Joi, 29 Septembrie 2005 - 08:17 AM Aleg.RO: Politică fără cei 15 ani de acasă

Publicat de: Rodica CIOBANU

Gândul Dacă, pe ecranul din stânga, ar rula ședința CPUN, iar, pe cel din dreapta, una a Parlamentului României, aceasta din urmă ar părea doar un remake al filmului proiectat în stânga. Aceeași debandadă, aceleași discursuri delirante, aceleași urlete, îmbrânceli și invective care au făcut din Consiliul Provizoriu de Uniune Națională un megareality show, românesc, singurul care a ținut țara - arzând de pasiuni politice după înghețul comunist – cu sufletul la gură. Desigur, după 15 ani, s-au schimbat actorii, decorurile și a scăzut drastic audiența, însă spectacolul este chiar mai exasperant și mai obositor decât originalul.

Din 1990 și până astăzi, au avut loc, totuși, cinci scrutine parlamentare, care se presupune că au acționat ca filtre pentru clasa politică. Pe măsură ce, împinsă de la spate, România înainta în democrație și în Europa, alegerile ar fi trebuit să aducă o generație de politicieni cu un grad ridicat de civilizație și conștiință politică, modernă și capabilă să răspundă adecvat aspirațiilor naționale. Însă lucrurile nu au mers în această direcție, clasa politică dovedindu-se, mai ales în primii 10 ani, mai rezistentă la schimbare decât alte zone ale societății. Candidații la președinție s-au eternizat (Iliescu, C.V. Tudor, Emil Constantinescu, Petre Roman), în prim-planul parlamentar au evoluat aceleași figuri, iar guvernele s-au format din personaje notorii și controversate, puținii “tehnocrați” (Daniel Dăianu, Ilie Șerbănescu, Valentin Ionescu) fiind regurgitați de executiv – cum s-a întâmplat în perioada CDR – după câteva luni de mandat. Politicul a evoluat ca un sistem închis atât față de tinerii aspiranți (organizațiile de tineret aveau un rol decorativ), cât și față de alegători (ale căror probleme erau reflectate doar în mică măsură de lupta politică), reușind să se conserve perfect aproape un deceniu.

Prin 2000 a încolțit ideea de reformare a clasei politice. Mai întâi, în tabăra Opoziției democratice (PNL și PD), care încerca să ofere electoratului o imagine mai evoluată decât aceea a Puterii pesediste. A existat și ocazia de a pune în practică ideile novatoare, odată cu modificarea Constituției, când partidele parlamentare puteau să introducă votul uninominal, să restructureze Parlamentul, să îngrădească migrația politică. Discuțiile pe aceste subiecte au fost intense, însă neconcretizate în amendamente constituționale, toată lumea respirând, în fond, ușurată că nu s-a schimbat nimic. Înaintea alegerilor de anul trecut, PSD, dorind să-și dreagă imaginea de “partid al baronilor”, a trecut la “întinerire” prin alegeri interne pentru Parlament. După două luni de tevatură, a izbutit să-și măsluiască și să-și fure propriul scrutin, lucru recunoscut cu jumătate de gură, abia acum, de către unii dintre liderii săi. Într-un avânt de asanare a vieții politice, Alianța a promis, la începutul acestui an, că nu va primi în rândurile sale “dezertori” de la PSD și nici nu va permite migrația între partidele care o compun, dar și-a revocat propriul decret, liberalii plecând la pediști și viceversa, în timp ce pesediștii vin spre amândouă partidele, PNL și PD acuzându-se reciproc de racolări. În fine, tocmai când Parlamentul ține capul de afiș cu un spectacol de zile mari, președintele Traian Băsescu propune “reforma parlamentară”, care presupune micșorarea numărului aleșilor și înghesuirea lor într-o singură Cameră.

Reforma nu este însă sinonimă cu împuținarea. La nivelul clasei politice, trebuie operat mai adânc, în stratul “gândirii și acțiunii”, pe care șeful statului vrea să-l vadă transformat la nivelul populației. Acesteia i-a adresat îndemnul să nu mai dea șpagă, să-și revendice drepturile în raport cu instituțiile. Parlamentarilor, deși are dreptul constituțional, nu le-a trimis încă nici un mesaj. Lasă impresia că se situează deasupra acestora, că nu-l interesează penibilul show de la Palatul Parlamentului, că nu urmărește decât țeluri politice înalte. Or, Traian Băsescu, dovedindu-se a fi cel mai activ “jucător” de pe scena politică, nu se poate delimita de aceasta și, orice reformă ar dori să-i aplice, aceasta trebuie să înceapă cu sine.


(560 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Alte știri din sursa
Gândul

· Alte știri de la Rodica CIOBANU


Azi: Cea mai citită știre din sursa Gândul:

Politică fără cei 15 ani de acasă | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.68616700172424 seconds.