Micul Paris, marele santier [1]

În doi-trei ani, Bucurestiul va fi de nerecunoscut

. Romanii ar trebui sa ramana muti de uimire cand isi vor vizita Capitala. Strainii nu ar mai fi cazul sa simta ca au plecat de acasa. Bucurestenii, pe care se vor experimenta noile planuri edilitare, n-ar avea de ce sa se planga. Doar sunt principalii beneficiari ai "renovarilor", caci  valoarea caselor si a terenurilor urca oriunde se investeste. Parisul traieste mersi bine din imaginea sa, recuperând cu vârf si îndesat cheltuielile facute acum 150 de ani, când s-au taiat marile bulevarde. Câti se vor bate sa vada Micul Paris, nu se poate sti. Venind dinspre aeroport, îi va întâmpina oleaca de Tokyo, pe lânga Zoo Baneasa: un pasaj corcit cu o pasarela si decorat cu fundite de asfalt. Pe drum, au observat, desigur, viloaie gen Southfork Ranch, Texas. În centru vor întâlni zgârie-nori, ca-n New York, iar în cartiere, "cutii de chibrituri" ca-n Celiabinsk-ul din inima Rusiei. si, deasupra tuturor, împungând cerul, cupola Catedralei Neamului. Astazi, dupa ce l-au desfigurat saracia, o dictatura megalomana si, postrevolutionar, mafia din primarii, e greu sa mai spui cu ce seamana orasul. Poate ca tocmai amestecul de stiluri îl va face cautat de turisti. Pentru ca ei sa vina în vizita si pentru ca bucurestenii sa traiasca bine în orasul lor, trebuie sa fie rezolvate câteva probleme. În primul rând, blocajele din trafic. Nu mai e mult pâna când masinile parcate vor umple strazile, dintr-un capat în altul. Pe unde sa mai si circule? Urmeaza apoi murdaria, alt semn distinctiv al Capitalei. Cladirile gri-sobolan, nevaruite de la inaugurare, par scoase din cosul de gunoi, iar praful sufoca totul, daca nu ploua. Când ploua sunt inundatii, fiindca nu merge canalizarea. Primarul Videanu are câteva solutii. Infrastructura necesita investitii, pentru care e nevoie de fonduri. Primaria a obtinut creditele necesare si mai avea de luat o decizie: se rascoleste tot orasul odata si se termina repede sau se înainteaza treptat, de la o zona la alta. Bucurestenii n-au fost întrebati, Videanu alegând varianta mai rapida. Cu prafaraia, nu s-a întreprins nimic. O "perdea" verde în jurul orasului, care sa opreasca praful din Baragan, ar trebui plantata de guvern. Amenzile pentru proprietarii care nu renoveaza fatada, macar în centru, i-ar ridica primarului lumea în cap. Fluidizarea circulatiei se poate obtine prin largirea strazilor, prin extinderea metroului, care sa preia o parte din trafic, sau, ideal, prin amândoua metodele. Videanu a hotarât sa taie noi bulevarde, sa continue proiectul Basarab si sa amenajeze mai multe parcari. Publicul n-a fost consultat. În esenta, nici n-ar avea alternative, dar daca nu se obtine sprijinul oamenilor, e greu de dus la bun sfârsit treaba. Urmeaza o perioada în care nervii cetatenilor vor fi întinsi la maximum. Nu-i usor sa locuiesti doi ani pe un santier. În Centrul Istoric s-a blocat circulatia si nu s-a renovat nimic. Avem certitudinea ca situatia nu se va repeta, la scara întregii Capitale?
Basescu a obtinut sprijin popular în razboiul tarabelor, fiindca a iesit în strada sa explice care e rostul demolarii. Daca Videanu ramâne în birou, în strada or sa iasa bucurestenii, sa protesteze. Nici nu-i greu, cât timp lumea o sa mearga pe jos, la serviciu.  
Publicat de : ---
Data publicării: 22 Feb 2006 - 06:58
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=14916&titlu=Micul_Paris__marele_santier