SENATUL EVZ: Ce nu spun stirile [1]

Rodica Culcer avertizeaza asupra unor probleme ale Romaniei, atat de grave, incat nimeni nu pare dispus sa le discute

.

Autorul unei recente carti de analiza a mass-mediei din Statele Unite a declarat pentru "The Washington Post" ca jurnalele de stiri seamana cu niste spectacole de opera proaste: din tipetele pe care le scot protagonistii se poate deduce ca se intampla ceva, dar nimeni nu poate spune cu exactitate ce anume.Aceasta constatare pertinenta confirma teoria lui Alexis de Tocqueville, care considera ca societatea isi poate elimina singura disfunctionalitatile cu conditia ca dezbaterea publica sa fie purtata pe subiectele cu adevarat importante. Ca acest lucru nu se intampla nici la noi, nici aiurea este lesne de constatat. Sa recunoastem totusi ca la noi chestiunile importante se bucura de si mai putina atentie decat in alte parti. Sa luam de pilda problema evolutiei demografice a Romaniei: dupa calculele Biroului de statistica al Uniunii Europene, Eurostat, suntem confruntati cu perspectiva unei scaderi dramatice a populatiei, care ar putea ajunge chiar la 17,1 milioane de persoane in 2050. Este o perspectiva sumbra, care ar trebui sa ne puna pe ganduri. Guvernantii ar trebui sa-si puna serios problema viitorului acestei tari, cu atat mai mult cu cat aceste previziuni nu sunt noi: in 2004, ele au fost semnalate autoritatilor si opiniei publice de UNICEF si, in primul rand, de distinsul demograf roman profesorul Vasile Ghetau. S-au pierdut in neant. Nici un guvern al acestei tari nu s-a ocupat de chestiuni fundamentale.  Probabil ca ele sunt foarte dificile pentru niste oameni care, in marea lor majoritate, ajung in fotoliile ministeriale cu obiective personale precise. Ca sa te ocupi de problema scaderii demografice ar trebui sa analizezi atent cauzele scaderii natalitatii si ale cresterii migratiei. Ar trebui sa incerci sa incurajezi tinerele familii sa aiba copii. Or, pentru aceasta ar trebui sa le oferi venituri stimulante si locuinte prin credit ipotecar cu dobanzi decente. Cand inflatia e mare, dobanda nu poate fi decenta, iar inflatia la noi depaseste intotdeauna nivelul prognozat. Ajungem, asadar, de la demografie la chestiuni de politica macroeconomica. Si nu ne oprim aici: ca veniturile sa fie decente, ar trebui, pe de o parte, ca taxele platite de angajatori sa scada considerabil. Pe de alta parte, ar trebui ca economia sa zbarnaie si sa se creeze, peste tot in tara, locuri de munca bine platite, nu demne de o tara asiatica din punct de vedere al salarizarii. Or, in afara catorva mari orase si imprejurimilor lor, nu vedem semne de dezvoltare in teritoriu. Dovada stau gesturile disperate ale oamenilor din Calan, Dorohoi, Campulung si alte orase monoindustriale care, pur si simplu, nu au ce munci din cauza privatizarilor cu cantec. Nimeni, din acest guvern sau din guvernele anterioare, nu plateste pentru drama lor. Ajunsi in acest punct al argumentatiei, nu putem evita tema coruptiei. Daca privatizarile au fost ratate nu inseamna ca nimeni nu a profitat de pe urma lor. Dimpotriva, conturile personale ale celor implicati s-au imbogatit considerabil. Tot la capitolul coruptie, aflam din presa ca o parte din banii alocati de Ministerul Economiei pentru inchiderea si ecologizarea minelor au ajuns pe mana unor functionari corupti ai Universitatii Bucuresti, care au cumparat termopane, televizoare, utilaje agricole si o haina de blana. Un astfel de exemplu nu mai mira pe nimeni. Orice ar spune presedintele, suntem o tara corupta; orice ar spune guvernul, suntem o tara saraca. Migratia fortei de munca, cu care guvernul Tariceanu se mandreste, ca si guvernul Nastase de altfel, este un semn al acestei saracii. Nimeni nu pleaca sa spele closete sau sa culeaga capsuni printre straini daca-i merge bine acasa. Trebuie sa-i respectam pe cei care pleaca la munca, dar nu trebuie sa ne mandrim cu fenomenul: si el este o cauza a scaderii populatiei. Se vede treaba ca, de oriunde am incepe analiza societatii noastre, ajungem la aceeasi concluzie: saracia si inapoierea se datoreaza, in primul rand, coruptiei. Bunastarea si progresul natiunii reprezinta adevarata miza a luptei anticoruptie, nu integrarea in UE in 2007. De aceea adversarii legilor menite sa combata coruptia sunt, pur si simplu, adversarii Romaniei. In ultimele zile am vazut in parlament cat sunt de multi - romani, maghiari si de alte nationalitati - si de bine organizati.  Iata de ce scaderea numarului de parlamentari ar fi, poate, singura consecinta pozitiva a regresului demografic.

Rodica Culcer - 20050827culcer.jpg


Publicat de : ---
Data publicării: 03 Mar 2006 - 08:14
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=15302&titlu=SENATUL_EVZ__Ce_nu_spun_stirile