Miercuri, 29 Iunie 2005 - 08:03 AM Aleg.RO: "Cei care vorbesc acum despre Piata Universitatii sunt niste frustrati"

Publicat de: Corina DRAGOTESCU

adevarul sustine Ion Iliescu in exclusivitate pentru Adevarul - Domnule Ion Iliescu, in ultima perioada s-au reluat o serie de teme din perioada anilor '90, iar dvs. nu ati avut nici un raspuns. De ce?
- in primul rand, as vrea sa spun in legatura cu "spectacolul" la care asistam ca este vorba de o diversiune. La 15 ani sunt reluate teme si argumente care au fost vehiculate intr-un mod obsesiv, mai ales cu prilejul a ceea ce s-a numit fenomenul Piata Universitatii. Dar de ce dupa 15 ani se reiau aceste teme care au fost "batatorite" excesiv in acest timp? Cui slujeste aceasta actiune? Este marea intrebare care m-a si nedumerit, m-a revoltat si m-a indignat. E o campanie care se vrea o presiune organizata, dirijata asupra opiniei publice si inclusiv asupra unor instante care cerceteaza unele fenomene. in al doilea rand, nu am vrut sa intru in polemica, pana acum, cu nimeni. Cu cine sa intru in polemica? Oamenii care apar in prim-plan ca promotori ai acestei campanii sunt ei insisi amestecati in fapte de violenta si n-au nici un fel de autoritate morala.
- Adica cine e amestecat in fapte de violenta?
- Vad ca, in calitate de reclamanti, apar tocmai cei ce au fost foarte activi in actiuni violente impotriva institutiilor statului, care au fost prezenti peste tot - la 12 ianuarie, la 18 februarie cand a fost devastata cladirea Guvernului, in Piata Universitatii, in tulburarile din 13 iunie. Ei acum se prezinta ca justitiari. Cu ce autoritate morala?
- Credeti ca sunt forte politice in societatea civila care vor sa va incrimineze?
- Fara indoiala. Sunt cei care au intretinut, in toata aceasta perioada, o stare de tensiune permanenta. Sunt oameni care au ramas cantonati la nivelul sloganurilor vehiculate in Piata Universitatii si a perioadei care a precedat Piata Universitatii. Sunt oameni frustrati, care in perioada dictaturii lui Ceausescu "n-au suflat in front". N-au avut curaj sa se afirme in nici un fel si au ramas cu un anumit complex de inferioritate. N-au avut nici un rol in infaptuirea Revolutiei Romane si s-au simtit, cumva, frustrati ca nu sunt luati in seama. Au incercat sa se afirme post-factum, dar "obiectul muncii" disparuse, Ceausescu nu mai era, si atunci si-au cautat obiectul afirmarii acestor resentimente si a unei uri care s-a tot amplificat in timp... Este o crestere a psihologiei urii in societatea romaneasca. Este regretabil ca acest lucru se intampla dupa 15 ani, cand societatea romaneasca a cunoscut transformari profunde, trecand de la dictatura la democratie si stat de drept. Aveam sentimentul ca, trecand prin multe incercari, am ajuns la un anumit stadiu de normalitate, inclusiv dupa cele trei alternante la guvernare. Cred ca intreaga aceasta actiune vizeaza nu atat denigrarea persoanei lui Ion Iliescu - cat actiunea si politica pe care le-a intruchipat seful statului roman pe parcursul mandatelor sale.
- Povestiti-ne despre o sedinta din 11 iunie...
- As vrea sa o luam metodic. Sunt doua teme vehiculate si care formeaza, am vazut, si obiectul unor reclamatii la instantele de cercetare. Una, despre revolutie: este reluata teza "confiscarii" Revolutiei, a "loviturii de stat", se lanseaza ideea ca "povestea" cu teroristii a fost inventata de cei care au preluat puterea, ca sa-si consolideze aceasta putere acaparata. Asta e o prima teza. A doua, mineriadele, in general, si cea din '90, in particular, fiind acuzat Iliescu ca a apelat la mineri in locul organismelor abilitate ale statului, deci politie si armata. De ce? Pentru a suprima, se spune, opozitia si a inabusi protestele studentilor. Ambele sunt la fel de false, si as vrea sa le luam pe rand. Despre Revolutie. Revolutia Romana a avut particularitatile ei, care au detasat-o de toate celelalte care s-au petrecut in spatiul in care ne aflam. Toate celelalte tari au avut sansa ca acest proces sa aiba un caracter relativ pasnic, inclusiv URSS cu perestroika lui Gorbaciov.
- Dvs. va asteptati la o iesire in strada, in perioada aceea, in '89?
- Da.
- Dar inainte de 16 decembrie?
- Cu 2-3 ani inainte, discutam ce sansa avem noi, in conditiile in care se miscau lucrurile in toate celelalte tari din jurul nostru.
- Cu cine discutati?
- Mai aveam unele dialoguri cu unii prieteni, pentru ca, altminteri, eu eram una dintre persoanele cele mai strict supravegheate de securitate, pana in cursul diminetii de 22 decembrie 1989. Aveam, in ultimii ani, supraveghere "la zi", ceea ce se cheama filaj la vedere. Trei echipaje, 3 Dacii care ma urmareau permanent. Doua erau dupa mine, indiferent unde ma miscam, o a treia in dreptul casei, sa supravegheze sotia si pe cei care intrau sau ieseau din casa. Dar asta o faceau la vedere, nu se mai jenau, in ultimii ani, cand eram director la Editura Tehnica, iar pe linie de partid nu mai eram nici macar membru intr-un birou de organizatie de baza. Asta, apropo de trimiterile la trecutul meu de activist, din partea unora care, atunci, erau in comitete de partid sau secretari de partid, avand diverse functii politice. Mi-am dat seama, deci, din unele contacte pe care le aveam, ca nu era de asteptat, dinspre structurile de conducere politica, dinspre oamenii cu raspundere pe linie de partid si de stat sa se nasca vreo initiativa. Am vazut ca si in structurile Armatei si ale Securitatii, la fel, nu era de asteptat vreo asemenea actiune care sa fi inlaturat prin forta, sa spunem, pe Ceausescu. De aici, reflectiile ca in Romania va fi o singura iesire: o revolta sociala. Pentru ca nu puteam sa ramanem in afara acestui proces de prabusire a sistemului. Avusese loc deja caderea Zidului Berlinului, asa cum spuneam, in Bulgaria, o Plenara a CC-ului il inlaturase pe Jivkov. Toata lumea astepta sa se produca ceva si la noi. Alta sansa decat o explozie sociala nu era, si asta s-a si confirmat. Putea sa se declanseze acest proces la Iasi, in 14 decembrie, unde a existat o incercare de a organiza o demonstratie. Ea a fost sesizata din timp de organele de securitate si au fost arestati cei care au initiat-o. Dar, procesul a izbucnit la Timisoara, in imprejurarile bine cunoscute.
- V-ati gandit, in acele zile, sa va duceti in fata, sa preluati organizarea?...
- Eram in acele zile, asa cum v-am spus, sub supraveghere directa; cele trei echipaje, toata noaptea de 21 spre 22, au stat in fata casei. Dimineata am plecat spre Casa Scanteii - unde aveam biroul la etajul 7 , la Editura Tehnica - cu cele doua echipaje dupa mine, care s-au oprit in parcare, in fata. Lucrurile erau cunoscute de colaboratorii mei de la editura, care priveau pe fereastra masinile care ma insoteau de fiecare data, "umbrele" mele, cum spuneau ei. Dimineata am vazut ca se scurg grupuri de muncitori de pe platforma electronica, pe langa Casa Scanteii, spre centrul orasului. La ora 11 a venit un prieten din editura si mi-a spus: "umbrele tale au disparut". Era, deci, un prim semnal. Apoi a aparut de la Televiziune stirea despre fuga lui Ceausescu. Au inceput sa apara oamenii in Studioul 4. Am fost chemat la etajul 1 din Casa Scanteii, unde exista un televizor pentru a vedea ce se intampla.
- Cine v-a chemat?
- Un ministru adjunct, Heghedus, de la Ministerul Culturii. in toata Casa Scanteii, doar ministrii aveau televizoare in birourile lor. Pe vremea aceea, nu era voie sa se procure aparate, chiar alb-negru. Era interzis. Toate editurile, spre exemplu, erau unitati de stat si nu aveau voie sa aiba in dotare astfel de aparate.
- Deci v-a chemat un ministru adjunct?
- Nu aceasta e esential. Nu m-am dus singur. Era o agitatie generala explicabila de entuziasm, era o atmosfera generala de euforie, de bucurie. Apoi, am revenit la etajul 7, mi-am strans lucrurile, mi-am luat ramas-bun de la colegi; am coborat, mi-am luat masina, am dus-o acasa... Au plecat atunci mai multi, impreuna cu mine, vreo cinci masini m-au insotit pana acasa. Printre ei, colegi din editura si alti cativa din Ministerul Culturii. M-am dus acasa, mi-am lasat masina, i-am spus sotiei ca ma duc spre Televiziune. Unul dintre prieteni m-a luat cu masina lui pana la Televiziune. Se cunoaste aparitia mea la Televiziune.
- Stiati ca toata lumea vorbea de d-voastra ca de un succesor al lui Ceausescu?
- La Europa Libera se vorbise despre mine in acest sens. Adevarul e ca eu eram o figura destul de cunoscuta. Dupa 1971 am fost scos din structurile centrale, trimis spre "reeducare" la Timisoara, apoi la Iasi, Consiliul National al Apelor si, in fine, la Editura Tehnica. Asa cum spuneam, in ultima perioada eram foarte strict supravegheat de Securitate. Aceasta n-a scazut din popularitatea pe care o castigasem in cursul anilor - in miscarea studenteasca, in miscarea de tineret, in anii petrecuti la Timisoara, la Iasi, la Consiliul National al Apelor unde am revenit in activitatea profesionala pe care o incepusem cand am terminat facultatea, ca inginer proiectant. Si, in fine, ultimii cinci ani de zile si ceva ca director al Editurii Tehnice. unde lucrau saizeci de oameni, dintre care 30 redactori. Aceasta era institutia pe care o conduceam atunci, in 1989. Deci, in ziua de 22 decembrie, la fuga lui Ceausescu s-a declansat un moment unic, ca traire umana - pe de o parte, un moment de usurare, de eliberare, de descatusare a energiilor si un sentiment de fraternitate si de solidaritate generala. Toate relele, toate resentimentele disparusera; oamenii se imbratisau, isi exprimau entuziasmul. Dar, adresandu-ma din Studioul 4 cetatenilor, m-a dominat un gand: asistam la prabusirea unui sistem. Era firesc entuziasmul popular. Dar, ce va fi mai departe? Cum se va structura procesul de transformare a societatii, cum se vor structura institutiile statului? De aceea, in cuvantul meu am facut un apel general: cine doreste sa se implice sa ne intalnim la ora 5, in sediul Comitetului Central, sa incercam sa inchegam ceva, un proiect de program al Revolutiei Romane, sa vedem cine anume poate sa se angajeze intr-o asemenea operatiune. Adevarul e ca, atunci cand am ajuns la sediul Comitetului Central, piata era plina, in interiorul cladirii era o inghesuiala enorma. M-am adresat, din balcon, multimii din piata. Vreau sa spun ca si la Televiziune, si in balcon am simtit o receptie foarte calda din partea multor oameni care ma cunosteau, am devenit un fel de catalizator al vointei oamenilor de a actiona unitar. S-a realizat spontan un fel de coeziune. De altfel, aveam sa aflu ulterior ca si la Timisoara, pe 20 decembrie, cand s-a proclamat orasul liber, in Piata din centrul Timisoarei s-a strigat si "Ion Iliescu".
Teroristii nu au fost inventia noastra
- Cum au aparut teroristii?
- Se spune despre teroristi ca ar fi fost inventia noastra, a celor care am constituit Consiliul Frontului Salvarii Nationale, pentru a ne consolida puterea! Este una din marile minciuni vehiculate ulterior, intr-o campanie de denigrare, care a avut apogeul in perioada "Pietei Universitatii". Cum s-au petrecut lucrurile. La ora 5 m-am adresat din balconul Comitetului Central multimii adunate in piata. Atunci am abordat si tema organizarii primelor alegeri libere, unul din punctele care au intrat si in textul comunicatului CFSN-ului. Eu am propus sa le programam pentru luna martie. Caramitru, care era langa mine, a avut ideea sa propunem luna aprilie, luna Pastelui, ca sa aiba semnificatia renasterii societatii romanesti. Cei din piata au aprobat, si asa a intrat in comunicatul CFSN. Dupa aceea am incercat sa constituim un grup de redactare a unei proclamatii catre tara. in biroul lui Ceausescu era inghesuiala mare. Un etaj deasupra, in sala de marmura, care acum apartine grupului PSD - acelasi lucru: sala era intesata de lume, incat era imposibil sa stai de vorba. in fine, ne-am adunat intr-un birou, undeva la etajul trei, circa 15 persoane, printre care Barladeanu, Mazilu, Petre Roman, Sergiu Nicolaescu, Silviu Brucan, Militaru si altii, si am inceput sa creionam un program pentru Revolutia Romana, sub forma unei proclamatii, care a devenit apoi Comunicatul catre tara al Consiliului Frontului Salvarii Nationale. Am apucat, cred, sa creionam din cele 10 puncte ale programului vreo patru-cinci. La ora sase si jumatate, era de-acum intuneric, s-a tras un prim foc de arma asupra biroului nostru; s-a auzit o bubuitura puternica si fereastra a fost strapunsa de un glont, dupa care a urmat o canonada care nu s-a mai oprit toata noaptea. Ne-am dispersat. Am vazut ca n-aveam pe unde sa iesim, pentru ca deja se tragea atat din interior spre exterior, cat si din exterior; in sediu erau multi care pusesera mana pe arme, lasate de securistii care parasisera cladirea. Deci, n-am putut sa iesim nici prin zona de centru, nici prin poarta B pe unde intrasem, nici prin poarta C, spre Academiei. Am reusit, in fine, sa ies impreuna cu vreo cativa prin poarta D, pe langa Sala Omnia. Atunci l-am cunoscut personal pe Gelu Voican si pe un tanar, Mihai Ispas. Cu ei ne-am strecurat spre str. Onesti si am iesit in bulevard. Am oprit un taximetrist, care a fost foarte amabil, si l-am rugat sa ne duca pana la MApN, in Drumul Taberei. Cei cativa care ne reunisem la Ministerul Apararii Nationale am decis sa mergem sa continuam ceea ce incepusem la Televiziune. Seara tarziu ne-am reunit la etajul XI, in sala de consiliu a Televiziunii, unde am finalizat redactarea Comunicatului catre tara. Am adoptat si denumirea de Consiliu al Frontului Salvarii Nationale, ca structura de stat, si, daca va amintiti, in comunicatul CFSN am si definit obiectivele sale. Am spus ca "scopul Frontului Salvarii Nationale este instaurarea democratiei, libertatii si demnitatii poporului roman. Din acest moment se dizolva toate structurile de putere ale clanului Ceausescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat si institutiile sale isi inceteaza activitatea. intreaga putere in stat este preluata de Consiliul Frontului Salvarii Nationale". Aceasta exprima caracterul revolutionar al miscarii - care-si propunea sa schimbe structurile politice ale statului. Era insa o declaratie a unei structuri care se autoproclamase ca atare, dar care nu avea inca nici un suport in spatele ei. Singurul suport real era armata, care trecuse de partea revolutiei. Redactarea acestui comunicat se producea sub tirul concentrat de focuri de arma, indreptate asupra etajului XI. Dupa ce l-am terminat, cand am mers spre Studioul 4 ca sa-l prezentam, a trebuit sa trecem prin pasarela aceea de legatura dintre turn si zona studiourilor. in momentul in care treceam prin pasarela s-a tras asupra noastra.
- Cine a tras?
- Si eu as dori sa stiu! Am comentat acest lucru si in cartea despre Revolutia Romana. Cand treceam prin pasarela, deci, s-a tras, m-am aruncat la podea, o bucata mare de geam a cazut peste mine, mi-a patruns prin haina si camasa, m-am ranit si la mana, si la genunchi. Asa am ajuns in studio. Am prezentat comunicatul. Apoi, ne-am intors la etajul XI, unde toata noaptea am stat sub focuri intense. S-a tras ca pe front asupra etajului XI. Multi ani dupa aceea se pastrau urmele de gloante in tamplaria metalica a ferestrelor. Care este explicatia mea? Cum puteam fi noi initiatorii unei asemenea actiuni, cum sustin unii. Noi am fost principala tinta a acestei actiuni diversioniste, atat in sediul CC, cand inca nici nu ne constituisem in vreun fel, apoi la Televiziune si, dupa aceea, timp de trei zile cat am stat in sediul MApN din Drumul Taberei. Scopul a fost tocmai impiedicarea structurarii noii puteri. Acesta era obiectivul acestei actiuni diversioniste, care a costat pierderea atator vieti. intrebarea care ne-a preocupat atunci si ne preocupa si astazi este cine au fost initiatorii si executantii acestei actiuni! Cine a pus in miscare aceasta actiune!
- Deci, este o problema nerezolvata?
- Este una din problemele reale, care ne-a preocupat pe toti. Noi puteam fi printre cei eliminati.
- Care este teoria dumneavoastra?
- Eu cred ca a fost, ceea ce am si spus de-a lungul vremii, o diversiune indreptata impotriva noilor structuri de putere, pe cale de a se constitui. Noi, atunci, am suspectat Securitatea pe ansamblu. De aceea, am si decis desfiintarea institutiei, ca atare, si subordonarea ei Armatei. Au fost verificate inclusiv efectivele USLA puse sub controlul Armatei. A fost, totusi, un grup, cred, organizat de diversionisti, o mana de oameni, profesionisti, pregatiti special, devotati lui Ceausescu, care puteau sa actioneze colectiv sau individual, al caror singur obiectiv era sa intarzie structurarea noii puteri.
- De cine tinea acest grup de care spuneti?
- in orice caz, nu m-am ocupat personal de aceasta problema. Ea a format obiectul analizelor structurilor abilitate, ca si ale Comisiei Speciale parlamentare care s-a ocupat de aceste probleme. Banuiala noastra a fost ca tot din zona structurilor subordonate Departamentului Securitatii. O grupare special instituita si legata nemijlocit de Ceausescu...
- Exista declaratii conform carora si Armata...
- Ceea ce este real este ca s-au impuscat intre ei militari, pentru ca scopul acestei diversiuni probabil acesta a si fost. Sa declanseze o reactie in lant, ca sa se suspecteze reciproc intre ei atat civilii, cat si militarii. intrucat nici interogarea comandantului Securitatii, generalul Iulian Vlad, nu a oferit clarificari, s-a ajuns la concluzia ca este vorba de un grup de profesionisti fidel lui Ceausescu. Cata vreme Ceausescu ramane in viata, ei vor continua sa-si indeplineasca misiunea. Cu fiecare zi, cu fiecare ceas, se amplifica numarul de victime. De aici a aparut ideea unui proces...
Executia lui Ceausescu a fost o decizie corecta
- Cine a avut ideea unui proces? La vremea aceea era pedeapsa cu moartea...
- Eu am fost cel care a exprimat cele mai multe indoieli in legatura cu ideea procesului. Daca Ceausescu ar fi putut fi retinut in conditii de securitate, organizarea in conditii normale a unui proces dupa toate regulile ar fi fost fara indoiala de preferat. Dar, asa cum am spus, era in joc continuarea pierderii de vieti omenesti. De aceea a aparut justificata ideea unui proces revolutionar organizat, in conditiile exceptionale in care ne aflam. Deliberarea si decizia au fost luate intr-un grup restrans dintre membrii CFSN-ului (Petre Roman, Brucan, Stanculescu, Voican, Militaru), care au constituit ulterior nucleul de baza al biroului CFSN, care ne adunasem in cladirea Ministerului Apararii, din Drumul Taberei, si el aflat sub tirul continuu executat din cladirile vecine, care a si produs victime intre militarii care pazeau institutia. Cert este ca, dupa executia dictatorilor, pe 25 decembrie, au incetat si confruntarile armate, ceea ce a demonstrat corectitudinea deciziei luate. Totodata, este evident falsul afirmatiilor privind inventarea "scenariului" cu teroristii de catre cei ce au pus mana pe putere, care ar fi profitat de aceasta, pentru a-si consolida puterea. in primul rand, asa cum s-a vazut, noi am fost prima tinta a acestei diversiuni in toate cele trei locuri in care ne-am aflat; in al doilea rand, constituirea de facto a noii structuri de putere - Consiliul Frontului Salvarii Nationale a intarziat cu cinci zile: abia pe 27 decembrie, dupa incetarea diversiunii armate, ne-am putut reuni cu toti membrii CFSN, desemnati in Comunicatul din noaptea de 22 decembrie. Timp de o saptamana, practic, Romania nu a avut guvern. Abia in sedinta sa din 27 decembrie CFSN l-a numit pe Petre Roman prim-ministru. Singura institutie care, in aceasta perioada, a functionat cu toate structurile sale a fost Armata. Daca in aceasta perioada de grele incercari tara nu s-a afundat cu totul in haos si anarhie, aceasta s-a datorat, in primul rand, trasaturilor de caracter ale poporului roman, echilibrului sau, lipsei sale de receptivitate la excese si la politici aventuriste. Nu sunt si nu am fost un om infatuat. Nu m-a ametit niciodata microbul puterii, cum se intampla cu unii care exercita functia suprema in stat, dar trebuie sa marturisesc ca ceea ce mi-a dat tarie in asumarea marilor raspunderi pe care mi le-am asumat atunci a fost tocmai aceasta incredere si suportul moral din partea cetatenilor tarii, lucru confirmat pe deplin la alegerile din mai, cand, in ciuda unei campanii desantate de defaimare din perioada premergatoare, in special din perioada fenomenului Piata Universitatii, am fost votat cu o majoritate covarsitoare de 85 la suta. in al treilea rand, a avut loc o inrautatire dramatica a climatului in care a debutat activitatea CFSN si, daca, dupa fuga lui Ceausescu, am trait un moment de descatusare, de entuziasm, de fraternitate si solidaritate, fara precedent, o data cu declansarea actiunilor armate s-a instaurat un climat de teama, de incertitudine si de suspiciune generala. inchipuiti-va cum s-ar fi desfasurat activitatea noilor structuri, a CFSN-ului daca nu ar fi existat acest "episod" al teroristilor! in al patrulea rand, chiar si procesul lui Ceausescu ar fi putut fi realizat in cu totul alte conditii. Imaginea Romaniei, a Revolutiei din decembrie, ar fi avut, deci, din toate punctele de vedere, de castigat! Este la fel de falsa ideea ca CFSN ar fi fost conceput si structurat inainte de 22 decembrie, cu "oamenii lui Iliescu" si toate etichetele posibile la adresa celor care au intrat in componenta CFSN. Doresc sa repet, ceea ce am spus nu o data, cu cei mai multi dintre membrii CFSN nu am avut nici o legatura, nici nu-i cunoscusem inainte. Doar pe cativa, din cei 39 membri desemnati in comunicatul CFSN, ii cunoscusem inainte. Petre Roman a fost unul dintre ei. il cunoscusem pe tatal sau, iar cu el avusesem unele legaturi pe linie profesionala, avand aceeasi profesie. ii stiam pe Barladeanu si pe Corneliu Manescu, fara sa fi avut relatii directe. La fel, pe Brucan, pentru a-i aminti pe 3 din cei 6 veterani ai Pcare semnasera scrisoarea de denuntare a dictaturii lui Ceausescu. Pe lista au fost incluse cateva nume de disidenti, care erau deja publice: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Mazilu...
- Dar asta a fost ulterior executiei lui Ceausescu.
- Nu, eu vorbesc de lista celor 39, inclusa la finalul comunicatului din noaptea de 22 decembrie, in care au fost inclusi, de asemenea, oameni care erau de fata, alaturi de noi, in sediul Televiziunii, ca si unii din sediul CC-ului, sau dintre cei ce fusesera pe baricada din noaptea de 21, precum si unii tineri studenti, profesori s.a.m.d. Este, deci, falsa ideea ca "a venit Iliescu cu gruparea lui".
- Ati avut vreodata remuscari ca Ceausescu a fost impuscat oarecum si cu contributia dumneavoastra, pentru ca ati fost in acel grup care...
- Am si vorbit despre ezitarile in legatura cu procesul; dar asa cum am spus, am luat decizia constient, cu totii, impreuna, pornind de la ideea de a reduce numarul de victime si a salva revolutia.
- Ati avut vreodata remuscari pentru ceea ce s-a intamplat atunci?
- Nu-i vorba de remuscari. Ce ne puteam noi reprosa, intrati intr-un "foc" neprovocat de noi? Eram obligati de imprejurari sa adoptam solutia cu cele mai putine pierderi posibile. Ne aflam, in acelasi timp, in fata a doua elemente de conjunctura. Pe de o parte, mureau oamenii, si orice intarziere in adoptarea deciziei amplifica pierderile; in al doilea rand, erau detinuti cei doi. Noi nici nu stiam ceva despre unitatea militara in care se aflau; o unitate cu dotare modesta. Circulau tot felul de zvonuri pe care nici cei de la Armata nu le stapaneau (despre pericolul unor desanturi, care sa-i elibereze) sau despre posibilitatea patrunderii civililor, daca ar fi aflat de existenta lor la Targoviste. Amintiti-va atmosfera din noaptea de 25 decembrie, cand a aparut stirea cu executia lui Ceausescu. Eu si grupul mentionat eram la Ministerul Apararii. De la Televiziune veneau telefoane disperate din partea lui Victor Ionescu, la randul sau sub presiunea publicului care vroia sa aiba certitudinea executiei. Sergiu Nicolaescu s-a dus la TVR cu o caseta, pe care o "cenzurasem" la vizionarea din sediul MApN in prezenta a circa 15 participanti, pentru a elimina doua momente. Apareau figurile celor care au participat la proces, deci judecatori, procurori, avocati si martori, si trebuia sa-i protejam pe acestia. Si, in al doilea rand, doream sa eliminam imaginea cu trupurile celor doi. Victor Ionescu l-a somat pe Sergiu Nicolaescu sa vina cu originalul casetei. A fost un moment tensionat cand Sergiu Nicolaescu se afla in studio cu un pistol indreptat asupra lui.
- Victor Ionescu a stat cu pistolul?
- Nu, un ofiter. Victor Ionescu dorea caseta originala, necenzurata. I-am spus sa o prezinte pe cea adusa de Sergiu Nicolaescu, ca eu imi asum intreaga raspundere pentru acest lucru. Ulterior, e adevarat, a fost transmisa o versiune mai completa. Post-factum, desigur, se pot judeca lucrurile in fel si chip. Dar atunci noi eram in fata unei realitati complicate si a unei presiuni foarte puternice. Eu cred ca este lipsa de decenta elementara incercarea de a atribui vinovatii celor care atunci si-au asumat si riscuri, care au fost tinta, de fapt, a acestor atacuri armate, care si-au asumat responsabilitati in momente grele pentru tara.


(658 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Adevarul
· Alte știri din sursa
Adevărul

· Alte știri de la Corina DRAGOTESCU


Azi: Cea mai citită știre din sursa Adevărul:

"Cei care vorbesc acum despre Piata Universitatii sunt niste frustrati" | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.57153916358948 seconds.