Luni, 25 Ianuarie 2016 - 05:28 AM Aleg.RO: Povestea eroului Unirii Mici este vie: Mo? Ion Roata traie?te azi in comuna vranceana Campuri

Publicat de: ---

romanialibera

Am vrut sa-l cunosc la el acasa pe Ion Roata . Nu-i doar un simplu joc de cuvinte, asa il cheama pe acest om. Poate ca doar soarta a creat o coincidenta, ca stranepotul sa poarte acelasi prenume ca si celebrul sau inaintas despre care se scrie in cartile de istorie, dar si in povestirile lui Ion Creanga. Un fapt este sigur, mai presus de toate, anume ca aici, la poalele muntilor, familia Roata nu s-a stins, iar urmasii eroului Micii Uniri de la 24 ianuarie 1859 inca mai pastreaza, ca intr-o lada a zestrei de suflet, amintiri despre vremurile de demult.

Uite asa stau eu acum alaturi de Ion Roata. Un batran cu ochi limpezi si vorba domoala. Ma aflu in satul Gura Vaii, pe Valea Susitei, in locul unde a trait si strabunicul sau, pe care tot Ion Roata il chema. Casa batraneasca nu mai exista demult. Azi, in comuna asta puteti vedea, in centru, Casa Memoriala Mos Ion Roata, care este insa o copie a celei originale. Strabunicul a fost casatorit cu Maria. Au avut patru copii, doi baieti, Nastase si Neculai, si doua fete, Zoita si Maria. Din ce inteleg vorbind cu Ion Roata, contemporanul meu, este ca omul acesta se trage din linia care coboara de la Nastase. Aud cum spune de mai multe ori Tete Masu, iar asta inseamna in fapt omul care a trait demult, bunicul.

\'Am vrut sa fiu un om liber\'

Vreau sa stiu de la interlocutorul meu, care are 91 de ani, ce este viata si-mi raspunde repede, ca si cum dintotdeauna a fost convins de acest principiu, ca \'daca am putut spune un cuvant bun, am spus, pe cel rau nu l-am spus\'. Pe urma se lasa linistea. Ma uit la mainile lui, mari, nodurose, cu pielea tabacita. Anul trecut, afirma vecinii, inca mai iesea la prasit. El imi zice ca a muncit la CAP, a fost numai un fel de angajat al lor, insa n-a vrut sa faca parte din Cooperativa. N-a semnat niciodata pentru asa ceva. N-a semnat, in special, zice el, pentru ca nu dorea sa i se ia bucata de glie pe care o mostenise din veac. Dar, dincolo de vointa lui, comunistii i-au luat totusi pamantul. N-au pus, in schimb, stapanire si pe semnatura acestui om pentru acel act samavolnic. \'Am vrut sa fiu un om liber\', explica Ion Roata.

Stra-stranepoata

Acum are o pensie de 400 de lei. Este insa departe de genul care s-ar plange de ceva. Se sprijina in baston, ajutat de fiica sa, Marioara Burga. Ea are, la randu-i, trei copii. Femeia e casatorita cu un om ale carui radacini sunt tot in comuna asta. Si bunicii din partea sotului cunosc destinul celui care a fost candva, demult, Mos Ion Roata. Toate familiile de aici stiu. Nu este om in Campuri care sa nu fi auzit la el acasa, din tata-n fiu, povestea. Dar nu pe cea din manuale. Ci alta, traita candva de oamenii acestui loc.

De unde ar veni expresia \'Mos\'

Vreau sa stiu de ce i se spune lui Ion Roata si Mos. Ca pe el il chema Ion Roata si atat. Ar putea fi o explicatie in sensul de conducator al comunitatii, de om respectat. Aceasta este, aveam sa aflu de la localnici, adevarata imagine a lui Mos Ion Roata. Un luptator pentru drepturile taranilor obiditi. Asta stiu si elevii, pentru ca la scoala, aici, in Campuri, se vorbeste in mod special despre eroul acestor locuri. Se spune mai mult in comparatie cu ce e scris in carti, ma asigura profesorul de istorie Dumitru Barus, alaturi de directorul scolii gimnaziale, Ion Draghici. Am avut, asadar, parte de doua surse importante de informatie, bazate si pe arhivele scoase din sertarele istoriei, de-a lungul a zeci de ani, si de la Bucuresti, si de la Focsani.

\'Ne-a aratat calea Mantuirei din nevoi\'

Merg, alaturi de gazdele mele, pana la biserica din satul Gura Vaii. O comunitate cu vreo 200 de \'focuri\'. Cate familii, atatea cosuri la casa. Biserica e din lemn, cu o arhitectura iesita din comun, pentru ca intrarea e din lateral. Cald inauntru, covoare pe jos. Parca ai fi intr-o casa de om, primitoare. Acum e liniste, dincolo de ceasul pranzului. Slujba s-a terminat demult. Omul care are grija de lacas, Sava Moga, de 70 de ani, imi spune ca biserica ar fi fost contruita in jurul anului 1806, desi mai este si varianta legata de 1852. Ma conduce insa in partea dreapta a altarului, ca sa-mi arate o placa neagra pe care scrie, cu litere aurii, \'spre vesnica pomenire a lui Mos Ion Roata, caci ne-a aratat calea Mantuirei din nevoi. 24 ianuarie 1909. Taranii Vizantei\'. Trebuie spus despre Vizantea ca este o comuna aflata la mica distanta de Campuri. Placa aceasta are ca explicatie faptul ca Mos Ion Roata a fost considerat un reprezentant al taranimii nu numai in satul lui, ci si in celelalte comunitati vrancene. \'Unde vedeti dumneavoastra placa acum, aici a fost pusa in 1909 de taranii din Vizantea. Nimeni nu a miscat-o din loc, niciodata\', imi explica ghidul.

Semnul eternitatii

Cimitirul este in spatele bisericii. Cruci vechi, tacute. Chiar in primul rand, cea a lui Mos Ion Roata. Cruce din piatra, tot in anul 1909 montata, de data asta prin contributia oamenilor din Campuri. Literele incrustate contin acelasi cuvant, \'Mos\', legat de numele lui Ion Roata, la care se adauga principala sa calitate, de \'deputat al taranimii in Divanurile ad-hoc din 1857\'. Este trecuta si data mortii sale, 20 februarie 1882. 

\'Daca deschizi o scoala, inchizi o puscarie\'

Sa coboram acum in istorie, ca sa vedem ce spun arhivele despre Mos Ion Roata. Cel care se nastea in anul 1806, rezultat al casatoriei lui Constantin Roata cu Mariuta, in catunul Velnita din satul Campuri de Sus. Localnicii spun despre el ca nu a mers niciodata la scoala, pentru ca in vremea aceea nu existau scoli in satele de pe-aici. Totusi, fiind un om istet, a invatat singur sa scrie si sa citeasca. Mai exista insa si varianta, sustinuta de documente, legata de ideea ca nu a stiut deloc carte. Ca urmare, in viata lui, cand era vorba de anumite hartii oficiale, le semna prin parafa pe care o primise atunci cand a facut parte din Divanul ad-hoc de la Iasi. Pe acea parafa era inscriptionat numele sau. Oricum, gazdele mele imi spun clar ca Mos Ion Roata a fost un neobosit sustinator al infiintarii de scoli in lumea satului. Manifesta astfel adeziune fata de principiul pe care adesea l-a exprimat, ca \'daca deschizi o scoala, inchizi o puscarie\'. Abia cand ajunge la varsta de 62 de ani, in 1868, se inaugureaza prima scoala din Campuri.

\'Noi nu stim a ura, dar Dumnezeu stie a indura\'

Daca a venit vorba despre acel Divan, din 1857, al Moldovei, merita subliniat ca i-a reunit pe alesii poporului, cat timp a functionat, in 31 de sedinte. La toate a fost prezent Mos Ion Roata, dar nu doar ca sa faca umbra pamantului, ci vorbind adesea in numele celor care il trimisesera aici, prin votul lor, fiind deputat al taranimii din judetul Putna, cum se chema pe atunci, din punct de vedere administrativ, aceasta parte de tara. Este o adunare legislativa care are ca principal scop sa conduca spre unirea celor doua principate romanesti, asa cum s-a si intamplat in cele din urma, in 1859, prin alegerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, atat in Moldova, cat si in Tara Romaneasca. Numai ca, din punctul de vedere al deputatului originar din Campuri, Unirea nu insemna doar un act de patriotism, ci si speranta ca aceasta transformare a Tarii va conduce la o schimbare din temelii a situatiei taranimii. Acest sens pe care il gandeste Ion Roata, alaturi de ceilalti reprezentanti ai clacasilor de pe intregul cuprins al Moldovei, este dat de actul prezentat in Divan la data de 9 noiembrie. Jalba, asa cum e descrisa de Mihail Kogalniceanu, drept \'plangerea unui intreg popor\'. Primul semnatar al documentului este chiar taranul venit din tinuturile vrancene. Divanul nu era insa format numai din trimisii palmasilor, ci si din cei ai proprietarilor de pamant. Se va vedea, de aici inainte, cum Ion Roata intra in conflict cu statul. \'Noi nu stim a ura, dar Dumnezeu stie a indura\', sunt cuvintele pe care omul din Campuri le rosteste in Divan, dupa cum Kogalniceanu le retine apoi in scrierile sale, intelegand adanca lor semnificatie.

Scrisoarea care se lasa cu arestari

Autoritatile pun ochii pe Mos Ion Roata, dovada ca administratia judetului Putna intercepteaza o scrisoare pe care acesta o adreseaza, in primavara lui 1858, unor consateni de-ai sai. El se refera la mult-asteptatul, dar mai ales apropiatul moment in care se va face reforma agrara. Asta arata ca autorul acelor randuri spera ca unirea Principatelor sa aduca o schimbare si pentru talpa tarii. Doi tarani care au legatura cu scrisoarea sunt arestati, primul fiind Stanciu Tetea, destinatarul, iar celalalt e Stan Gardina,care avusese rolul de curier. Este cautat si Ion Roata, dar el se afla atunci la Iasi. Ca urmare, administratia judetului Putna cere Politiei din Iasi sa-l aresteze pe autor, ceea ce se si intampla, in scurt timp. Vinovatul principal e trimis sub escorta in judetul sau de bastina. Lucrurile se precipita, iar Ministerul de Interne de la Iasi dispune, la 17 februarie, eliberarea lui Ion Roata. Asta se intampla numai dupa ce comunitatea din Campuri isi asuma garantia ca faptasul se va cuminti. Pare ciudata aceasta abordare din partea stapanirii. Putem presupune ca au existat presiuni mai mari pentru eliberarea \'razvratitului\'.

La mana proprietarilor de pamant

Exista o solicitare a taranilor din Campuri, din anul 1856, care arata viata de atunci a oamenilor din aceste locuri. Se pare ca avem de-a face cu cel mai vechi document in care apare semnatura lui Mos Ion Roata. Lumea se adreseaza conducerii judetului Putna. Oamenii arata ca nu mai au niciun fel de mijloc de trai. Taranii se imprumutasera la boieri cu mancare si cu seminte pentru viitoarele recolte, dar in schimbul acestora erau obligati sa plateasca inzecit prin munca. Conditiile acestor imprumuturi sunt inrobitoare. Aveai de muncit doua pogoane de pamant pentru cele cateva kilograme de porumb pe care le luai cu imprumut de la stapanul mosiei.

Omul care nu a vrut functii

Timpul trece, vine momentul Unirii de la 1859 si apar primele reforme ale lui Cuza. Numai ca intre planuri si aplicarea lor va fi o diferenta foarte mare. Hai sa ne uitam, pentru inceput, la ce se intampla in anul 1861.  Pentru ca acum ne dam seama de increderea pe care Mos Ion Roata o are in randul comunitatii sale. Se fac alegeri pentru noul Judet Satesc, in fapt Consiliul Local de azi. Personajul nostru este ales in noul tip de administratie locala, cu puteri nu doar administrative, ci si judecatoresti. El va fi implicat, dupa 1865, si in comisiile pentru alegerea primarului. De semnalat ca Ion Roata nu candideaza la nicio functie publica. El, in schimb, se ocupa de activitatea care aviza buna desfasurare a scrutinului, de la listele de alegatori pana la numararea voturilor si validarea celui care a intrunit vointa majoritara.

Pacalirea taranilor

Toate bune si frumoase, pana aici, numai ca problemele rasar atunci cand trebuie sa se puna in aplicare noua lege rurala, din 1864. Era un act normativ care insemna improprietarirea taranilor. Pamantul era luat de la proprietarii de teren. Urma ca proprietarii sa fie despagubiti de stat pentru suprafetele pe care le cedau. Se fac doua feluri de comisii. Una era formata din doi reprezentanti, din partea taranilor si din partea pro­prietarilor, la care se adauga un trimis al statului. Alta comisie, inventata mai degraba pe langa lege, se constituie din reprezentantii proprietarilor si cei ai autoritatilor locale. Din toata aceasta increngatura birocratica nu va iesi nimic bun pentru tarani. Cert este ca satenii din mai multe comune din judetul Putna il desemneaza pe Ion Roata sa-i reprezinte, stiindu-l om cinstit. Proprietarii nu respecta masuratorile initiale, iar taranii se vor alege nu doar cu suprafete mai mici, fata de cele trecute in acte, dar in special cu perimetre pe care nu se putea cultiva nimic. Fapt care il determina pe Ion Roata sa faca o serie de plangeri la autoritati. Raspunsul celor de sus inseamna o serie intreaga de sicanari la adresa reclamantului. Ba mai mult, in comunele unde Ion Roata ii reprezentase pe tarani se pune sub semnul intrebarii toata documentatia legata de impartirea terenurilor, fara sa se ia in seama ce spun inginerii hotarnici, ca masuratorile la care participase si Ion Roata fusesera corecte. Ca urmare, se dispune ca nicio comuna sa nu-l remunereze pe Ion Roata pentru activitatea pe care o desfasurase, desi el avea statut legal in comisiile respective. Mai mult de atat, in comuna Campuri apare, din 1867, un alt proprietar de terenuri care vine cu propriul inginer hotarnic, reface vechile calcule, in complicitate cu autoritatile, luand taranilor o buna parte din suprafetele pe care acestia le obtinusera de pe urma reformei lui Cuza.

Doar o medalie...

Pe langa toate acestea, seceta din anii 1866 si 1867 ii aduce pe tarani in pragul disperarii. Un raport din acea perioada arata ca in comuna Campuri erau 560 de locuitori, dintre care 500 in stare de saracie extrema. Printre cei ajunsi in sapa de lemn este si Mos Ion Roata. Omul acesta cauta sa scape de presiunea autoritatilor si fuge, cum s-ar spune, unde vede cu ochii. Asa se explica de ce se muta in satul Gura Vaii, un loc aflat mai sus, spre munte, la cinci kilometri de actualul centru administrativ al comunei. Asta stie, azi, toata lumea din Campuri, ca eroul acestui loc si-a trait ultimii ani intr-o saracie fara margini. Si pentru ca orice poveste trebuie sa aiba un final, la fel si viata lui Ion Roata este incununata intr-un fel. Poate nu asa cum si-a dorit el, adica sa-i vada pe tarani improprietariti. Este vorba despre o medalie pe care acest om o primeste din partea statului roman, dupa obtinerea independentei. Arhivele consemneaza ca la 18 martie 1878 soseste la prefectul judetului Putna, din partea Bucurestiului, Ordinul Steaua Romaniei in grad de Cavaler, la care se adauga si Brevetul semnat de domnitorul Carol I. Nu stim cum a primit Ion Roata medalia, fie a venit el s-o ia, fie s-a dus cineva la el acasa sa i-o inmaneze. Mai are importanta?!...    

 

Ion Roata, stranepotul, impreuna cu fiica lui, Marioara

Portret din Casa Memoriala \'Ion Roata\' din comuna Campuri

Telefoane pentru toate buzunarele- Click aici comenteaza /* (c)


(235 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Alte știri din sursa
România Liberă

· Alte știri de la ---


Azi: Cea mai citită știre din sursa România Liberă:

Povestea eroului Unirii Mici este vie: Mo? Ion Roata traie?te azi in comuna vranceana Campuri | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.61345291137695 seconds.