Bugetul ca arma de distrugere in masa [1]

Cica evaziunea fiscala e o crima

. Atunci executia bugetara e un genocid. Romanul, cand e tanar, isi doreste sa fie bursier, la maturitate – salariat la stat, iar la batranete – pensionar. Dar asta nu de-acum, de dupa 1989, ci de vreo 100 de ani. Maxima, in formularea ei exacta "Romanul se naste bursier, traieste functionar si moare pensionar", apartine junimistului P.P. Carp. Da, dar simpla consemnare a acestui ideal national nu explica cine-i tine in spate si pe bursieri, si pe functionari, si pe pensionari. Pai, daca dintr-o populatie activa de 10 milioane scadem somerii, ramanem cu 9,3 milioane. Din pacate insa, nu de la 9 milioane se incaseaza impozite si contributii sociale, ci de la 4,6 – totalul salariatiilor. Iar daca mai avem curiozitatea sa vedem cati sunt soldatii care lupta in linia intai – lucratorii direct productivi – se ajunge la doua milioane. Fiindca restul ii aprovizioneaza cu munitie. Sau le instruiesc copiii ramasi acasa si le trateaza ranile de srapnel. Ori, chiar mai rau, doar mazgalesc pe hartie aprobari pentru iesirea cazarmamentului din depozite. Raman deci numai doua milioane de romani care tin in spate 20 de milioane. Asa ca degeaba consemneaza enciclopediile date impresionante despre Romania – 240.000 de kilometri patrati (locul 12 in Europa), aproape 22 de milioane de locuitori (locul 9), potential agricol si forestier insemnat, resursele minerale cele mai felurite, iesire la cai de navigatie, grad de alfabetizare peste 90%. In ciuda acestor atuuri, tara noastra produce anual doar 70 de miliarde de euro. La un PIB care ne plaseaza dincolo de locul 20 pe continent, fata de la pozitiile 9-12 – unde ar trebui sa ne clasam dupa categoria de greutate –, e limpede ca n-am adaugat nimic cu bratele si mintile noastre la darurile naturii. Ba, din contra, le-am mai si stricat. Fireste insa ca putem fi la fel de bine si contrazisi. In Marea Britanie de pilda, procentul populatiei care lucreaza in industrie reprezinta 17%. Au ajuns ca transformarea metalului in suruburi, roti dintate si motoare sa contribuie cu mai putin de un sfert la crearea PIB, fiindca de trei sferturi se ocupa serviciile publice si private. De acord, insa combatantii din economia lor au acum artilerie care aproape ca trage singura, asa ca au devenit mai importanti cei care o aprovizioneaza la timp ori specialistii care se scolesc pentru a-i multiplica puterea de foc. E o problema de productivitate, parametru care in Regatul Unit se gaseste la zece procente peste media Uniunii Europene, iar la noi reprezinta numai o treime din aceeasi medie. Asadar, harnici mai trebuie sa fie 10% din romani pentru ca restul sa poata fi belferi sau felceri, contopisti sau vardisti, rosiori sau senatori. Daca o tinem tot asa, vom ajunge sa-i cunoastem pe toti pe nume, cum ii stiu chinezii pe ursii panda, aflati pe cale de disparitie. Restul o sa emigreze cat de curand, caci daca ursii alb-negri depind de habitatul cu bambus, oamenii cu chef de munca nu doar ca n-au nevoie de buruienile romanesti, ci, dimpotriva, se simt sufocati de ele. Asa ca Guvernul trebuie sa le zica de la obraz prestatorilor de servicii ca le poate majora salariile numai daca in sectorul productiv au loc sporuri de productivitate. Diferenta dintre un buget echilibrat si ghiveciul actual va aparea doar atunci cand unei surse de finantare ii va corespunde strict o destinatie. O cheltuiala trebuie sa se realizeze, in masura incasarilor, numai din categoria corespondenta de venituri, si nu din alta, pentru ca se porneste de la principiul ca un impozit, pe care-l cheama intr-un anume fel, a fost creat sa satisfaca o cheltuiala legata de o anumita activitate neproductiva din jurul platitorului de inventii fiscale. Altfel, taxele ar trebui sa se numeasca nediferentiat accize, fiindca tot ce-i bun in viata e ilegal, e imoral sau ingrasa. Iar daca tot nu credeti si nu credeti ca o data pentru totdeauna e necesar sa apara transparenta si in executia bugetului nostru, intrebati un contabil de intreprindere daca-si permite sa cheltuiasca banii de piese de schimb pentru salarii, fara a-si reduce capacitatea de productie. In concluzie, a guverna cu gandul mai mult la politica decat la contabilitate e, cum ar spune Fouch..., "mai rau decat o crima – e o greseala". De la un buget gestionat ferm poate pleca totul: deficitul (fiscal si cvasifiscal) poate fi inlocuit repede cu excedentul. Atunci, Guvernul nu va mai avea motive sa se planga ca nu poate face investitii. Iar daca bugetul da tonul, creand cerere, formarea bruta de capital isi va face aparitia si la companiile autohtone. Acestea vor iesi incet-incet din sfera subterana si vor plati impozite si taxe, ceea ce acum nu fac. Si degeaba vine Codul Fiscal sa spuna ca asta e o crima: "C’est pire qu’un crime, c’est une faute".
Publicat de : ---
Data publicării: 01 Dec 2005 - 07:18
 

Link ştire   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=10722&titlu=Bugetul_ca_arma_de_distrugere_in_masa