Joi, 01 Decembrie 2005 - 12:27 PM Aleg.RO: La 81 de ani, la fel de tanara Nina Cassian: "Nu ma simt evreul ratacitor"

Publicat de: ---

romanialibera A trecut de curand prin Romania poeta Nina Cassian, nume legendar al vietii culturale postbelice, stabilita de 20 de ani la New York . Prilejul a fost lansarea, de catre Institutul Cultural Roman, a volumului al III-lea al cartii de amintiri "Memoria ca zestre" si, profitand de scurta sedere in tara, am avut o amabila discutie cu scriitoarea. Đ A cata oara sunteti in Romania dupa 1989? Đ Dupa Revolutie cred c-am fost de cel putin o duzina de ori. Schimbarile sunt evidente, cel putin de doi ani incoace: strazi mai curate, mai bine pavate, cladirile de asemenea. In 1991, cand am venit pentru prima oara dupa 6 ani, Bucurestiul devenise foarte exotic si pitoresc, dar deloc mai placut sau mai vesel. Đ Care-i cea mai frumoasa amintire cu care ati plecat de-aici, din Romania? Đ Ei, Doamne, viata mea toata! Toata copilaria mea magica, de la Brasov, bineinteles oameni, prieteni, sotul meu; marea mai ales, ca si muntii pe care m-am catarat nu o data. Plecam din Romania fara sa plec cu totul, pentru ca duceam cu mine limba, care, cred eu, e teritoriul esential al unui popor. Am continuat sa scriu in romaneste. "In '91, primarul Halaicu credea ca raposasem" Đ Stiati ca va veti mai intoarce atunci? Đ Am plecat pe post de schimb de profesori, pentru trei luni, dar, din pacate, a intervenit arestarea lui Gheorghe Ursu, caruia i se gasisera in jurnal versurile sarcastice scrise de mine la adresa Ceausestilor. Afland, de la fiica sa, ca a fost ucis, m-am gandit ca nu era chiar momentul sa ma intorc; dupa un an si jumatate, am cerut azil politic. Dupa aceea, am asteptat sa se schimbe ceva in Romania si, in 1991, am venit si-am vrut sa vin de tot, dar pentru asta trebuia sa am unde sa locuiesc si mi s-a refuzat. Primarul Halaicu, la care m-am dus sa-i cer o locuinta, cand m-a vazut, mi-a spus: "A, credeam c-ati raposat!" Pentru locuinta in care statuse verisoara mea, scriitoarea Sanda Radian, mi s-a refuzat repartitia, viceprimarul si-a repartizat-o siesi, desi avea proprietate personala. Am simtit ca sunt pentru a doua oara alungata din tara. Cand am mai venit, am dormit in holurile prietenilor, pe sofale, dar, oricat de simpatic ai fi, nu trebuie sa depasesti masura ospitalitatii. Acum 7 ani m-am maritat cu actualul meu sot, care a fost timp de 40 de ani directorul artistic al filarmonicii din Brooklyn; avem foarte multe lucruri in comun, dar nu stiu cum a acceptat sa-si ia pe umeri aceasta povara care sunt eu, adica sa se insoare cu mine care eram, si sunt, o femeie batrana, urata, saraca s.a.m.d. De atunci, bineinteles ca problema intoarcerii definitive in tara a palit, daca n-a pierit cu desavarsire. Nu cred ca-l pot smulge din radacina lui si sa-l transplantez in Romania mea. Đ Unde va aflati pe 11 septembrie 2001, ce-ati facut in ziua aceea? Đ 11 septembrie? Ce data-i asta? Đ Pai, data atentatelor de la World Trade Center... Đ A, am vazut totul, scrie in cartea mea, la televizor exact cand lucrurile se intamplau... Đ Ca si noi de aici... Đ Chiar ati vazut in direct? Đ Da, ca toata lumea. - Nu mi-a venit sa cred, ceva inspaimantator. Locuim in apropiere de Manhattan, dar nu chiar acolo, pe Roosevelt Island, cam la 10 km distanta. De la fereastra mea se vede raul care curge de la stanga la dreapta, iar dupa cateva ceasuri il vad curgand de la dreapta la stanga, pentru ca sunt de fapt doua brate ale oceanului si e, in realitate, vorba de o maree. "Am avut un vis, ca si Martin Luther King" Đ Va simtiti evreul ratacitor, o data printre meandrele ideologiei si apoi de-a lungul planetei? Đ Nu, absolut deloc. In primul rand ca n-am ratacit atat de mult; in al doilea rand, nu m-am parasit niciodata pe mine, eu am fost aceeasi si n-am inregistrat modificari dramatice. Nu sunt de felul meu o calatoare... Đ Ma refeream si la partea ideologica... Đ Din punct de vedere ideologic, tot asa, sunt aceeasi fiinta, probabil extrem de naiva, dar careia i-a placut sa viseze; am avut un vis, cum a spus Martin Luther King: o imbratisare generala, o sfera de aur, disparitia antagonismelor sangeoase intre clase, rase, popoare, natiuni, disparitia razboiului, disparitia banului, ochiul dracului, disparitia statului, visam la o utopie care, ca orice utopie, nu are sansa de a se materializa sau, in clipa cand se incearca, se transforma in contrariul ei... Đ Aceasta este soarta utopiilor... Vezi si utopia recenta a multiculturalismului. Đ In clipa cand devine realitate, s-a transformat in ce? In totalitarism, in dictatura, in macel... Se pare ca orice idee in aparenta foarte generoasa si globala si care vrea sa rezolve toate problemele e ceva nerealizabil. Nu stiu din ce motiv, nu sunt un analist politic, nu sunt nici om de stiinta, nici istoric, habar n-am de ce. Am sperat, in mod naiv si aberant, desi vazusem Revolutia Franceza, care a dus la Teroare, dar am sperat cu incapatanare ca poate istoria nu se repeta. Iata ca se repeta. Si s-a repetat. Istoria nu este istoria luptelor de clasa, istoria este o succesiune sangeroasa de lupte pentru putere. "Nu am citit De ce iubim femeile" Đ De care identitate va simtiti cel mai mult apropiata, considerati ca va reprezinta cel mai bine: cea americana, cea romaneasca sau cea evreiasca? Đ Identitatea mea ramane romaneasca de la A la Z, nu ma simt americana. Nu s-a schimbat nimic, am aceeasi identitate. La toate recitalurile de poezie pe care le-am avut in lume, in dreptul numelui meu este scris Romania. Poezia mea scrisa in engleza nu stiu daca este mai buna sau mai proasta decat cea scrisa in romaneste, dar este alta voce. Đ Le-ati putea traduce in romana? Đ Urmatorul volum, la care lucrez acum, va cuprinde versuri traduse de mine dintr-o limba in alta. Đ Ati urmarit evolutia literaturii romane dupa ce ati plecat? Đ Oarecum sunt la curent, sunt abonata la revista "Dilema". Đ V-a placut ceva in mod deosebit? Đ Sigur ca da, primul volum din "Orbitor" al lui Mircea Cartarescu este splendid; "Levantul" il citisem de mult, "Nostalgia" n-am citit, nici "De ce iubim femeile"! Nu pot chiar sa urmaresc tot, l-am urmarit pe Breban... Cred ca Mircea Cartarescu este un scriitor de mana intai. "Breban se considera Supraomul" Đ Breban... Đ Breban? E un mare scriitor, extrem de inegal, dar in ultima vreme i-am citit cele doua volume deocamdata din "Sensul vietii", am o gramada de pareri critice la adresa lui. Noi am fost si prieteni, timp de 30 de ani (zambet). Imi pare rau ca si-a parasit uneltele de romancier, acum volumele lui sunt un fel de monologuri ale autorului, personajele nu exista de fapt, exista autorul, care monologheaza interminabil, sufocant, niste discursuri intrerupte de hahauri. Đ El e si foarte orgolios... Đ Cat despre orgoliul lui, chiar si pomenesc in carte despre megalomania lui furibunda, el pierzandu-l din vedere pentru ca apoi sa-si reaminteasca de fostul meu sot, Al. I. Stefanescu, care e primul care l-a remarcat pe Breban. Omitandu-l pe Ali, dar ce vorbesc eu, recunostinta sau gratitudinea e probabil semn de mediocritate, asta e pentru oamenii de rand, sa fie recunoscatori, el e supraomul, bineinteles. Filozofia pe care o exhiba Breban este foarte sovaielnica, nu se constituie intr-un sistem. Eu nu cred ca Breban a devenit peste noapte filozof, dar are o gandire puternica. Si cusururile lui sunt enorme, dar si calitatile sunt supradimensionate, el in general e un personaj supradimensionat. Continuu sa cred ca e un mare scriitor. Đ V-a mai facut cineva o impresie atat de puternica, cum, iata, s-a intamplat in cazul lui Nicolae Breban? Đ O serie de poete: Ileana Malancioiu, Constanta Buzea, multe, nu vreau sa fac omisiuni. Am scris de bine despre Mariana Marin, care a murit. Ii apare acum in engleza o carte, iar eu am un cuvant inainte. Nu-mi place ideea de aparitie in ciopor a generatiilor. Totusi, peste poezia multor scriitori recenti se asterne un patent care uniformizeaza si-mi displace. Đ Cand eram mic, am citit "Nica fara frica", mi-a placut, dar nu mai tin minte nimic, insa dupa Revolutie am citit ca era o carte cu tenta ideologica. Đ Poate prima varianta din 1952, a urmat o a doua varianta, in care am scos aceste sechele, iar cam prin '75 am facut o piesa pentru copii care s-a jucat la Tandarica, o versiune total noua, violent anticeausista, incat prietenii care ieseau se intrebau "cum de i-au dat drumul?". Caracatita-Imparat era o referinta destul de clara; era interpretat de Ion Caramitru. Đ Considerati ca "Nica fara frica" si "Ninigra si Aligru" mai pot fi reeditate acum? Đ Oricand.Un articol de Doinel Tronaru


(405 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Alte știri din sursa
România Liberă

· Alte știri de la ---


Azi: Cea mai citită știre din sursa România Liberă:

La 81 de ani, la fel de tanara Nina Cassian: "Nu ma simt evreul ratacitor" | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.59221601486206 seconds.