Luni, 12 Decembrie 2005 - 08:38 AM Aleg.RO: In fortareata lui Ghaddafi

Publicat de: ---

Silviu SergiuLuni, 12 Decembrie 2005 „Evenimentul zilei” l-a insotit pe ministrul de externe Mihai-Razvan Ungureanu in prima vizita oficiala in Libia de dupa revolutie Swaia” (incet - n . trad.). Vocea tunatoare a soldatului care pazeste intrarea in Bab al Azizia iti ingheata sangele in vene. Coloana oficiala reduce brusc viteza, in timp ce cautatura iscoditoare a militarului in uniforma de camuflaj scaneaza interioarele masinilor luxoase mai abitir ca un dispozitiv de depistat arme sau explozibili. Pentru el, oricine din afara Bab al Azizia este un potential inamic. Afara sunt multi care ar vrea sa-l trimita pe vecie pe Marele Lider in imparatia lui Allah. Pana acum, Comandantul a scapat si a reusit sa prinda 63 de primaveri. Acum aproape doua decenii, rachetele americane l-au „cautat” in zadar. Au ajuns chiar pana in dormitorul prezidential, dar... nu l-au gasit, semn ca „Allah e mare!”. Marele lider a scapat atunci, dar nu se stie daca a doua oara va avea acelasi noroc. Soldatul imbracat in camuflaj, cu bereta rosie pe cap, are o singura misiune: de a veghea ca dusmanii sa nu mai aiba o a doua sansa. Face parte din Garda revolutionara a Marelui Lider. Este din tribul Kadhafi, iar comandantul sau, pentru care si-ar da viata oricand, este colonelul Moammer Al-Kadhafi. Sau, mai simplu, Ghaddafi - presedintele Marii Jamahirii Arabe Libiene Populare Socialiste. Liderul „volatil” In Mercedesul negru din coloana oficiala se afla ministrul de externe Mihai-Razvan Ungureanu. Este sambata seara si ploua marunt. E prima vizita pe care un demnitar roman i-o face Marelui Lider de la Revolutia din ‘89 incoace. In ‘85, Nicolae Ceausescu a fost ultimul sef de stat care l-a vizitat pe Ghaddafi in fortareata sa de la Bab al Azizia. La numai un an dupa vizita prietenului sau, rachetele americane au incercat sa-i vina de hac. Americanii au vrut razbunare pentru ca, la ordinul Libiei, teroristii aruncasera in aer discoteca „La Belle” din Berlinul de vest, unde obisnuiau sa se distreze soldatii americani. Bilantul a fost tragic: trei morti si 260 de raniti. SUA au trimis cateva rachete ucigase, care au lovit din plin resedinta lui Ghaddafi, distrugand chiar si dormitorul acestuia. Din fericire pentru el, nu se afla in incapere. De cand cu operatiunea „Concorde air”, asa cum au botezat americanii tentativa de eliminare a presedintelui libian, dispozitivul de securitate al acestuia a devenit si mai draconic. De atunci, Marele Lider este peste tot si nicaieri. Se muta dintr-o cladire in alta a fortaretei sale, Bab al Azizia, mai rapid decat rachetele americane care au incercat sa-l stearga de pe fata pamantului. Doar cativa oameni stiu cu exactitate unde se afla la un moment dat. Sunt ofiterii sai credinciosi din garda revolutionara. Oameni fara familie, care traiesc doar pentru a-l sluji pe Marele Lider. Ghaddafi le spune „fii ai revolutiei”. Revolutia a fost, in fapt, o lovitura de stat militara data pe 1 septembrie 1969, pe care a pus-o la cale cu alti 10 ofiteri la fel de tineri ca si el si a carui victima a cazut regele Idris. „Fiii revolutiei” sunt insa doar o parte din dispozitivul care asigura paza presedintelui libian. Ghaddafi are si o „garda pretoriana”, alcatuita exclusiv din femei. In Libia, desi Islamul este religia dominanta, femeia are un statut cu totul privilegiat. Si asta doar pentru ca se bucura de admiratia Marelui Lider. Labirintul Bab al Azizia este o fortareata in adevaratul sens al cuvantului, situata in mijlocul capitalei libiene, Tripoli. Are ziduri de 50 de centimetri grosime din beton-armat si avanposturile plasate strategic pentru a permite garzilor sale sa vegheze ca nu cumva linistea Marelui Lider sa fie tulburata de vreun pericol venit din desert. Dupa vreo 30 de metri, alt rand de ziduri, la fel de impunatoare. Intre ele, copaci trainici care iti dau impresia ca te afli intr-o gradina cocheta. De dupa arbori insa, din cate o ghereta din lemn de inaltimea unui om, soldati cu aceleasi berete rosii pe cap scruteaza frunzisul. Printre frunze se zareste din loc in loc cate o casuta din lemn pentru pasarele, care par „din alt film”. Sunt probabil singurele vietati care pot zburda in voie intre zidurile groase de la Bab al Azizia, prevazute in partea de sus cu sarma ghimpata. In afara lor, nimic nu scapa vigilentei garzilor. Intre cele doua randuri de ziduri  sunt dale de beton de un metru inaltime, care sa ingreuneze pe cat posibil accesul unui eventual agresor. Dalele mai au un scop. Sunt dispuse in asa fel incat sa alcatuiasca un labirint cat mai intortocheat, astfel incat celui care intra in vizuina lui Ghaddafi sa-i fie imposibil sa memoreze topografia locurilor. Dincolo de ziduri, in Bab al Azizia sunt si cladiri zugravite in alb, superficial tencuite, ce par astfel neterminate. Nu atrag atentia prin nimic. In fond, Bab al Azizia nu este altceva decat o cazarma militara. In mediul cazon, colonelul Ghaddafi se simte cel mai bine. Cadoul de la Basescu a alertat tot dispozitivul de securitate al liderului libian Ministrul de externe Mihai-Razvan Ungureanu s-a intalnit cu colonelul Ghaddafi sambata seara. Aflat in vizita oficiala in Libia, pentru a reactiva relatiile politico-economice cu aceasta tara, Ungureanu nu a stiut decat cu cateva ore inainte daca va fi primit de seful statului libian. Acest scenariu se repeta ori de cate ori un oficial strain vine in vizita la Ghaddafi. Motivul? Aceleasi ratiuni de securitate. Intentia este ca, anuntand unde se afla presedintele libian doar cu putin timp inainte de o vizita, eventualii agresori sa aiba cat mai putin timp pentru a pregati un atentat impotriva sa. Colonelul Ghaddafi isi primeste oaspetii din strainatate fie la Bab al Azizia, fie in mijlocul desertului. Este celebra vizita fostului ministru de externe spaniol Moratinos, care a ratacit zece ore in desert in cautarea Marelui Lider, iar cand l-a gasit, Ghaddafi nu l-a primit in cortul sau pentru ca nu se afla in dispozitia necesara. Intrevederea lui Ungureanu cu Ghaddafi a avut totusi loc, dupa cum spuneam, la Bab al Azizia. Interesant este ca, in ciuda strictetii masurilor de securitate, dispozitivul de paza a fost parca mai relaxat.  Un mic incident s-a petrecut totusi in momentul in care garzile lui Ghaddafi au vazut darul pe care Mihai-Razvan Ungureanu i l-a adus presedintelui libian - mare pasionat de vanatoare - din partea sefului statului roman, Traian Basescu: un cutit de vanatoare dintr-un otel pur, incrustat, cu maner de os. Dupa ce oamenii de ordine au verificat cu atentie, cadoul i-a fost inmanat liderului libian. Ungureanu i-a mai transmis lui Ghaddafi si un mesaj din partea lui Traian Basescu. Pe timpul intrevederii cu seful diplomatiei de la Bucuresti, Ghaddafi era vizibil deranjat de prezenta grupului de jurnalisti romani, care nu erau la fel de docili ca si cei libieni. In timpul intalnirii, Ghaddafi l-a intrebat pe Ungureanu: „Ce mai face Romania? Ce mai face presedintele?”. Liderul libian nu a precizat insa la care presedinte se refera. O intrebare ciudata avand in vedere ca Nicolae Ceausescu nu mai este, iar pe Traian Basescu nu l-a intalnit niciodata. A fost, pesemne, o intrebare plina de curtoazie. Colonelul feroce Colonelul Moammer Al-Kadhafi (Ghaddafi) are 63 de ani. Conduce Marea Jamahirie Araba Libiana Populara Socialista de 38 de ani, din 1977. „Marele Lider”, cum ii place sa i se spuna, a ajuns in fruntea tarii inca din 1969. Pe 1 septembrie,  Ghaddafi impreuna cu alti zece ofiteri la fel de tineri ai armatei regale au condus o lovitura militara de stat, care a dus la inlaturarea suveranului Idris El-Mahdi Es Senoussi. Intre 1969 si 1977, Ghaddafi i-a eliminat pe toti cei zece camarazi de arme. Ramas singur la putere, colonelul a instaurat „jamahiria” ca forma de guvernamant, creatie proprie, relevata in lucrarea sa „Cartea verde”. Potrivit acesteia, exista o „a treia cale de dezvoltare a societatii islamice, total diferita de capitalism si comunism, care va conduce la o noua societate socialista, in care profitul si moneda vor disparea, iar productia va ajunge in stadiul de a satisface toate nevoile materiale ale membrilor sai”. Ghaddafi are un fiu, Saif El Din (in traducere „sabia lui Allah”), pasionat de sportul cu balonul rotund, el fiind, de altfel, presedintele Federatiei Libiene de Fotbal. Echipa sa favorita este Juventus Torino.  Se pare ca, din acest motiv, Ghaddafi a cumparat in 2002 5,31a din actiunile clubului italian.

(428 )