Marţi, 20 Decembrie 2016 - 08:48 AM Aleg.RO: Prostia ca elita (sau "Vom fi iarasi ce-am fost, ca oricum nu conteaza")

Publicat de: ---

       "Look at my face; my name is Might-have-been;
       I am also call'd No more, Too-late, Farewell ..."
       (Dante Gabriel Rossetti 1828-1882)

       PSD a castigat alegerile parlamentare! Exact ca in 1990, 1992, 2000, 2004, 2008 si 2012. E obositor sa tot castigi si sa nu-ti foloseasca la nimic...
     Bine, o vreme, cand Partidul a concurat practic singur, n-a reusit, cu toate stradaniile, sa se claseze al doilea, dupa victorie. Cand au aparut si alti competitori, lucrurile s-au complicat. Ca un castigator la loto, confuz, depasit de statura conferita de adjudecarea potului cel mare, PSD si-a risipit urgent bunastarea electorala, convins undeva in forul sau interior ca n-o merita, ca n-o putea administra. Mai apoi, ca un zat intunecat, prevestitor de multe belele la drum de seara, s-a asternut frustrarea, vreme de o legislatura, frustrare care n-a gasit calea metamorfozei in ambitie victorioasa, asa ca povestea a continuat iterativ, cu o monotonie sisifica, spre o perpetua zadarnicie.
     E drept, cronica vitejiilor Partidului a fost presarata din belsug cu episoade amuzante, uneori de-a dreptul bufe.
     In 2004, pesedistii aveau sa piarda sefia uneia din Camere boicotand votul in plen, fara sa realizeze ca erau majoritari. Cineva le-a susurat ca aritmetica le era potrivnica, iar ei, ca niste scolari loaze si ratani, vorba pedagogului de scoala noua, n-au mai catadicsit sa refaca adunarea, au crezut, au parasit sala si au acceptat destinul ca ciobanul din Miorita, necurios sa vada daca nu cumva cainele mai barbat si ciomagul din dotare ar fi putut sa-l duca accidental spre limita sperantei medii de viata, dincolo de planurile fratricide ale celorlalti doi baci.
     In 2012, procentele aliantei cu miez pesedist striveau, cata frunza si cata iarba, concurenta. La ce bun? PSD-ul n-a facut, cum spune stereotipul jurnalistic, legea. Aparatul coercitiv al Statului nu s-a supus majoritatii mandatate democratic sa conduca Statul, si Nastase a fost adus pana acolo incat sa se impuste in gusa, varanul partener media a fost impins pe panta abrupta spre puscarie, sponsorul ortodox a fost si el pus la popreala si unitatea de monolit a ostii legiuitoare s-a dus, Doamne iarta-ma!-, dracului.
     In 2014, Ponta a pierdut alegerile prezidentiale in fata navetistului din Hermannstadt, numai el stie cum.
     De ce, Dumnezeule, Guvernul PSD a demisionat in 2015?!? Cum de nu s-a priceput sa dejoace stangacea propaganda cu damf de funingine si lacrimi de crocodil?
     De ce l-a legitimizat PSD pe Ciolos, cand ar fi putut sa nu? Ce i-a lipsit aceluiasi PSD sa-l descauneze pe acelasi Ciolos, ulterior?
     Bun, errare humanum est, hai sa perseverare!
      Au venit alegerile din 2016, PSD a castigat, iar a sarbatorit, a improscat mesaje triumfaliste in stanga si-n dreapta. Cand sa numeasca un premier, pe care sa-l impuna cu pumni in masa si legitimitatea in spate, iata ca s-au complicat lucrurile. Liviu Dragnea, marele lider autoritar, e impiedicat de o lege sa fie in Guvern. Cica n-are voie un condamnat penal sa fie ministru. Confuzie, perplexitate...
     Dragnea a declarat ca se cauta o cale legala de a ocoli legea! Apoi s-a trecut la un lobby nepriceput. Nu pesedistii au cuvantat, ci un avocat din afara partidului, ca sa fie mai credibil, marele ganditor si geniu in viata, Calin Popescu-Tariceanu, acest Spinoza al nebuloaselor politicii mioritice, acest Einstein al relativitatii IQ-ului romanesc, acest titan al logicii hazlii, acest comic vestit al magazinelor duminicale.
     Calin Popescu Tariceanu considera absurda legea 90/2001 care interzice unui condamnat sa faca parte din Guvern. Liderul ALDE a afirmat, intr-o emisiune difuzata de Digi 24, ca pana si cei care au promovat aceasta lege "se intreaba ce a fost in capul lor". (Chiar, ce-o fi in capul celor care fac legi in tara asta, domnule Tariceanu, ar trebui sa stiti, v-ati cam aflat prin preajma...)
     "O sa discutam, nu stiu sa va spun. Mi s-ar parea anormal sa scoatem de la naftalina un articol care trebuia sa fi functionat pana acuma, pentru ca articolul a fost valabil tot anul 2016, tot anul 2015, de la referendum incoace tot a fost valabil si vad ca n-a fost invocat", a declarat Calin Popescu Tariceanu.
     O lege proasta pentru popor si nociva, a mai spus Tariceanu, poate fi si trebuie schimbata. Ma intreb de ce n-a fost schimbata pana acum, ca Dragnea a fost condamnat definitiv in aprilie. Pana a se fi consumat alegerile, nimeni n-a remarcat textul de lege respectiv, aceasta e trista realitate. Daca-l remarca, il putea aplica din primavara.
     Mai mult, colac peste pupaza, tot acum, dupa scrutin, s-a aflat ca mai e o problema, legata de Regulamentul Camerei Deputatilor. Cica Dragnea n-are voie sa fie nici macar parlamentar. "Comisia de validare propune invalidarea alegerii unui deputat (...) in cazul in care exista o hotarare judecatoreasca de condamnare, ramasa definitiva, privind savarsirea de catre respectivul deputat a unor infractiuni legate de derularea procesului electoral", se arata in articolul 7, alineatul (3) din Regulamentul Camerei Deputatilor.
     Tariceanu a continuat sa peroreze, ca un drept constitutional nu poate fi ingradit de un regulament, cu atat mai mult cu cat nici instanta de judecata nu a gasit de cuviinta sa ingradeasca acel drept.
     Bine. Dar de ce regulamentul unei camere ar fi redactat in ciuda Constitutiei? Cumva pentru ca a fost elaborat prost? Sau de niste prosti? Intreb, nu dau cu parul...
     Dragnea parea ca se impacase cu ideea ca nu va fi premier. Parea chiar ca ar coace un plan B: un prim ministru tanar si curat, fara antecedente suparatoare, controlat de o entitate de supervizare a executivului, infiintata ad-hoc, la ordinele presedintilor Camerelor (Dragnea si Tariceanu).
     Daca Liviu Dragnea nu poate fi deputat, nici Presedinte al CD nu poate fi, asta e la mintea cocosului si a electoratului PSD.
     Ce se face Dragnea? Cat e el de sef de partid, un nou prim ministru va aduna propriul sau capital politic si risca sa eclipseze un lider care nu ocupa nicio demnitate in aparatul public. Deja majoritarul Partid nu se mai simte chiar asa de bine...
     PSD n-a fost in stare sa construiasca singur o majoritate de control a Parlamentului. Are nevoie de un aliat, chiar si pipernicit, ca ALDE sau UDMR.
     Liderul ALDE e deja curtat de tabara cealalta, momit cu sefia PNL, apetisanta pentru un ins obsedat de apartenenta sa liberala (Liderul e Tariceanu si PNL e partidul ala care "va milita pentru invalidarea candidaturii lui Dragnea). UDMR e cel mai nesigur aliat cu putinta.
     Deja se vorbeste de o "alta majoritate", adica nu aia pesedista, alta...
     Asadar si prin urmare, partidul care tocmai ce-a castigat alegerile isi pune problema intrarii in opozitie.
     De ce nu s-a gasit nimeni, de la condamnarea lui Dragnea, in aprilie, pana in decembrie, sa intrevada previzibilele probleme de natura legala? De ce n-a citit nimeni legile patriei? E util sa cunosti legile. Pentru un jurist de meserie, lectura poate fi chiar extrem de instructiva. Partidele politice colcaie de juristi.
     Cum ma pot baza eu, cetatean, ca unii care n-au putut judeca intr-o minima perspectiva, intr-o speta care ii privea indeaproape, ar putea avea clarviziunea necesara unor conducatori ai natiunii? Cum poti carmui o tara fara un plan?
     Prezentul text nu se vrea un manifest antipesedist. E greu de spus care formatiune de la noi are prostii cei mai multi si cei mai prosti. Pot exemplifica gandirea deficitara a celeilalte tabere oricand. A tuturor taberelor...
     Par egzamplu, politicieni notorii - Elena Udrea, Theodor Paleologu, Remus Cernea - s-au incumetat sa-si masoare bicepsii electorali pe cont propriu, ca independenti. Paleologu a reusit sa stranga 8130 voturi. Udrea - 3095. Cernea - 4174.
     Pentru ca un independent sa acceada in Camera, necesarul ar fi fost de circa 24.000 de voturi, coeficientul electoral al circumscriptiei. Udrea, Paleologu, Cernea, Dinu Gheorghe, Dinu Danut etc. au fost surprinsi. N-au calculat, n-au stiut cum, nu le-a spus nimeni ca aveau nevoie de 24.000 de voturi!
     24.000 de voturi nu puteau fi fizic stranse de un deputat independent.
     Dan Andronic, patronul Evenimentulului Zilei, unul din apropiatii lui Traian Basescu si unul din principalii agenti ai campaniei acestuia, a fost blagoslovit cu pozitia fruntasa pe lista PMP la Giurgiu.
     Giurgiu e un judet care s-a dovedit mai pesedist decat celebrul Teleorman.
     Toti deputatii si senatorii alesi in Giurgiu au fost de la PSD. Partidul a scos un scor gigant in Giurgiu, cam 68%, mai mult decat feuda lui Dragnea, mai mult decat celelalte bastioane traditionale ale social democratiei de ses.
     Sa candidezi din partea Miscarii Populare la Giurgiu presupune tot atatea sanse de succes ca a candida pentru Ku Klux Klan in Harlem sau cu a candida pe listele unui partid declarat antisemit la Tel Aviv. Dan Andronic a crezut in victorie.
     Si tot asa...
     Haios e ca ne tot intrebam de ce ne merge prost, de ce avem legi proaste, de ce ne prostim inca si mai si, pe zi ce trece.
     Parca il aud pe Iohannis, la receptie la Cotroceni, ciocnind cu mai marii politicii dambovitene si inchinand pe limba lui, "Prost! Prost!", afirmand de fiecare data un mare adevar fara s-o stie.
     In campania electorala, in media, in privat, in cerc larg sau in intimitate, toti concetatenii mei mi-au impuiat capul cu ce e bine si ce e rau, cu cine e rau si cine e bun.
     Eu nu sunt Regele Solomon si nu am pretentia ca pot face distinctia radicala intre bine si rau. Dealtfel, cred ca in natura nu exista bine sau rau. Cred ca binele are nuante si e greu masurabil.
     Prostia, in schimb, e evidenta, periculoasa in cantitati mari, letala in extremis, iar tara asta cam forteaza supradoza.
     Cand o sa prind un pestisor de aur, o sa-l rog sa lase naibii, de-a valma, bunii si raii cu drept de decizie, dar sa ma scape definitiv de prosti. S-ar putea sa-mi cam fie urat, dar asta e...   

(271 )