Sâmbătă, 10 Septembrie 2005 - 06:11 AM Aleg.RO: Tehnocratul și gura partidului

Publicat de: Alin BOGDAN

Gândul La o lună după ce l-a aruncat pe Ionuț Popescu la groapa de gunoi a remanierii guvernamentale, Călin Popescu Tăriceanu și-a amintit și motivele pentru care a făcut-o. Cică fostul șef al Finanțelor ba ar fi refuzat constant să tragă câte-o ședință de pomină cu secretarii de stat și cu directorii din minister, ba l-ar fi ocolit mereu pe comisarul european de specialitate. Rostite târziu, cu ezitări, aceste considerații seamănă, mai degrabă, cu un set de noduri într-un lan de papură, decât cu temeiuri serioase pentru decapitarea unui ministru. Nici măcar sentința, cu caracter general, de „ineficiență administrativă” nu are darul de a convinge, fiind aplicabilă oricărui component al cabinetelor postdecembriste. Mult mai aproape de adevăr par vorbirile decapitatului, care declară, pe șleau, că mătrășirea i se trage de la băieții din vămi, ăia care hrănesc și ung sistemul politic. Sistem de care fostul (și, mai nou, actualul) gazetar Ionuț Popescu nu a reușit să se lipească. Convins de Theodor Stolojan să lase dulcea și relativ profitabila viață de ziarist specializat în chestiuni economice pentru a da o mână de ajutor la reconstrucția dreptei, el a jucat mai mult pe postul tehnocratului, fără să-și bată capul cu ansamblul de combinații și coterii care guvernează politica reală. Ba, după ce mentorul său s-a retras pe Dealul Cotrocenilor, Popescu și-a pierdut și unica bază de susținere în PNL. Ajuns, totuși, ministru, omul s-a încăpățânat să stea în afara mecanismului, din când în când și-a permis chiar să bage și câte-un băț între rotițele acestuia. Bineînțeles că, în aceste condiții, nu putea să reziste pe metereze.



Ani de zile, granzii politicii au plimbat în gură, ca pe un drops contra durerilor de gât, noțiunea „tehnocrat”. Cu cât tranziția la economia de piață devenea mai insuportabilă, cu atât îi vedeai mai des la tocșouri făcând temenele în fața specialiștilor-salvatori, chemați să scoată țara la liman. Unii au marșat la invitație. Deschizătorul de drum a fost, în „preistoria” democrației postdecembriste, însuși Theodor Stolojan, premier vreme de-un an, pe atunci fără apartenență politică. Privit ca un mare tămăduitor, la începutul și pe parcursul mandatului, după – lăsat să plece la Banca Mondială, fără vreun regret din partea meseriașilor politicii. Apoi, între 1996 și 2000, când Emil Constantinescu și compania au constatat că acei celebri 15.000 de specialiști există doar în lumea umbrelor, Ilie Șerbănescu și Daniel Dăianu au consimțit să intre în guvernele Ciorbea-Vasile, unul la Reformă, celălalt la Finanțe. Nici măcar n-au apucat să le transpire posterioarele pe scaune, că a venit valul următor de remaniere și tehnocrații s-au trezit aruncați înapoi, în domeniul privat. De ce, mai-marii vremii nu s-au obosit să explice public, la fel cum azi, într-o primă fază, a procedat și premierul Tăriceanu în cazul Ionuț Popescu. Și totuși, ce-l transformă pe specialist, într-un timp atât de scurt, dintr-un guru adulat, într-un ochelarist molâu și ineficient, căruia, ca mare șmecher guvernamental, te simți dator să-i dai un șut în spinare? Cel mai probabil, incapacitatea cronică a acestuia de a pricepe un lucru simplu, anume că trebuie să „mănâncă” și gurile individuale ale șefului și băieților din gașca acestuia, ca și gura colectivă a partidului.


(629 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Alte știri din sursa
Gândul

· Alte știri de la Alin BOGDAN


Azi: Cea mai citită știre din sursa Gândul:

Tehnocratul și gura partidului | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.56663799285889 seconds.