Joi, 12 Mai 2016 - 04:43 AM Aleg.RO: "BNR are o vina comuna cu bancile in problema creditelor in CHF"

Publicat de: ---

Bursa        Banca Nationala a Romaniei (BNR) are o vina comuna cu bancile in problema creditelor in franci elvetieni (CHF), sunt de parere reprezentantii Grupului Clientilor cu Credite in CHF, care evidentiaza ca Banca Centrala "este un garant al practicilor neloiale" in supravegherea macroprudentiala .
       Afirmatiile apar in cadrul unei ample scrisori pe care debitorii au trimis-o, zilele trecute, Parlamentului European si in care au expus intreaga evolutie pe care a avut-o situatia creditelor in CHF.
       "Ne dorim o lege care sa vina in sprijinul debitorilor an CHF, ne dorim o Autoritate Nationala de Protectie a Consumatorilor care sa ne apere drepturile, ne dorim o Banca Nationala a Romaniei care sa isi respecte statutul si sa raspunda in fata legii atunci cand deciziile conducatorilor supraindatoreaza populatia Romaniei sau incurajeaza abuzul in sistemul bancar. Ne dorim un Parlament care sa nu raspunda presiunii bancilor comerciale de a impune legi favorabile lor, concluzioneaza imprumutatii in moneda elvetiana.
       Redam mai jos scrisoarea acestora transmisa Parlamentului European.

       "Ne adresam Parlamentului European in calitate de cetateni ai unui stat membru al Uniunii Europene, cetateni ale caror drepturi la o viata demna sunt incalcate flagrant si sistematic prin abuzurile practicate de catre sistemul bancar si prin lipsa de reactie a autoritatilor competente, a caror menire este sa asigure protectia noastra, a consumatorilor, printr-un cadru legislativ adecvat si prin punerea in aplicare a legilor si a deciziilor instantelor de judecata. Grupul Clientilor cu Credite in CHF este o miscare civica constituita pe o retea de socializare la inceputul anului 2015, atunci cand francul elvetian s-a apreciat foarte mult in raport cu moneda nationala (1CHF a atins pragul de 4.5 RON) si numara aproximativ 23000 de membri din cei peste 70000 (estimam) de imprumutati in CHF din Romania. Timp de peste un an am organizat actiuni menite sa atraga atentia factorilor responsabili asupra situatiei dramatice in care se afla debitorii in franci elvetieni. Am organizat mitinguri, marsuri, am platit rata fractionat in sume de 1-2 CHF boicotand ghiseele bancilor zile intregi, am scris petitii catre factorii decidenti: Parlament, Presedintie, Guvern, Avocatul Poporului, am depus reclamatii la Autoritatea Nationala de Protectie a Consumatorului (ANPC) privind practicile abuzive, neregulile din contracte si procedurile de lucru ale bancherilor, am trimis mailuri si mesaje catre toata clasa politica, am incercat sa atragem atentia si sa responsabilizam Autoritatea Nationala de Protectie a Consumatorului (ANPC). Am incercat sa negociem, individual sau in grup, cu bancile din Romania care au acordat credite in franci elvetieni si sa ajungem la o solutie comuna. Astfel, peste 1500 de debitori in CHF au mandatat legal Asociatia Utilizatorilor Romani de Servicii Financiare (AURSF, membra cu drept de vot a organizatiei europene Better Finance) sa poarte negocieri in numele lor cu bancile. Din pacate aceste negocieri s-au soldat cu un esec, bancile nefiind deschise la nicio propunere si nefiind dispuse sa negocieze.
     Doamnelor si domnilor,
     Toate demersurile noastre s-au izbit de lobby-ul agresiv al bancilor si al BNR in defavoarea legilor menite sa protejeze consumatorul, cauzand ingreunarea procesului legislativ, de lipsa de responsabilitate a autoritatilor, dar mai ales de lipsa de buna credinta a sistemului bancar. Situatia debitorilor in CHF este din ce in ce mai grava si, in multe cazuri, chiar daca autoritatile vor adopta legi care sa echilibreze balanta in relatia banca-client, orice interventie este deja tardiva pentru o parte dintre imprumutati. Rezistenta unora dintre imprumutati in fata abuzurilor bancare s-a uzat pana la a-i impinge la sinucidere, in prezent existand in Romania peste 30 de astfel de cazuri si aici ne referim doar la cele care au devenit publice prin intermediul mass-media.
     Va rugam sa analizati urmatoarele lucruri:
     1. Creditarea in CHF a avut loc in perioada 2006-2008. Imprumutatii au semnat contracte preformulate, fara a avea posibilitatea de a le analiza si/sau negocia, abuzandu-se astfel de lipsa lor de educatie financiara si de increderea cu care au apelat la institutia financiara.
     2. Bancile au apelat la practici inselatoare prezentand clientilor francul elvetian ca fiind cea mai stabila moneda, scenariul fiind aproape acelasi pentru toate bancile: in conditiile unei dobanzi mai mici pentru creditele in CHF fata de cele aferente creditelor in moneda nationala si cu prezentarea "celei mai stabile monede", clientului i s-a comunicat ca nu intruneste criteriile pentru a accesa credit in moneda nationala sau euro, ci doar pentru credit in franci elvetieni, fiind indrumat spre acest tip de credit. Acest scenariu se aplica marii majoritati a clientilor care au accesat credite in franci elvetieni. Astfel de exemple sunt pliantele oferite de bancile Raiffeisen si Otp Bank imprumutatilor in CHF, pliante in care se precizeaza ca francul elvetian este o moneda stabila. Mai mult, in pliantul de prezentare a evolutiei cursului francului elvetian nu se regaseste decat partea privind "stabilitatea" acestuia, informatiile cu privire la evolutia cursului RON/CHF pe o perioada mai extinsa nefiind prezentate publicului. Situatia pe 10 ani a evolutiei cursului CHF/RON arata astfel, insa consumatorii nu au cunoscut aceste lucruri si nici nu si-au pus problema ca informatiile prezentate de catre banca nu ar fi corecte si complete. In perioada 1998 - iunie 2004, CHF a crescut cu 380%, apoi a inregistrat o scadere de 30% (in perioada iuie 2004-iulie 2007), apoi din nou crestere de 19% (iulie 2007 - iunie 2008). Aceste evolutii nu inseamna stabilitate, dupa cum au afirmat bancile. Desi am exemplificat mai sus cu pliantele a doua banci care au acordat credite in CHF, toate bancile care au acordat astfel de credite au recurs la promovarea francului elvetian ca fiind o moneda stabila. Bancile care au acordat credite in CHF sunt: Volksbank, Otp Bank, Raiffeisen, Banc Post, Piraeus Bank, Credit Europe Bank, Banca Romaneasca.
     In fapt, clientii nu au primit franci elvetieni, ci lei sau euro, CHF ramanand doar moneda scriptica a contractului, fata de cursul careia se calculeaza rata lunara de platit. Problemele imprumutatilor au aparut la unul sau doi ani dupa contractarea creditului, cursul francului crescand constant in toata aceasta perioada. Fata de perioada de varf a creditarii in CHF (2007-2008), cursul s-a dublat, ceea ce a dus, pe langa alti factori, la supraindatorarea imprumutatilor.
     4. Clientului nu i s-a explicat in niciun fel la ce riscuri se expune. Contractele stipulau o dobanda fixa doar pentru primul an sau pentru primii doi ani de creditare, bancile putand sa modifice marjele de risc si dobanzile unilateral, fara sa fie obligate sa instiinteze clientul, in anumite cazuri. In plus, niciun client nu a fost informat cu privire la procedura de executare silita si cu privire la faptul ca nu este suficienta garantia consemnata in contracte daca se ajunge la procedura de executare silita.
     5. Bancile au inserat in contractele preformulate clauze abuzive. Pe langa diferenta de curs valutar, suportata integral de catre debitori, toate contractele de credit in CHF au continut clauze abuzive si marea lor majoritate inca le mai contin. Cu exceptia catorva mii de clienti care, dupa ani de procese, si-au recuperat, prin instantele de judecata, aceste sume incasate necuvenit de catre banci, majoritatea covarsitoare a imprumutatilor este captiva in contracte ce contin clauze abuzive. Aceste clauze pot insemna si 30-50% din rata de platit la banca! Responsabilitatea principala pentru acest fapt consideram ca revine ANPC - Autoritatea Nationala de Protectie a Consumatorului care, desi a fost sesizata inca de acum 6-7 ani despre existenta acestor clauze abuzive in contracte, nu si-a exercitat atributiile, ba mai mult, a actionat impotriva intereselor consumatorilor romani de produse bancare, dupa cum vom arata intr-un capitol separat. Instantele de judecata au decis astfel ca urmatoarele situatii reprezinta clauze abuzive sau practici incorecte:
     - Clauze referitoare la comisionul ascuns din calculul unui credit
     - Clauze referitoare la comisionul de acordare a creditului
     - Clauze referitoare la comisionul de risc
     - Transformarea comisionului de risc in comision de administrare
     - Clauze referitoare la comisionul de administrare (suma de plata lunara pentru administrarea creditului, un comision care depasea in anumite cazuri rata dobanzii)
     - Clauze referitoare la majorarea unilaterala a marjei bancii sau a dobanzii
     - Clauze referitoare la includerea unor marje variabile in calculul unor dobanzi fixe
     - Transformarea dobanzii fixe in dobanda variabila
     - Formule de calcul a dobanzii netransparente
     - Clauze privind riscul valutar asumat de client
     - Clauze privind comisionul de rambursare anticipata
     - Impunerea de catre banca a unui asigurator
     - Clauze referitoare la acordarea creditului in CHF
     Acestea au fost demonstrate in instanta, prin hotarari definitive si irevocabile in favoarea debitorilor bancari, in prezent existand pe rolul instantelor de judecata mai mult de 10000 de procese. De asemenea, este de notorietate faptul ca bancile nu vor sa renunte la aceste incasari necuvenite din restul contractelor de credite ce contin clauzele mai sus mentionate, o sursa de profit nelegala pe seama imprumutatilor. In ipoteza in care debitorul are resurse financiare pentru a demara un proces cu banca (lucru dificil in cazul unui imprumutat in CHF, saracit de povara ratelor insuportabile) si de a rezista pe durata acestuia, chiar in conditiile in care debitorul va castiga procesul, problemele lui nu se sfarsesc aici.
     Exista numeroase cazuri in care banca refuza sa puna in aplicare deciziile definitive ale instantei de judecata, debitorul fiind nevoit sa o ia de la capat printr-un nou proces si sa execute silit banca. Ultimul caz de acest fel il constituie procesul cu efecte erga omnes dintre ANPC si OTP Bank, in care, desi hotararea definitiva a fost in favoarea consumatorilor, aceasta nu este pusa in aplicare de catre banca respectiva, in timp ce ANPC nu intervine pentru a rezolva aceasta problema. Un alt aspect deosebit de grav il constituie practica neunitara la nivelul instantelor, doua contracte identice primind solutii diferite in functie de judecatorie. O clauza este abuziva intr-o instanta si neabuziva in alta. Putem presupune ca aceste lucruri sunt cauzate intr-o oarecare masura si de seminariile pe care BNR le sustine periodic cu magistratii in mod exclusiv. Consideram incorecta si impotriva intereselor clientilor bancari organizarea acestor seminarii fara participarea avocatilor clientilor si/sau a asociatiilor de protectie a consumatorilor.
     6. Executarile silite sunt practicate pe scara larga in Romania. Nu avem o statistica clara a acestora. Potrivit estimarilor BNR, numarul creditelor garantate cu o casa sau un apartament aflate in executare silita ar fi de 5230, iar al celor garantate cu un teren ar fi de 3177. Nu cunoastem daca aceste cifre corespund realitatii, in conditiile in care aceasta institutie nu a oferit statistici clare despre numarul si valoarea exacta a creditelor in CHF, numarul si valoarea exacta a creditelor cesionate la extern multe dintre ele fiind performante), numarul si valoarea exacta a creditelor de nevoi personale cu ipoteca acordate populatiei (care nu sunt reglementate prin nicio lege). Declaratiile publice ale reprezentatilor BNR sunt in contradictie si nu ofera un tablou clar al situatiei creditelor performante, neperformante sau aflate in procedura de executare silita. Practicile la limita legii a bancilor comerciale contribuie la aceasta opacitate a sistemului bancar si a BNR. Executarea silita: bunul executat este vandut la sume mult mai mici decat valoarea de piata, ajungandu-se si la 5-10% din valoarea ipotecii, urmand ca pentru suma ramasa debitorul si familia acestuia sa fie urmariti pana la stingerea datoriei prin poprire pe venituri (chiar si 70% din veniturile familiei) si alte bunuri. In numeroase cazuri datoria ramasa de plata dupa vanzarea bunului executat este egala sau mai mare decat valoarea creditului initial, plata datoriei fiind esalonata pe cateva zeci de ani (in mass media a fost prezentat un caz de esalonare pana in 2104!). In ce priveste creditele in CHF, estimam ca dupa 8-10 ani de plata, din principalul creditului a fost platit in medie un procent de 10%, restul reprezentand dobanzile si comisioanele ancilor. Aceste executari silite au loc pe baza unor contracte incarcate de clauze abuzive. Executarea silita in Romania a imprumutatilor la banci este o condamnare la saracie pe viata, imprumutatul neavand nici macar posibilitatea financiara sa locuiasca in chirie. Pe toata durata ce presupune rambursarea restului de datorie, banca incaseaza in continuare penalizari pe care le acopera cu prioritate in rambursarea datoriilor. In plus, se practica la scara larga externalizarea creditelor executate silit catre alte societati private care calculeaza penalizari si dobanzi si mai mari.
     7. In Romania, s-a practicat pe scara larga in perioada 2007 - 2008 un tip nou de credit - creditul de nevoi personale garantat cu ipoteca, diferit de ceea ce inseamna creditul ipotecar. Aceste credite nu se supun nici Legii nr. 190/1999 si Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar ale BNR si nici Legii nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice si in sensul Normelor BNR, intrucat depaseau 20.000 euro si au fost acordate pe o perioada care depasea 5-10 ani (perioada de creditare pentru un credit de nevoi personale). In acest fel creditorul a scapat de ingradirile creditului ipotecar care restrictiona numarul comisioanelor, impunea precizarea DAE si explicitarea formulei dobanzii, precum si a costurilor totale ale creditului. Bancile au inventat acest produs de creditare si au jonglat prin instante dupa bunul lor plac, sustinand, artunci cand e interesul lor, ba ca sunt credite de consum (si nu erau obligati sa respecte Legea creditului ipotecar la redactarea contractului), ba ca ar fi credit pentru investitii imobiliare (si nu i se aplica legea creditului de consum)! Creditul de nevoie personale garantat cu ipoteca nu este acoperit legal in acest moment.
     8. Nivelul dobanzilor practicate in Romania, a doua cea mai saraca tara din Europa, este de 4-5 ori mai mare decat al celor practicate in alte tari UE, ajungand la peste 10%, chiar 12% pentru un credit ipotecar, imobiliar sau de nevoi personale garantat cu ipoteca!
     9. Singurele masuri de "sprijin" pe care le iau bancile in cazul clientilor aflati in dificultate de plata sunt restructurarile, care de fapt indatoreaza si mai mult debitorul, prin majorarea dobanzilor si/sau prelungirea duratei creditului. Amintim aici, pentru exemplificare, doar un caz: pe cel al unor politisti din orasul Timisoara, pe care "ajutorul" bancii i-a costat 27.400 franci elvetieni. Daniela si Eugen P., politisti, au lut un credit ipotecar de 140000 de franci de la Raiffeisen Bank Romania in mai 2008 pentru o perioada de 318 luni. La dobanda de 5,5% si comision de administrare de 0,15%, rata lunara de plata era de 1037 de CHF, rata platita cu constiinciozitate de cei doi soti pana in anul 2010. In anul 2010, deprecierea leului in raport cu francul, care ajunsese de la 2,26 la momentul acordarii creditului la 2,95 lei/franc la jumatatea anului, a facut ca rata lunara, exprimata in lei, sa ajunga de la 2.345 lei la 3.060 lei. In vara aceluiasi an, guvernul PDL condus de Emil Boc a decis majorarea TVA de la 19% la 24% si taierea salarilor bugetarilor cu 25%. Veniturile nete ale familiei au scazut cu 43%, iar familia stramtorata a apelat la ajutorul bancii. Initial au sperat ca banca va renunta la incasarea comisionului de administrare, intrucat contractul permitea acest lucru. Nu s-a intamplat asta. Cererii facute de catre clienti, conform relatarilor acestora, nu i s-a raspuns, nu i s-a dat numar de inregistrare, in schimb banca a venit cu alta propunere, fara sa lase loc de discutii, prezentand aceasta ca fiind singura solutie si punand in fata clientilor spre a fi semnat un act aditional. Prin acest act aditional rata lunara scadea la 528 de franci, ca urmare a aplicarii pentru un an de zile a dobanzii de 1%. Initial, clientii au crezut ca au facut o afacere buna, din moment ce scadentarul arata o valoare totala de rambursat de 306.838 franci, putin mai mica decat cea de la momentul acordarii creditului, de 307.589 franci. Insa banca pusese in scadentar doar sumele ce urmau a fi platite, nu si pe cele platite pana atunci, adica debitorii urmau sa plateasca inca o data ce platisera pana la semnarea actului aditional, respectiv 28000 de ranci, din care 22.500 dobanzi si comisioane. Banca a transformat creditul dintr-unul cu dobanda fixa intr-unul cu dobanda variabila si a impus o marja fixa de 8,16%. Comisionul de administrare a fost inclus in noua dobanda iar dobanda anuala efectiva pentru suma reesalonata a fost stabilita la 7,94% (la semnarea contractului initial fusese 7,75%). Prin acel act aditional clientii renuntau si la alte optiuni pe care le le avusesera in contractul initial. Dupa ce a trecut anul de restructurare, rata urmand sa fie 1081 franci, banca a propus un nou act aditional, de aceasta data pe 2 ani de zile. Banca a aplicat una dintre metodele larg raspandite de a face restructurari: a amanat plata principalului pentru un an, clientul platind doar dobanda iar marja bancii a crescut din nou, la 8,55%. In acest prim an rata lunara de plata a fost de 537 CHF, din decembrie 2012 crestea la 811 CHF iar din decembrie 2013, la 1.113 CHF. Cursul CHF era deja de 3,55 lei/franc.
     De altfel, situatia dramatica prin care au trecut cei doi politisti din Timisoara nu este singulara, taierile salariale operate de guvernul Boc in randul bugetarilor (care au o pondere foarte mare in totalul imprumutatilor in CHF) ducand in numeroase cazuri la imposibilitatea oamenilor de a-si mai plati ratele la banca. Mai mult, desi la acel moment atat fostul presedinte Traian Basescu cat si fostul prim-ministru declarasera ca aceste masuri de austeritate au fost impuse de catre Fondul Monetar International, ulterior, conform declaratiilor facute in anul 2010 de catre fostul presedinte FMI Dominique Strauss-Kahn, s-a aratat clar ca FMI a cerut cresterea impozitelor pentru cei cu venituri peste medie si pentru bogati, si nu taierea salariilor. Mai mult, FMI s-a opus acestei masuri insa nu a putut impiedica aceasta masura care a lovit in bugetari si i-a protejat pe bogati intrucat a apartinut statului roman.
     10. Termenul de intrare in vigoare a legii insolventei persoanelor fixice a fost amanat. Legea a fost publicata in Monitorul Oficial in iunie 2015 insa termenul intrarii in vigoare a fost amanat printr-o ordonanta de urgenta de la finele anului trecut. Romania este singura tara membra UE in care nu se aplica o astfel de lege. Nu exista o lege a conversiei, de foarte multi ani asistam la o presiune extraordinara a lobby-ului bancar pentru ne-votarea sau amanarea unor legi care sa echilibreze relatia client-banca sau pentru modificarea unor legi deja existente care reglementeaza creditele, chiar daca este vorba de transpunerea in legislatia romaneasca a unor directive europene. Este si cazul legii falimentului personal impotriva careia sistemul bancar a facut un lobby intens timp de ani de zile. Doamnelor si domnilor, In calitate de consumatori asistam din partea sistemului bancar doar la presiuni continue facute asupra factorului politic in detrimentul nostru, al consumatorilor.
     Va dam doar cateva exemple:
     a) In proiectul codului civil in 2008 forma initiala a articolului 2478 din sectiunea a III-a era "creditorul ipotecar nu poate urmari silit decat bunurile care ii sunt ipotecate". (proiectul prevedea implicit darea in plata a bunului ipotecat). La interventia lobby-ului bancar, articolul a capatat forma actuala din cod. La fel, in proiectul codului de procedura civila, forma initiala a articolului 817 alin. 4 era: "creditorul ipotecar nu poate cere scoaterea la vanzare decat a imobilelor ipotecate" (din nou se prevedea implicit darea in plata a imobilului ipotecat). La interventia lobby-ului bancar a capatat forma actuala din codul de procedura. Ambele coduri, in varianta lor initiala, prevedeau implicit darea in plata, interzicand urmarirea silita a debitorului dupa vanzarea imobilului ipotecat. Codurile nu permiteau vanzarea debitorului catre colectorul de creante dupa executarea/darea in plata a imobilului ipotecat. Fara interventia lobby-ului bancar, astazi in Codul Civil ar fi existat legea darii in plata, o lege veche de 2000 de ani. In momentul editarii acestei petitii, Presedintele Romaniei a promulgat legea darii in plata, in ciuda presiunilor uriase ale sistemului bancar si ale BNR, lege care ofera dreptul la viata celor sunt in pragul executarii silite sau care deja sunt in executare silita.
     b) Norma 10/2005 a BNR s-a abrogat in 2007 sub presiunea lobby-ului bancar si a fost inlocuita de norma 3/2007. Prin aceasta s-a permis marirea nivelului de indatorare de la 35% la peste 65%, paritia creditelor de nevoi personale cu ipoteca si a clauzelor abuzive in contracte.
     c) La interventia lobby-ului bancar, efectele aplicarii OG 50/2010 asupra creditelor in derulare, prin care s-a transpus in legislatia interna Directiva Europeana 48/2008/CE, au fost contracarate (chiar dupa ce CJUE a confirmat ca directiva 2008/48/CE a Parlamentului European nu se opune) iar legile din domeniul protectiei consumatorului au fost aplicate defectuos sau nu au fost aplicate deloc, prin ANPC. In anul 2010, ca urmare a interventiei directe a Asociatiei Romane a Bancilor (A.R.B.) pe langa Banca Nationala a Romaniei precum si pe langa reprezentantii Fondului Monetar International in Romania, in ceea ce priveste efectele O.U.G.50/2010 asupra portofoliilor de credite aflate in derulare la momentul intrarii in vigoare a acesteia, s-a ajuns la anularea demersurilor Guvernului Romaniei de transpunere si implementare in legislatie a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 prin care se urmarea transparentizarea relatiei client - banca, inclusiv prin eliminarea acelor clauze abuzive care ulterior au aruncat practic mii de clienti in mijlocul unor procese complicate si de lunga durata care aglomereaza si in prezent, in mod inutil, instantele de judecata din Romania. Astfel, Legea 288/2010 prin care se modifica OUG 50/2010 a facut ca prevederile O.U.G. 50/2010 sa nu fie aplicabile creditelor in derulare, ci numai celor noi, validand astfel contractele de credit pline de clauze abuzive, conform sentintelor judecatoresti din cele cateva mii de procese solutionate pana la acea data. Pretextul sub care a fost modificata aceasta lege a fost acela ca ar fi incalcat legislatia europeana, cand, in fapt, Curtea de Justitie Uniunii Europene a aratat ca aceasta lege era in armonie cu normativele europene.
     d) Aparatul legislativ a fost supus la presiuni continue de catre lobby-ul bancar care a urmarit modificarea, in detrimentul consumatorilor, a legii 193/2000, legea clauzelor abuzive, unul dintre putinele instrumente care pot fi utilizate de catre consumatorul roman pentru eliminarea clauzelor abuzive din contracte, clauze de neconceput in alte tari europene.
     De la 1 octombrie 2013, au intrat in vigoare noi articole la aceasta lege (12 si 13),care au venit in ajutorul consumatorilor prin faptul ca s-a integrat in legislatia nationala baza legala pentru procesele cu efecte erga omnes, respectiv incepand din acel moment daca o clauza este gasita abuziva intr-o instanta, aceasta va fi eliminata din toate contractele de adeziune in executare incheiate de catre profesionistul in cauza. Aceste procese class action pot fi intentate numai de catre ANPC si asociatiile de protectie a consumatorilor, in anumite conditii. Printr-un lobby agresiv si sistematic sistemul bancar, prin Asociatia Romana a Bancilor, a reusit intarzierea cu cateva luni a modificarii legii 193/2000 in sensul introducerii celor 2 articole. Curtea Constitutionala s-a exprimat de curand in raport cu aceste doua articole din legea 193/2000 si a decis ca procesele erga omnes nu incalca in niciun fel Constitutia Romaniei.
     Cu doar o luna inainte ca modificarile la legea 193/2000 sa devina operative, 12 deputati ai partidului PSD si 6 de la UNPR au depus la Senat un proiect de lege prin cereau alte modificari, in interesul bancilor. In decembrie 2013 proiectul a trecut de Senat si a ajuns in Camera Deputatilor, desi avea aviz negativ de la guvern si toate celelalte comisii. ARB a fost singura parte care a venit cu amendamente la proiect, menite sa tranforme legea clauzelor abuzive intr-una croita pentru bancheri. Presiunile pentru modificarea acestei legi continua, iar clientii bancari traiesc cu teama ca, in ciuda numeroaselor petitii si apeluri adresate factorilor politici, lobby-ul bancar isi va face efectul inca o data iar legea va fi modificata in interesul bancherilor. Practic, aceasta lege este cea pe baza careia se judeca procesele pe clauze abuzive in Romania.
     e) Legea Darii in Plata a bunului ipotecat cu eliberarea debitorului de datorii - datio in solutum tocmai a fost promulgata de Presedinte. Este prima lege din Romania care ar insemna o posibilitate reala de a echilibra relatia client-banca, dar departe a rezolva toate problemele debitorilor. Timp de 11 luni am asistat la un lobby nemaintalnit al sistemului bancar impotriva acestei legi, ceea ce a demonstrat inca o data ca sistemul bancar din Romania nu a inteles ca fara clienti nu poate functiona. Doamnelor si domnilor, In singura tara din UE in care nu exista legea falimentului personal, institutia care ar trebui sa se ocupe de protectia consumatorilor de servicii financiare, Autoritatea Nationala de Protectie a Consumatorilor (ANPC), nu numai ca nu face, dar actioneaza chiar impotriva intereselor acestora. Consideram ca ANPC are toate parghiile legislative necesare pentru a stopa practicile abuzive si ilicite ale bancilor, insa acest lucru nu se intampla decat sporadic, astfel incat situatia imprumutatilor continua sa se agraveze de la o zi la alta. Mai mult, din anumite actiuni ale ANPC desfasurate pe parcursul ultimilor ani, putem trage concluzia ca aceasta institutie a intervenit in multe cazuri in favoarea bancilor si in detrimentul clientilor.
     Va prezentam cateva argumente care demonstreaza aceasta situatie de fapt:
     1. ANPC (Autoritatea Nationala de Protectie a Consumatorilor) a actionat impotriva intereselor acestora la momentul implementarii OUG 50/2010, transpunerea Directivei Europene 48/2008/CE In iulie 2010, ANPC trimite catre ARB (Asociatia Romana a Bancilor) o scrisoare prin care precizeaza cum poate fi modificata formula de dobanda la contractele aliniate la OUG 50/2010, cu toate ca aceasta prevedere NU exista in Directiva Europeana 48/2008/CE, transpusa in legislatia romana prin OUG 50/2010. Daca se dorea o modificare legala a formulei de calcul a dobanzii, aceasta trebuia sa fie specificata in OUG 50/2010 sau in legea 288/2010 pentru aprobarea OUG 50/2010 si nicidecum printr-o scrisoare interna. In conformitate cu legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru actele normative, modificarea se face printr-un act de acelasi nivel. Bancile din Romania au modificat formula de calcul a dobanzilor si au redenumit unele comisioane in baza acestei scrisori trimise de ANPC catre ARB, in vederea alinierii tuturor contractelor in derulare la OUG 50/2010.
     CONCLUZIE: Bancile au fost sfatuite de catre ANPC cum sa actioneze impotriva intereselor consumatorilor. Au modificat toate contractele de credit doar pe baza unei scrisori interne ignorand cu buna stiinta faptul ca nici Directiva Europeana 48, nici OUG 50/2010 si nici legea 288/2010 nu specifica aceasta prevedere. Ba mai mult, toate cele 3 enumerate anterior stipuleaza clar ca "introducerea altor prevederi in afara ordonantei sunt nule de drept".
     2. Ce a insemnat pentru clientii bancari implementarea defectuoasa a OUG 50/2010 Clauzele privind comisioanele si dobanzile au fost modificate, dar in detrimentul clientilor. Bancile au fost nevoite sa treaca de la formule netransparente/interne pentru calculul dobanzilor la formule transparente, prin aplicarea unor indici de referinta: Robor/Euribor/Libor, dar marjele rezultate au fost marite artificial si abuziv. Acest lucru s-a intamplat pentru ca bancile au luat in calcul valorile indicilor de referinta din toamna anului 2010, cand aceste valori erau mult mai mici decat in anii precedenti. Astfel, marjele fixe rezultate au fost mult mai mari decat inainte, ajungand in unele cazuri la 8-10 puncte procentuale la creditele ipotecare in valuta! Bancile au redenumit comisioanele interzise, precum cel de risc si au modificat marjele de dobanda fixe. Astfel clientii au platit rate majorate.
     3. ANPC a tratat discriminatoriu reclamatiile clientilor in functie de denuntarea actelor aditionale de aliniere la OUG50 Ordinul intern ANPC nr. 358/23.10.2013, privind felul in care sunt tratate reclamatiile clientilor privitoare la clauzele abuzive din contracte, provoaca alte neajunsuri consumatorilor. Astfel, acest ordin prevedea ca reclamatiile pe aceasta tema sa fie redirectionate la ANPC. In cazul in care consumatorul reclama clauze abuzive din contractul de credit, erau trimise si puteau fi luate in considerare la nivel central ANPC si eventual puteau merge mai departe in instante doar acele plangeri formulate de catre petentii care denuntasera actul aditional de aliniere la OUG50/2010, conform L288/2010, in ian-feb 2011. Or foarte putini consumatori denuntasera inainte acest act aditional in acest interval, asa cum dadea dreptul legea 288/2010 de modificare a OUG50. Nici macar reclamatiile celor care refuzasera expres, in scris, actul aditional in perioada sep-dec 2010 nu erau luate in calcul, pentru ca ANPC considera ca nu intrase in vigoare L288 desi tot ANPC sfatuia consumatorii, in acea perioada, sa refuze actele aditionale propuse de banci daca acestea nu respecta prevederile OUG 50/2010 nemodificata inca prin L288/2010. Astfel incat ANPC prin ordin intern a tratat discriminatoriu consumatorii si a blocat reclamatiile privind contractele de credit. Acest ordin a fost revocat in data de 11.03.2015, dandu-se practic posibilitatea tuturor consumatorilor de credite de a sesiza ANPC in vederea analizarii contractului de credit privind existenta unor clauze abuzive, indiferent daca petentul a denuntat sau nu OUG 50/2010 prin legea 288/2010.
     4. In cadrul ANPC nu exista practica unitara in procesul de analiza si solutionare a reclamatiilor petentilor Ulterior revocarii ordinului nr. 358/23.10.2013, ANPC s-a confruntat cu o avalansa de sesizari in vederea analizarii conventiilor de credit. Doar in foarte putine cazuri s-a ajuns la concluzia existentei clauzelor abuzive, constatare avand ca rezultat trimiterea catre instantele de judecata a acestor spete. Merita specificat faptul ca aceste clauze abuzive au fost sesizate doar in cazul consumatorilor insistenti sau in al celor care aveau un minim de cunostinte juridice, practic impingand de la spate aceasta institutie prin oferirea clara de date (ex: referire la o anumita lege, trimitere directa la un caz solutionat de instante, etc) in reclamatiile trimise/depuse catre ANPC. Pentru ceilalti reclamanti, raspunsul a fost acelasi: sesizarea este nesolutionabila sau, mai grav, neintemeiata!
     ANPC nu are o unitate de judecata coerenta a reclamatiilor, dand raspunsuri contradictorii pe aceleasi spete. Mai precis, pe acelasi tip de contract, unor consumatori li se raspunde ca sunt clauze abuzive iar altor consumatori (cu acelasi tip de contract standard, aceleasi clauze, aceleasi articole in cadrul contractului) li le raspunde ca NU exista clauze abuzive. Cunoastem cazuri in care aceluiasi consumator, in acelasi contract, i se raspunde o data ca nu are clauze abuzive iar ulterior ca are! Cele mai multe raspunsuri standard ale ANPC sunt formulate astfel:
     - in conformitate cu prevederile art.95 alin 2,3 si 5 din OUG 50/2010 modificarea contractului s-a putut realiza pana la termenul limita de 20.09.2010 iar, in cazul nesemnarii acestora, acestea au fost considerate ca fiind acceptate tacit;
     - in conformitate cu prevederile art. II din Legea nr. 288 / 2010:
     (2)"Actele Aditionale nesemnate de catre consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, isi vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu exceptia cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealalta parte in sens contrar, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi,
     - in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 288 / 2010, adica intervalul 03 ianuarie - 03 martie 2011, nici dumneavoastra, nici Banca nu ati denuntat actul aditional; sesizarea este nesolutionabila".
     Practic, anularea acelui ordin de catre presedintele ANPC a produs efecte pur teoretice. In realitate nu s-a schimbat absolut nimic, marturie stand raspunsurile acestei institutii la sesizarile consumatorilor. In raspunsurile ANPC exista o omisiune grava si anume: chiar daca actele aditionale nu aufost semnate si nici denuntate de catre consumatori, in conformitate cu prevederile art. II din Legea nr. 288 / 2010 in termen de 60 de zile, iar actul aditional s-a acceptat tacit, ANPC a omis cu premeditare urmatoarele:
     a. Bancile au majorat marja bancii chiar daca aceasta este fixa pe toata durata contractului si o modificare unilaterala este ilegala
     b. Bancile au redenumit comisioane Mai mult, bancile nu au restituit clientilor sumele incasate abuziv.
     5. ANPC refuza sa dea ordinul de incetare a practicilor incorecte ale bancilor In ziua in care a fost revocat ordinul 358/2013, respectiv 11.03.2015 si in plina criza generata de explozia francilor elvetieni, s-a modificat si legea 363/2007 "privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor''. Aceasta modificare a facut imposibil ca ANPC sa poata sa aplice prevederile HG 1553/2004 privind incetarea practicilor ilicite si incorecte ale bancilor, intrucat acestea nu se regaseau in lista anexa cu practici considerate incorecte in orice situatie, prin modificare fiind limitata doar la acestea posibilitatea constatarii si sanctionarii. A fost din nou nevoie de presiuni din partea consumatorilor la ANPC, Guvern si Parlament pentru ca aceasta lege, instrument de lucru in protectia consumatorilor, sa fie functionala. Numai dupa declararea intentiei de a sesiza institutiile europene cu privire la aceste lucruri, legea a fost refacuta prin Ordonanta de Guvern. In temeiul art.3 alin.3 din HG 1553/2004 care transpune Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European si a Consiliului, din 23 aprilie 2009, privind actiunile in incetare in ceea ce priveste protectia intereselor consumatorilor (in sensul prezentei directive, o incalcare reprezinta orice act contrar directivelor 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29) si Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale intreprinderilor de pe piata interna fata de consumatori (JO L 149, 11.6.2005, p. 22), astfel cum au fost transpuse in legislatia interna, care prejudiciaza interesele colective), ANPC poate dispune masura incetarii practicilor incorecte ale bancilor. Incepand cu data de 20 iunie 2015 consumatorii bancari clienti ai OTP Bank au trimis ANPC petitii (e-mailuri) prin care solicita incetarea activitatilor si practicilor ilicite de catre OTP Bank cu aplicarea sanctiunii de suspendare temporara a activitatii OTP Bank in situatia in care aceasta nu se conformeaza dispozitiei ANPC in termenul de 20 de zile calendaristice prevazut in alineatul 3 al articolului 3 din HG 1553/2004. Incepand cu data de 30 iunie si pana in 10 iulie a.c., clienti ai bancilor OTP Bank, Bancpost, Volksbank, Raiffeisen, BCR au trimis mailuri catre ANPC prin care solicita ca ANPC sa dispuna masura incetarii, limitarii ori inlaturarii efectelor produse prin practicile ilicite ale bancilor, in regim de urgenta, in termen de maximum 20 de zile calendaristice de la data primirii sesizarii, conform HG 1553/2004, cu aplicarea sanctiunii de suspendare temporara a activitatii bancilor in cazul in care nu se conformeaza masurilor dispuse de catre ANPC. Incepand cu data de 10 iulie 2015 consumatorii bancari au trimis petitii atat catre APC (Asociatia pentru Protectia Consumatorilor - entitate independenta de stat abilitata sa sesizeze practicile ilicite) cat si catre ANPC (care poate dispune incetarea practicilor ilicite), prin care solicitau sesizarea respectiv dispunerea, dupa caz, a acelorasi masuri de incetare a practicilor ilicite. APC a sesizat ANPC conform atributiilor. In luna octombrie ANPC transmite raspunsul prin care refuza sa dea ordinul de incetare a practicilor ilicite. Consideram ca in continuare ANPC nu si-a facut datoria de a proteja consumatorii de abuzurile continue ale bancilor, avand la dispozitie parghiile legale pentru a dispune masuri de incetare. Intr-adevar, masura inchiderii unei banci (in cazul in care aceasta nu se conformeaza), este una radicala. Insa drepturile consumatorului trebuie sa fie protejate si sa primeze.
     6. A verificat ANPC daca bancile au respectat legea la incheierea unui contract de credit in valuta prin prisma riscului valutar? Asa cum am prezentat in continutul acestei petitii, la momentul incheierii contractelor de credit in CHF, bancile au omis sa informeze clientul asupra riscurilor la care se expun prin incheierea unui contract intr-o moneda de refugiu, din contra, prezentand clientului francul elvetian ca fiind una dintre cele mai stabile monede. In domeniul dreptului protectiei consumatorilor pot fi identificate mai multe acte normative care consacra obligatia profesionistului de a informa consumatorul cu privire la toate aspectele relevante ale contractului prefigurat de parti. Ordonanta Guvernului 21/1992 privind protectia consumatorilor cuprinde un capitol dedicat, "Informarii si educarii consumatorilor", cele mai relevante texte de lege cuprinse in Ordonanta sunt Art 3 lit b., "de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor", Art 18. "Consumatorii au dreptul de a fi informati in mod complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre operatorii economici (evolutia cursului de schimb este o astfel de caracteristica), astfel incat sa aiba posibilitatea de a a face o alegere rationala, in conformitate cu interesele lor, intre produsele si serviciile oferite si sa fie in masura sa le utilizeze potrivit destinatiei acestora in deplina securitate", art 19 si art 20 alin 4, "Vanzatorii si prestatorii de servicii trebuie sa informeze consumatorii despre pretul final al produsului sau despre tariful serviciului prestat (...)"Aceste drepturi ale consumatorilor sunt reiterate in Legea nr 296/2004 privind Codul Consumului
     - Art 27 lit b, Art 45, Art 47 si Art 48 in care se prevede obligatia profesionistului de a informa consumatorul despre riscurile la care este supus prin folosirea normala sau previzibila a bunurilor, acest text fiind deopotriva aplicabil si serviciilor, aceasta fiind ratiunea intregii reglementari. Nu sunt vizate doar riscurile imediate la care sunt supusi consumatorii, ci si cele pe termen mediu si lung, respectiv posibilitatea suportarii unui risc valutar care se poate dovedi excesiv atunci cand se afla exclusiv in sarcina imprumutatului. In luna ianuarie a acestui an, ca urmare a blocarii de catre ANPC a actiunilor in incetare, clientii bancari au sesizat Avocatul Poporului. Avocatul Poporului, in raspunsul sau, mentioneaza doar ca s-a adresat ANPC. ANPC a raspuns institutiei Avocatului Poporului precizand ca a intreprins toate masurile legale pentru eliminarea clauzelor abuzive, in limitele sale de competenta, facand referire la procesele classaction deschise impotriva mai multor banci.
     7. In data de 10 februarie 2016 ANPC a castigat procesul class action, cu efecte erga omnes, impotriva OTP BANK, sentinta irevocabila si definitiva, demonstrandu-se astfel caracterul abuziv al clauzei de dobanda din contractele OTP Bank. Nici pana la aceasta data sentinta nu a fost pusa in aplicare. Clientii bancari au solicitat public ca, prin ordin de presedinte, in temeiul prevederilor legii 363/2007, ANPC sa dispuna bancii in cauza incetarea practicilor ilicite. ANPC nu a reactionat, prin urmare sentinta nu a fost pusa in aplicare. Justitia amanata este justitie negata. Doamnelor si domnilor,
     O intreaga generatie, a celor care au accesat credite in franci elvetieni in perioada 2006-2008, este distrusa din punct de vedere economic si social. Vorbim de persoane din clasa medie, de profesionisti care si-au sacrificat bunastarea si uneori chiar viata in scopul achitarii ratelor enorme la banca.
     In toata aceasta perioada, pe langa cazurile extreme in care imprumutatii au cedat presiunilor bancherilor si s-au sinucis, generatia saracita si umilita a debitorilor in franci elvetieni a suferit consecinte ireparabile: destramarea familiilor, negarea accesului la educatie a copiilor, limitarea drastica a accesului la lucruri elementare pentru supravietuire: hrana, imbracaminte, restrictionarea acesului la sanatate prin lipsa resurselor financiare, restrictionarea accesului la justitie tot prin lipsa resurselor necesare pentru a initia un proces, stres permanent. In Romania, imprumutatii in franci elvetieni sunt cazuri sociale. Cunoastem numeroase cazuri in care imprumutatii in franci elvetieni s-au imbolnavit grav iar starea lor de sanatate nu s-a ameliorat, dimpotriva. Boli cauzate de stresul continuu de a procura bani pentru achitarea ratelor exorbitante la banca si prin aceasta lipsirea persoanei de elementele esentiale pentru a-si mentine o stare psihica si fizica echilibrata. Nu vorbim de aici de persoanele fara venituri, ci de persoane care au loc de munca si care, in conditii normale, ar trebui sa beneficieze de rezultatele muncii lor. Diabet, boli cardiovasculare, atacuri cerebrale, boli psihice ale imprumutatilor dar si ale copiilor lor. Am intalnit cazuri in care copiii ameninta cu sinuciderea, din cauza unei copilarii traite in conditii de saracie si privatiuni de tot felul, in conditiile in care parintii castiga mult peste salariul mediu pe economie, insa gradul de indatorare la banca depaseste 80% din venituri! In cele mai multe cazuri aceste probleme raman nerezolvate, tot din cauza lipsei banilor. Destramarea familiilor, plecarea unuia dintre membri in alte tari pentru a castiga suficient astfel incat sa-si poata plati ratele este de asemenea o alta consecinta a creditarii iresponsabile in Romania. Copiii nu-si pot continua studiile si de multe ori sunt obligati ca, de indata ce ating varsta adolescentei sau maturitatii, sa-si gaseasca un loc de munca pentru a putea sustine impreuna cu parintii ratele la banca.
     Doamnelor si domnilor, Am incercat sa expunem, pe scurt, cateva aspecte care arata modul in care drepturile fundamentale ale cetatenilor romani la o viata decenta sunt calcate in picioare prin practicile incorecte, abuzive, anti-consumator ale anumitor banci care opereaza pe teritoriul Romaniei precum si prin lipsa totala de interes a autoritatilor romanesti care ar trebui sa intervina pentru protejarea consumatorilor. Va supunem inca o data atentiei faptul ca, la mai bine de un an de la explozia cursului CHF/ron, in Romania nu s-a adoptat nicio masura legislativa de natura sa aduca echilibru in relatia client-banca, in afara de legea darii in plata care a fost promulgata de curand si care nu rezolva insa problemele majore. Legea falimentului personal nu a intrat in vigoare, nu exista legea conversiei.
     Bancile sunt in continuare indiferente la solicitarile clientilor, singurele solutii propuse au fost ca urmare a proceselor castigate in instanta. Solutiile oferite de banci sunt in continuare abuzive, supraindatorand clientii in loc sa le ofere posibilitatea redresarii financiare. Lipsa de comunicare si transparenta, practicile neloiale si publicitatea mincinoasa raman, din pacate, trasaturile ce definesc marea parte a bancilor comerciale din Romania. Ne dezamageste atitudinea BNR in aceasta problema a protectiei debitorilor, BNR pozitionandu-se de partea bancilor si in total dezacord cu imprumutatii. Mesajele publice transmise de BNR cetatenilor si mediului economic au avut ca rol doar presiunea asupra Parlamentului cu scopul de a opri orice demers legislativ pentru protejarea clientilor bancari. Din punctul nostru de vedere, BNR are o vina comuna cu bancile in problema creditelor in CHF, supravegherea macroprudentiala fiind un garant al practicilor neloiale. Ne dorim o lege care sa vina in sprijinul debitorilor in CHF, ne dorim o Autoritate Nationala de Protectie a Consumatorilor care sa ne apare drepturile, ne dorim o Banca Nationala a Romaniei care sa isi respecte statutul si sa raspunde in fata legii atunci cand deciziile conducatorilor supraindatoreaza populatia Romaniei sau incurajeaza abuzul in sistemul bancar. Ne dorim un Parlament care sa nu raspunda presiunii bancilor comerciale de a impune legi favorabile lor. Va trimitem aceasta relatare cu speranta ca situatia noastra dramatica nu va ramane fara ecou si ca plangerea noastra isi va gasi o rezolvare.
     Cu speranta,
     Grupul Clientilor cu Credite in CHF"   


(344 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Alte știri din sursa
Bursa

· Alte știri de la ---


Azi: Cea mai citită știre din sursa Bursa:

"BNR are o vina comuna cu bancile in problema creditelor in CHF" | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.65765619277954 seconds.