se vada ca nu respinge ideea neconstitutionalitatii ordonantei, justificandu-se ca nu este jurist si promitand ca va cere ministrului Justitiei sa o puna de acord cu Constitutia. Declaratia sa m-a contrariat. De aceea as vrea sa-i spun ca nici Ionel Bratianu nu era jurist, era tot inginer, dar niciodata nu s-a dezis de ceea ce a semnat. Ordonanta nu fusese semnata si de el? O semnase "ca primarul"? N-are nici un consilier jurist"? Nu citise avizul Consiliului Legislativ? Cum de si-a permis sa faca o asemenea declaratie? A vrut s-o depuncteze pe Monica Macovei? Nu-si da oare seama ca se depuncteaza pe sine si sugereaza ca palaria de prim-ministru ii este prea mare? 4.2. Declaratia judecatorului Galca In dimineata zilei de 3 martie 2006, a fost transmisa pe postul national de radio, in cadrul "Radiojurnalului" de la ora 7, o declaratie a judecatorului Galca care m-a stupefiat, pur si simplu. Acesta a declarat ca "CSM a propus mai de mult ca atributia recomandarii procurorului general al Parchetului de pe langa ICCJ si a procurorului general al DNA sa se acorde CSM". Asemanarea acestei "propuneri a CSM" cu declaratia senatorului Gyorgy Frunda m-a descumpanit, dand impresia ca CSM vine in intampinarea intentiei unor politicieni, ceea ce-i da un "iz politic" accentuat, ca "initiativa legislativa" nu este de competenta puterii judecatoresti, ca judecatorilor nu le este permis sa desfasoare activitate politica. Sa fi uitat judecatorul Galca acest lucru? M-a contrariat faptul ca acesta ignora separatia puterilor in stat, principiu definitoriu al democratiei autentice in baza caruia puterea executiva isi exercita "dreptul de control" asupra puterii judecatoresti prin intermediul Parchetelor de pe langa fiecare instanta judecatoreasca. Asa ca democratia impune ca Ministerul Public sa apartina puterii executive. - Cred ca judecatorul Galca ar avea mai mult de castigat ca prestanta daca - in loc sa aspire ca CSM-ul sa-si subordoneze Ministerul Public, treaba ce contravine democratiei - ar pune in discutie respectarea democratiei ce prevede dreptul de control al puterii judecatoresti asupra puterilor legislativa si executiva si ar pretinde ca atributiile Curtii Constitutionale sa fie redate puterii judecatoresti. In "Aldine" nr. 368 din 31 mai 2003 mi-am exprimat punctul de vedere asupra Curtii Constitutionale, aratand ca este un "surogat" incompatibil democratiei. Sunt convins ca acest punct de vedere se va impune, deoarece reprezinta "normalitatea". Chiar daca si alte tari mari au Curte Constitutionala. - Cred ca prestigiul puterii judecatoresti ar creste enorm daca CSM ar intreprinde: a) analizarea aportului puterii judecatoresti la sustinerea regimului comunist-totalitar si criminal prin lipsirea de libertate a opozantilor sai si daca ar cere scuze poporului roman; b) analizarea ineptiilor afirmate in Hotararea Curtii Supreme de Justitie din februarie 1995 ce reflecta obedienta fata de discursul tinut de Ion Iliescu in mai 1994 la Satu Mare si blamarea judecatorilor care au semnat acest document prin care au fost consfintite si permanentizate samavolniciile savarsite de regimul comunist. 5. Ce alte legi pregateste Parlamentul? Activitatea Parlamentului, ca si a celorlalte doua puteri ale statului ma intereseaza numai in masura in care contravine principiilor definitorii ale democratiei, fiindca sunt convins ca numai edificarea democratiei autentice si respectarea ei cu strictete pot duce la asanarea morala a societatii, la stavilirea coruptiei si implicit la progres, prosperitate etc. Jean-Fran·ois Revel afirma: "Coruptia creste proportional cu descresterea democratiei", ceea ce consider ca inseamna acelasi lucru. Pentru ca daca "A fi corupt inseamna a utiliza direct sau indirect puterea politica... pentru a-ti procura avantaje in bani sau in bunuri...", este evident ca "a fi corupt" presupune nesocotirea democratiei, incalcarea unui principiu definitoriu al ei, al "inadmisibilitatii existentei oricarei forme de privilegii sau discriminare". Si se intelege de la sine ca "cresterea coruptiei" implica cresterea incalcarii democratiei, adica "descresterea democratiei", "accentuarea imperfectiunii" democratiei. Sau si mai clar spus, cresterea coruptiei inseamna descresterea democratiei, nerespectarea ei, nerespectarea democratiei putand fi luata si ca "inexistenta democratiei". Si nu reiese de aici ca numai edificarea si respectarea stricta a democratiei impiedica sI coruptia? Si nu-i evident ca parlamentarii nostri considera democratia ca si inexistenta? 5.1. Legea pentru stergerea datoriilor unor firme de bere "R.L." din 11 februarie 2006 da stirea: "Deputatul P.D. Alexandru Mocanu a redactat un proiect de lege pe baza caruia ar urma sa fie sterse datoriile unor firme de bere. (...) Partea ciudata este ca pe lista firmelor care urmeaza sa fie scutite sunt trecute zece firme mici si mijlocii, care in total au datorii de 361 miliarde, din care 203, mai mult de jumatate, sunt ale fabricutei sotiei". Si intamplarea a facut ca aceasta stire ce vorbeste despre intentia de comitere a celui mai graitor act de coruptie sa-mi cada sub ochi la doua zile dupa respingerea Ordonantei DNA, cand eram peste masura de indignat de fronda iresponsabila a senatorilor. A fost picatura ce m-a provocat sa incep redactarea acestui demers al meu, "Parlamentul rusinii". Si cred ca nu puteam gasi un exemplu mai "instructiv" decat acesta, care sa demonstreze tot ce am spus mai sus. - Acest exemplu arata clar ca Alexandru Mocanu recurge la functia sa de deputat si, redactand un proiect de lege, vrea sa creeze sotiei sale un "avantaj", privilegiul de a i se sterge fabricii la care lucreaza o datorie la stat de 203 miliarde lei. Iar acest "avantaj" nu reprezinta un act de coruptie? - Acest exemplu arata ca legea n-are caracter "universal". In Romania, legea priveste o casta, un grupulet, un interes. - Se demonstreaza prin acest exemplu ca pentru parlamentari democratia este "inexistenta". Proiectul de lege in discutie incalca principiul definitoriu al democratiei: "inadmisibilitatea existentei oricarui fel de privilegiu sau discriminare". Se vede clar ca si coruptia se savarseste prin incalcarea democratiei. Ei bine, asta am inteles prin "imperfectiunea" democratiei: nerespectarea ei. Numai nesocotirea democratiei faciliteaza coruptia. - Reiese si concluzia: respectarea stricta a democratiei duce la stavilirea coruptiei. - Respectivul proiect de lege permite exprimarea si a altor considerente. - Releva iresponsabilitate. Ce s-ar intampla daca n-ar mai plati nimeni impozitele la stat? Poate raspunde deputatul Alexandru Mocanu? El si-ar mai putea ridica salariul? - Releva imoralitate. Stergerea datoriei la bugetul de stat a unor "privilegiati" nu se traduce prin saracirea tuturor cetatenilor tarii carora urmeaza sa le fie majorate impozitele si prin imbogatirea celor carora li se sterg datoriile? Iata, acest exemplu demonstreaza ca nu democratia este costisitoare, ci nesocotirea, incalcarea ei. Este timpul sa inteleaga, o data pentru totdeauna, si "bolsevicul" Ion Iliescu - cel care, in seara zilei de 22 decembrie '89, a declansat "contrarevolutia" impotriva Revolutiei anticeausiste si anticomuniste a poporului roman - ca nu restituirea proprietatilor confiscate samavolnic de regimul comunist-totalitar a dus la polarizarea societatii romanesti in bogati si saraci, ci coruptia pe care a ingaduit-o FSN, metamorfozat apoi in FDSN, PDSR si PSD. 5.2. Impozitarea averilor ce nu pot fi justificate Tot intamplarea a facut ca in februarie 2006 sa aud la Radio ca in Parlament se discuta Legea privind impozitul ce trebuie aplicat averilor ce nu pot fi justificate. Crainicul spunea ca, dupa ce se convenise ca impozitul sa fie de 16%, s-au ridicat voci care cer sa fie de 32%. Am cautat detalii cu privire la aceasta lege in presa sI, fiindca n-am gasit, ma tot intreb: - Care sa fie rostul acestui impozit? - Este asa de greu de inteles ca sursa de obtinere a acestor averi o constituie coruptia si frauda? De ce nu sunt confiscate? Impiedica Constitutia in baza art. 44 alin. 8 in care se prevede ca averea dobandita licit nu poate fi confiscata. "Caracterul licit al dobandirii se prezuma". Dar nu este evidenta incarcatura de imoralitate a acestei prevederi: "Caracterul licit al dobandirii se prezuma"? Nu este clar ca aceasta prevedere a "prezumtiei de nevinovatie", preluata de "parintele" Constitutiei din Codul de Procedura Penala, reprezinta un imbold la acumularea de averi si, implicit, de coruptie? Dar nici in baza unor sentinte judecatoresti nu pot fi confiscate? Este greu de constatat "ilicitul" in cazul acestor averi, in cazul "patronilor" care au acumulat averi uriase in timp ce societatile pe care le "patronau" - un exemplu ar fi RAFO Onesti - au facut datorii de mii de miliarde lei la bugetul de stat? Ce ar avea de declarat judecatorul Galca in aceasta chestiune? Nu este si pentru puterea judecatoreasca o datorie sa se implice mai activ si eficient in lupta anticoruptie? - Se vrea ca prin aceasta lege sa se confere legitimitatea detinerii in continuare a acestor averi de catre posesori, in baza acestui impozit? - Adaptarea acestei legi n-ar insemna incurajarea coruptiei si fraudarii? N-ar dovedi ca acest Parlament este cu adevarat "Parlamentul rusinii"?! Nota aldine: Colaboratorul ziarului nostru (inca din 1990!) si prietenul nostru al celor de la Aldine, Constantin Gh. M. Serbanescu a implinit marti, 25 aprilie 2006, venerabila varsta de 80 de ani. La Multi Ani, cu sanatate si cu multe alte colaborari la aldine! In 1945 a absolvit Liceul Militar "Nicolae Filipescu" de la Manastirea Dealu, de care se simte si acum legat pentru ca: - acolo, stimatul si iubitul sau profesor Anghel Manolache - devenit apoi prof. dr. doc. la Universitatea Bucuresti - i-a starnit preocuparea de aprofundare si deslusire a continutului notiunilor: moralitate, dreptate, stat, democratie, civism etc.; - acolo li s-a insuflat "sentimentul demnitatii personale" tuturor elevilor; - acolo, Generalul Theodor Radu, comandantul Liceului, i-a determinat pe elevi ca, intotdeauna, "sa dea dovada de demnitate, finete si o aleasa simtire"; - acolo a realizat ca viata trebuie dusa in frica lui Dumnezeu, dar numai a lui Dumnezeu", dupa cum recomandase Nicolae Filipescu, in 1912, la punerea pietrei fundamentale a acestui "cuib de soimi", ce a devenit un exemplu remarcabil (si inimitabil!) al modului de instructie si educatie, pe care regimul comunist totalitar nu l-a mai tolerat dupa alungarea Regelui.Un articol de Aceasta sintagma, "Parlamentul rusinii", a fost folosita pentru prima data de Constantin Ticu Dumitrescu si de aceea am inchis-o intre ghilimele, ca semn ca nu-mi apartine si ca respect dreptul de autor.
Publicat de : ---
Data publicării: 06 Mai 2006 - 06:26
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=17513&titlu=Demagogia_legilor_Constantin_Gh__M__SerbAnescu____Parlamentul_rusinii__