Joi, 13 Octombrie 2005 - 04:45 AM Aleg.RO: Domnul ambasador

Publicat de: Octavian Andronic

În ultimii 15 ani România a avut doar în două rânduri ambasadori de meserie veniţi din America. Revoluţia l-a prins la post pe un bătrânel jovial, trimis de Bush tatăl să se relaxeze într-o Românie previzibilă şi relativ sigură, prin regimul condus cu mână forte de Ceauşescu. Căderea dictaturii i-a surprins pe americani , fostul secretar de stat James Baker fiind printre primii politicieni occidentali care au aterizat la Bucureşti, dar confuzia momentelor ulterioare n-a convins Departamentul de Stat să trimită acolo alt om, mulţumindu-se cu un consilier bun care să-l ghideze pe ambasador.

Acesta, un contribuitor în campania electorală, s-a remarcat doar prin faptul că la petrecerea dată de ziua Americii, în 1990, n-a invitat pe nici unul dintre liderii proaspăt aleşi, mulţumindu-se cu o asistenţă formată din reprezentanţi ai Opoziţiei.

Că americanii n-au considerat România o zonă de importanţă strategică s-a văzut şi din faptul că până în 2000, în ajunul războiului din Irak, s-au mulţumit să aibe la Bucureşti reprezentanţi neutri.

Primul diplomat de meserie, transferat aici de la Praga, a fost Michael Guest, misiunea sa fiind aceea de a pregăti terenul pentru ca intervenţia în Irak să beneficieze de suportul “noii Europe”, sarcină de care tânărul – şi controversatul – ambasador s-a achitat excelent. În timpul mandatului său, România a intrat în NATO şi l-a primit în vizită oficială pe preşedintele Bush.

Dar, spre finalul mandatului său, a reuşit să intre în conflict deschis cu puterea de la Bucureşti, pe tema corupţiei şi a “peştilor mari”. Lui Guest i-a succedat tot un om din aparat, venit din Securitatea Naţională – Diyer Crouch. Sub presiunea evenimentelor americanii l-au retras însă după scurt timp, având nevoie de el la Departamentul din care venise şi care avea de gestionat complicata temă a terenului internaţional.

După o pauză bună de interimat este anunţată sosirea la Bucureşti a unui ambasador din tradiţionala listă de sponsori. Un “tânăr” miliardar de numai 75 ani, care s-a remarcat în finanţarea campaniei electorale a preşedintelui Bush şi care doreşte să-şi încununeze opera managerială cu un titlu diplomatic.

Ne reîntoarcem, altfel, la statutul de ţară care nu ridică probleme pentru America, aceasta permiţându-şi să o treacă în linia a doua-treia a intereselor sale globale, chiar dacă noi, sau unii dintre noi, credem că axa Bucureşti- (Londra) – Washington este o găselniţă, iar “teorema licuricilor” o garanţie.

(579 afişări)