Marți, 08 Martie 2005 - 09:29 AM Aleg.RO: Cine-l oprește pe Băsescu?

Publicat de: Octavian Paler

Cotidianul Ii va fi explicat, oare, cineva d-lui presedinte ca jocul de-a alegerile anticipate e un joc cu focul? Si se va fi sfatuit cu cineva inainte de a scoate din palarie teoria securitatii „preventive“? Traian Basescu a spus la ultima dezbatere televizata din campania electorala un mare adevar. L-a spus ironic si cu alt sens, dar, amintindu-mi-l, nu pot sa nu-l consider, azi, serios si, vai, cumva premonitoriu. Am fost blestemati, intr-adevar, se pare, sa alegem la 12 decembrie 2004 intre Adrian Nastase si Traian Basescu. Unul, Nastase, reprezenta, pentru mine cel putin, o certitudine negativa. Cu Nastase la Cotroceni, ne-ar fi asteptat, sunt convins, o istorie baltita, fara iluzii, in care oligarhia pesedista ar fi jubilat, punand stapanire pe Romania. Pentru cati ani? Dumnezeu singur stie de ce anume am scapat. Traian Basescu reprezenta o incertitudine. N-avea nici fata, nici maniere de presedinte, ziceau multi. Dar era singurul, intr-o Opozitie bleaga si neputincioasa, care acuza vehement „sistemul ticalosit“. Era singurul care parea decis sa impuna legea dupa cincisprezece ani de dezmat al faradelegii. Si am ales incertitudinea, tragand nadejde (ma refer la mine) ca Basescu va intelege, cu instinctul sau politic, ca a ajuns la Cotroceni pe un val de asteptari care-l obliga. In ce ma priveste, am sperat din toata inima ca din fostul comandant de nava va iesi, infirmind toate indoielile, ceea ce n-am avut pana acum: un barbat de stat.

Dupa trei luni, ma simt obligat sa recunosc ca, din pacate, nu mai gandesc la fel. Ma tem, chiar, ca Traian Basescu risca sa devina, daca va continua in acelasi stil, un pericol pentru Romania. Un alt fel de pericol decat Nastase, dar asta nu-l face mai acceptabil. „Sistemul ticalosit“ functioneaza mai departe, fara sa fi suferit pana acum vreun mare deranj. In schimb, d-l Basescu isi dezvaluie din ce in ce mai mult nu o fata de barbat de stat, ci o fata de presedinte-aventurier. Si vad ca nimeni nu incearca sau nu poate sa-i tempereze pofta de aventuri care, nefiind private, ne pot costa pe toti. Conducerea fostului sau partid e compusa din non-personalitati. Emil Boc e prea sters pentru a nu fi tentat sa-si consolideze cariera ca papagal. Daca spune ceva Basescu, nu mai e nevoie sa-l asculti si pe Boc. Dintre ceilalti, cine sa fie o voce lucida? Berceanu? Videanu? Anca Boagiu? Sa fim seriosi. La liberali, Tariceanu mi-l aminteste tot mai mult pe Ciorbea. Pare executant sef, nu sef al Executivului. In doua luni, nu l-am auzit zicand, macar o data, cu glas ferm: „Eu sunt de alta parere“. Sau e prea multumit ca s-a vazut prim-ministru? Mai departe, nici nu e cazul sa mergem. „Aliatul“ UDMR isi urmareste obiectivele proprii, iar „aliatul“ PUR zice merçi ca nu mai e socotit o „solutie imorala“. Asa ca „eu, supremul“ isi poate permite, se pare, orice. Cu un dispret profund, probabil, pentru toti cei care-l tamaiaza in loc sa-i aduca aminte ca istoria nu e un spectacol de papusi, iar el nu e papusarul, ci presedintele Romaniei, cu raspunderile de rigoare.

Ii va fi explicat, oare, cineva d-lui presedinte ca jocul de-a alegerile anticipate e un joc cu focul? Las la o parte faptul ca toate calculele pe care se bazeaza marota anticipatelor, si anume ca Alianta ar reusi, astfel, sa obtina o majoritate confortabila in parlament, se poate dovedi o iluzie. Si ca din urne poate iesi o surpriza foarte urata. Deja unele sondaje arata un inceput de tobogan pentru Alianta. Dar, ma intreb, cum s-o fi simtind d-l Tariceanu cand ni se sugereaza, cu atata insistenta, ca guvernul sau nu trebuie luat in serios, deoarece nu mai are multe zile de trait? Cum s-o fi simtind ca posibil actor de comedie, jucand farsa unor demisii succesive? Si asta cand? Intr-un an in care stam cu sabia lui Damocles deasupra noastra.

Si se va fi sfatuit d-l presedinte cu cineva inainte de a scoate din palarie teoria securitatii „preventive“? Acum, inteleg ca povestea cu „axa Washington-Londra-Bucuresti“ nu era o fantezie, usor, comica. Daca predecesorii d-lui Basescu se margineau la un servilism pasiv (jenant si el), d-l Basescu vrea, se pare, un servilism activ. Vrea sa le arate americanilor (si, de fapt, nu americanilor, ci neo-conservatorilor care au declansat razboiul din Irak pentru a imbiba libertatea cu sange si petrol) ca le pune Romania la dispozitie in toate aventurile lor imperiale de pe glob. N-au decat sa se uite, cu stupoare, la noi, celelalte tari europene si toti cei pentru care principiile din Carta Natiunilor Unite mai au un sens. Atinsi de o paranoia belicoasa, noi ne vom apara „saracia si nevoile si neamul“ nu acasa, ci prin Iran, eventual, sau prin Siria.

Daca s-ar fi organizat un referendum, la cateva saptamani dupa 12 decembrie 2004, fiind intrebati daca suntem de acord sa i se dea, pentru o anumita perioada, lui Traian Basescu prerogative mai mari decat cele din Constitutia actuala, ca sa curete din rana numita „Romania“ puroiul coruptiei, as fi votat „da“. Atunci, credeam ca d-l Basescu are o „boala“ nobila: sa impuna legea. Azi, cred ca trebuie sa i se impuna legea d-lui Basescu. Fiindca d-l Basescu pare sa sufere de alta boala.


(981 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Cotidianul
· Alte știri din sursa
Cotidianul

· Alte știri de la Octavian Paler


Azi: Cea mai citită știre din sursa Cotidianul:

Cine-l oprește pe Băsescu? | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.66320610046387 seconds.