Sâmbătă, 08 Octombrie 2005 - 08:27 AM Aleg.RO: Ipocrizie de două soiuri

Publicat de: Lelia MUNTEANU

Gândul Surpriză: parlamentarii Opoziției și ai Puterii erau cât pe ce să se ia în serios unii pe alții, la ultimul plen al Camerei. PSD și PRM au mai tras o moțiune dintr-un vraf pe care îl vor publica în colecția „Opere parlamentare complete“. Dar, mai nou, și-au colorat stilul cu hohote patetice, lăsându-i Puterii un spațiu îngust de reacție. „În locul respectului, dispreț și umilință“: când te lovește în cap o asemenea formulare, e greu să nu declanșeze resortul populismului tău de parlamentar român aflat la putere. Iar dacă în sală e adusă (astfel de idei numai PSD-ului puteau să-i vină) o masă de manevră de peste o sută de pensionari, e greu să respingi intenția fără să te gândești că îndepărtezi niște milioane de voturi. Fapt pentru care scorul a fost atât de strâns (114 voturi pentru, 129 împotrivă, 5 abțineri), încât documentul ar fi putut să treacă.



S-au confruntat la microfon, așa cum ne-au obișnuit de săptămâni bune, două tipuri de ipocrizie: a celor care se cred meniți (a se citi: plătiți) să-și exerseze sarcasmul șchiop ca unii care au scăpat de povara puterii, precum și a celor care se cred îndreptățiți (a se citi: plătiți) să fluture două argumente ale autorității: „Ciocu’ mic, că acum noi împărțim cașcavalul!“ și cheile de la celulă.

Ceea ce se anunța ca încă un tertip menit să amâne debarcarea celor doi președinți ai Camerelor s-a transformat într-un recital de demagogie, bine asezonat cu huiduielile pensionarilor, care nu i-au menajat deloc nici pe cei care îi invitaseră. Sărmanii bătrâni au refuzat instinctiv să fie manipulați, aruncați într-o parte sau alta a baricadelor politice. Ei știu ca nimeni alții – știu și simt – că nu sunt băgați în seamă decât din patru în patru ani, când sunt scoși din case și îmbrânciți cu promisiuni către urne. Mai sunt băgați în seamă și invocați de retorica populistă sau, ca deunăzi, prezentați drept material didactic și utilizați pe post de argument viu într-o dispută care nu vizează deloc, în realitate, interesele lor.

Bătrânii aduși în Parlament au înțeles asta și i-au luat la goană atât pe cei care le căinau soarta, cât și pe cei care încercau explicații găunoase de genul „vom face totul, avem un proiect, principalul obiectiv“ etc., etc.

E cel puțin straniu că reprezentanții fostului partid de guvernământ nu mai pot îndura, brusc, „disprețul și umilința“ pe care le-au aplicat și ei, cu asupra de măsură, pensionarilor. E firesc și în spiritul democrației românești ca, aflați astăzi în fruntea bucatelor, cei care cerșeau voturi în campanie contra promisiuni de creștere a pensiilor să nu fi produs mai nimic, în afara unui potop de justificări.

Nimic nu e de neglijat când vrei să înfunzi Legislativul cu moțiuni: soarta sinistraților, suferința bolnavilor incurabili, chinul orfanilor devin leșuri plutind pe un fluviu de demagogie. Lucrurile stau, de fapt, mai simplu ca o moțiune simplă: patru milioane de salariați nu pot susține la un nivel cât de cât decent șase milioane de pensionari. Și vina nu e a nefericiților care au cotizat din greu o viață întreagă pentru o pâine și-o aspirină la bătrânețe, ci e vina guvernelor care s-au succedat și n-au reușit să urnească motorul economiei: mai multe locuri de muncă, ridicarea economiei subterane măcar până în zona gri. Însuși președintele Casei Naționale de Pensii recunoștea că există cel puțin 1,2 milioane de cetățeni care realizează venituri, dar care nu plătesc nimic la fondul asigurărilor sociale și nici nu pot fi trași la răspundere. (Mai sunt apoi bătrânii privilegiați, sereiști, sepepiști, persoane din magistratură sau din armată, ale căror pensii, confidențiale, se învârt în jurul zecilor de milioane de lei, dar se adapă tot din buget).

Să faci retorică parlamentară pe amărăciunea unor oameni, știind că nu-i poți ajuta, dar te poți folosi de ei ca să-ți conservi privilegiile, e dovada că ai adunat în gușă o doză copioasă de cinism. În treacăt fie spus, în vreme ce deputații de toate culorile plângeau îmbrățișați soarta pensionarilor care nu mai au după ce bea apă, în sala de alături senatorii își votau în unanimitate creșterea salariilor cu zece la sută. „Praful și pulberea să se aleagă de voi!“, strigătul de la balcon, care a sfâșiat ipocrizia din sala plenului, va mai bântui multă vreme Parlamentul României.


(611 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Alte știri din sursa
Gândul

· Alte știri de la Lelia MUNTEANU


Azi: Cea mai citită știre din sursa Gândul:

Ipocrizie de două soiuri | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.61330509185791 seconds.