Vineri, 04 Martie 2005 - 09:22 AM Aleg.RO: Cea mai buna aparare e atacul! Sau o politica reactiva?

Publicat de: Sorin ROSCA STANESCU

Anuntand intentia sa de a modifica major strategia de siguranta nationala, in sensul ca Romania sa poata initia atacuri preventive impotriva unor focare de pericol, Traian Basescu a starnit o furtuna de comentarii si proteste. Principalele cancelarii ale lumii au fost si ele luate pe nepregatite. Sa analizam acest proiect din perspectiva interesului national. Pe care il putem lua in calcul atat la nivel principial cat si sub aspectul pragmatismului politic.

"Cea mai buna aparare e atacul" este un principiu consacrat, atat in jocul de sah cat si in strategia militara. Cu alte cuvinte, cine este capabil sa aiba initiative si sa-si ia prin surprindere adversarul are sanse mai mari de a castiga. Aceasta regula a fost aplicata de nenumarate ori in istorie. Secolul 20, in special in cea de-a doua parte, s-a caracterizat insa prin consacrarea unor reguli de drept international, aflate sub semnul dorintei statelor de a coexista pasnic. In plin razboi rece. De aceea, cel putin formal, regula neinterventiei a avut putere de lege. Statele in conflict erau taxate drept victime sau agresoare, in functie de respectarea sau incalcarea acestui principiu. La scurt timp dupa ce planeta nu a mai fost bipolara - dupa prabusirea lagarului comunist si diminuarea sensibila a puterii Rusiei - Statele Unite, care au ramas aproape singurul mare jucator pe arena internationala, au impus o alta regula. Si anume, doctrina sa politica si militara a admis si chiar a promovat posibilitatea unui razboi de tip preventiv. Utilizata sau nu ca simplu pretext, combaterea terorismului a fost invocata cu obstinatie de autoritatile americane. Practic, dupa tragedia din New York, singura mare putere a lumii a promovat, ca regula, principiul interventionismului. In paranteza fie spus, bun sau rau, esafodajul de principii pe care s-a sprijinit, timp de decenii, Organizatia Natiunilor Unite s-a prabusit inainte de interventia in Irak, cand a fost invocata, chiar in fata Consiliului de Securitate, necesitatea unui razboi de tip preventiv, sub pretextul unei potentiale amenintari de tip terorist, nuclear si chimic. Si tot in paranteza sa mai consemnam faptul ca si sub domnia regulilor consacrate de ONU principiile neinterventiei si coexistentei pasnice au fost deseori incalcate grosolan de marile puteri, de fiecare data fiind confectionate, cu mai multa sau mai putina abilitate, pretexte care sa cosmetizeze si sa mascheze in ochii opiniei publice agresiunea. In acest moment, in mod explicit numai Statele Unite, Marea Britanie si Rusia - aceasta din urma dupa tragedia din Cecenia - au anuntat, in mod oficial, aceasta dramatica modificare a doctrinei de aparare, prin consacrarea si proclamarea unilaterala a unei politici preventive, care inlocuieste politica reactiva. Dar vorbim de trei puteri militare de rang inalt. Intrarea Romaniei in aceasta hora este socanta, daca ne gandim ca, desi integrate in NATO, fortele noastre armate nu se pot compara cu cele ale Statelor Unite, Marii Britanii sau Rusiei. Pe de alta parte, cu exceptia Marii Britanii, statele Uniunii Europene nu par a impartasi acest principiu al razboiului preventiv, ele fiind, mai mult sau mai putin explicit, fidele regulilor Natiunilor Unite. Si atunci, de ce o fi avansat Traian Basescu un asemenea proiect?

Daca nu este vorba cumva de un simplu balon de incercare, pentru a testa nu atat reactiile interne - ar fi necesara aprobarea Parlamentului - cat cele ale marilor puteri, atunci, cu certitudine, seful statului roman a avut in vedere pozitia geostrategica a acestei tari - in noua configuratie a regiunii - precum si imprejurarea ca, nu peste mult timp, in Dobrogea vor fi instalate baze militare americane. Nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca Romania ocupa in flancul sudic NATO o pozitie cheie, devenind un fel de rampa de lansare pentru eventualele operatiuni de amploare, desfasurate in Orientul Mijlociu si in Bazinul Marii Negre. Este limpede ca o asemenea posibilitate au avut-o in vedere oficialii NATO si, in primul rand, reprezentantii Statelor Unite, atunci cand Romania a devenit membru al organizatiei. Nu este deloc exclus ca viitoare decizii de lansare a unor actiuni militare cu caracter preventiv sa fie luate de NATO, urmand a fi declansate, avand ca baza teritoriul romanesc. Pe de alta parte, mai mult decat NATO, Statele Unite, pe cont propriu si in alianta cu Marea Britanie sau cu alte state - asa cum s-a intamplat in Irak - pot declansa asemenea operatii de tip preventiv, impotriva unor state apreciate ca avand un puternic potential terorist sau prezentand un grad mare de pericol, sub aspect militar. Cum ar fi Siria sau Iran. Atunci cand aceste operatii s-ar desfasura in proximitatea Romaniei, cu certitudine vor fi folosite bazele americane din Dobrogea. Prin urmare, pana la urma Romania ar fi antrenata, fie si pasiv, in razboaie de tip preventiv. Sa fie proiectul lui Basescu o simpla recunoastere a unei stari de fapt?

(654 )